Educatie, Societate si Bridge

weekend-ul asta are loc campionatul national si particip si eu a 2-a oara cu obiective mult mai marete decat anul trecut (primul concurs mai mare la care am fost si la care obiectivul a fost sa nu ies pe ultimul loc:) )

de data asta sper sa ajung in semifinale, desi sansele sunt sub 10%. sistem nou, partener relativ nou, semnalizari care lucreaza mai mult pt adversari. o sa povestesc saptamana viitoare ce s-a intamplat.

se discuta foarte mult in ultimul timp despre necesitatea de a orienta facultatea pe cerintele stricte ale industriei. toata lumea insista pe acest subiect. studentii vor sa se stie angajati cat mai repede si cat mai bine si multe firme au nevoie de mana de lucru cat mai ieftina si cat mai specializata in tehnologiile pe care ei le utilizeaza.

sunt multi studenti care intra la facultate si ma intreaba de ce nu invata C# la cursul de programare. sunt unii, ceva mai putini, care ma intreaba de ce nu invata PHP. iarasi firmele se plang ca nu oamenii ies din facultate fara a cunoaste foarte bine bibliotecile unui anumit limbaj de programare.

mie mi se pare doar ciudat ca studentilor nu li se explica foarte clar urmatorul lucru: tehnologia se schimba la fel ca si tipul joburilor. tehnologiile care vor fi la moda la 5 ani dupa ce un student intra la facultate s-ar putea sa fie azi in stadiu de prototip.

studentul care este astazi intr-o facultate de IT nu trebuie sa invete pe dinafara functiile dintr-o librarie a unui limbaj pe care poate nu vor ajunge niciodata sa-l foloseasca dar trebuie sa invete care sunt mecanismele limbajului, care sunt principiile programarii orientate pe obiecte, programarii paralele sau programarii web. De ce? pentru ca aceste principii au o mai mare sansa sa reziste timpului decat o tehnologie oarecare. Iarasi studentul trebuie sa invete notiuni de algoritmica si nu numai sa memoreze niste algoritmi fiind necesar sa poata adapta permanent algoritmii asimilati la probleme in continua schimbare.

de asemenea este bine sa nu apara super-specializarea din anul 2. Prin super-specializare inteleg cazul unui student care declara ca pe el anumite materii de profil pur si simplu nu-l intereseaza pentru ca, dupa experienta pe care a acumulat-o el in 1.5 ani de facultate, crede ca nu-i vor folosi niciodata.

in conditiile in care un student urmeaza facultatea cu constiinciozitate fara a neglija materiile de profil, fara a se super-specializa doar pe 1-2 materii ff usoare, la sfarsitul anului 4 orizonturile ii sunt deschise si, mai mult de atat, in mod sigur va fi rezistent la schimbarile prin care va trece industria in urmatorii ani, avand nevoie doar de traininguri rapide prin care sa se familiarizeze cu particularitatile tehnologiilor noi.

pe de alta parte un student care dupa ce a invatat notiuni de java de exemplu se apuca si invata un pic mai bine 1-2 framework-uri java (j2me de ex) si isi gaseste un job, terminand facultatea fara sa-l mai intereseze ce se intampla in rest, are mari sanse sa aiba surprize negative in viitorul apropiat (exemplu). Pentru ca adaptabilitatea lui la schimbarile petrecute in industrie scade datorita super-specializarii si lipsei cunostintelor de baza.

Concluzia mea este: un absolvent de politehnica (si in special de A&C) are o capacitate deosebita de adaptare la dinamica deosebita a piatei muncii din IT atata timp cat chiar invata ceea ce se preda in cursurile de la facultate. Pentru a fi insa competitiv intr-o companie are nevoie fie de un mic training de specializare in tehnologiile folosite la compania respectiva fie de stagii de practica in timpul facultatii fie de ambele:)

In ultimul timp am tot cautat metode de a-mi trezi din letargie studentii (indeosebi pe cei din anul V care sunt cei mai afectati). Am incercat sa gasesc metode prin care sa le trezesc interesul pentru tehnologiile pe care le studiaza si mai ales sa incerc sa gasesc teme si proiecte pe care sa le faca cu placere. Una din metodele luate in considerare a fost cea de “collaborative learning”. Ideea de invatare colaborativa presupune efectuarea unor task-uri/proiecte in mici grupuri de lucru. Modalitatile prin care se invata pot varia de la – fiecare lucreaza un sub-task si apoi le explica si celorlalti ce a facut, fiecare investigheaza pe cont propriu acelasi subiect si impreuna decid si implementeaza cea mai buna metoda, etc.

Ce au inteles multi dintre studentii nostri in ultimii ani din invatare colaborativa – copierea temelor. Concluzia la care au ajuns multi profesori dupa multiple experiente de acest gen – colaborarea nu este buna:).

Asa ca anul asta am decis sa incerc sa gasesc o provocare interesanta pentru studentii de anul V. Le-am propus un proiect care sa se desfasoare in echipe de 4 studenti, pe perioada intregului semestru. Proiectul presupunea realizarea unui site in care sa-si promoveze temele efectuate la laborator. Site-ul trebuia completat de un blog care trebuia sa atraga trafic prin texte interesante despre subiectele studiate si nu numai. Alte sarcini din proiect tineau de SEO (search engine optimization), analiza traficului, schimb de linkuri, promovare pe forumuri si directoare, management de proiect, prezentari ale evolutiei proiectului.

Proiectul avea o componenta continua – site-ul trebuia dezvoltat, intretinut, actualizat si promovat pe intreaga durata a semestrului (pentru a combate tendinta existenta in facultate de a face toate proiectele pe ultima suta de metri), existand si 3 laboratoare in care fiecare echipa prezenta evolutia proiectului. Proiectul a avut o componenta colaborativa – fiecare membru al echipei trebuia sa se ocupe de o anumita parte a proiectului si seful echipei (exista si un sef) sa prezinte evolutia sarcinilor individuale. Membrii echipei trebuiau sa colaboreze pentru a realiza un proiect bun.

Proiectul a avut si o componenta competitiva. Din multele sarcini existente cea mai atractiva pentru multe echipe a fost plasarea in topul google. 1,5/25p alocate pentru proiect erau pentru o clasare cat mai buna la cautarea pe google a textului “Interfete evoluate”. Pentru unele echipe acesta a devenit unicul obiectiv al proiectului.

Aceasta lunga descriere a fost necesara pentru a ajunge la titlul acestui post. Cum este mai bine sa procedam? Sa punem studentii sa concureze unul impotriva celuilalt profitand de spiritul lor competitiv pentru a-i convinge sa invete? sau sa le oferim proiecte in care sa fie stimulati sa invete impreuna si sa se invete unul pe altul tot cu acelasi obiectiv final?

Concluziile pe care le-am tras eu dupa acest proiect este ca studentii sunt mai receptivi la aspectele competitive decat la cele colaborative. Aceasta concluzie cred ca a fost trasa si de colegii mei de la USO care au realizat anul acesta proiectul World of USO. In momentul de fata ma gandesc ce concurs/colaborare sa le propun semestrul 2 studentilor din anul 2 care vor face proiectarea algoritmilor:)

De asemenea studentii sunt receptivi la idei noi, proiectul fiind privit de multi cu interes si tot destul de multi (din cate am impresia) concluzionand ca au invatat ceva din el.

Din pacate sunt multi care nu pot fi treziti din apatie nici de colaborare, competitie sau orice altceva s-o mai inventa in domeniu si cu acestia din urma inca nu stiu ce sa fac.

Pentru feedback asupra acestui proiect, idei pentru alte proiecte sau pur si simplu pentru a impartasi experiente similare va rog sa nu ezitati sa-mi lasati un comentariu:)

Mai intai ce este ASPI? ASPI este o asociatie pe care am pornit-o impreuna cu cativa prieteni pentru a ne pune in aplicare ideile de imbunatatire a invatamantului romanesc. Suna grandios, nu-i asa? In realitate chiar este. Noi am sesizat ca exista intr-adevar multe programe si proiecte care vizeaza studentii dar multe vizeaza doar varfurile sau urmaresc doar recrutare de forta de munca ieftina. Noi am vrut, si vrem in continuare, sa implementam proiecte din care sa aiba de castigat studentul obisnuit.

Primul astfel de proiect a fost Stagii pe Bune, lansat in 2005 in Facultatea de Automatica si Calculatoare, extins in toate facultatile de IT din Bucuresti si Timisoara in 2006 si in Iasi si Cluj in 2007. Cateva sute de studenti au beneficiat in acesti ani de stagii in companii de top si speram ca si mai multi vor beneficia de acest proiect in anii ce urmeaza. Mai mult decat stagii, acest proiect a incercat sa educe studentii in directia continuarii studiilor si a utilizarii perioadelor de vara pentru acumularea de experienta practica, combatand cu inversunare angajarea studentilor full-time din anii mici.

Stagii pe Bune a demonstrat ca un ONG mic poate sa demareze si sa implementeze folosind resurse limitate proiecte de calitate capabile sa influenteze pozitiv un mare numar de oameni.

Astazi suntem cu 3 ani mai experimentati, si cu 3 ani de idei acumulate pe parcurs in plus si suntem pe cale sa declansam alte proiecte revolutionare. Tot ce ne dorim este sa gasim si alti tineri entuziasti dornici sa schimbe lucrurile in bine si care sunt dispusi sa aloce o parte a timpului lor in acest scop.
Daca vrei sa ai un cuvant de spus in modul in care se face educatie in IT-ul din .ro contacteaza-ne:)

unul din aspectele pe care le consider a fi cele mai importante in invatamant este comunicarea dintre elev/student si profesor/asistent. diverse motive (timiditate, dezinteres) ingreuneaza acest proces firesc. avantajele comunicarii intre profesor si student sunt o mai buna intelegere a problemelor comune, dinamizarea si eficientizarea predarii, actualizarea materiei predate pentru a fi mai de interes pentru studenti, invatarea unor lucruri noi (atat profesorii cat si studentii pot sa invete).

Din primul an in care a trebuit sa ma ocup de un laborator am incercat sa introduc, la sfarsitul examenului, un formular de feedback. Mie mi s-a parut o idee foarte buna pentru ca ma ajuta sa inteleg ce a mers rau in acel laborator si sa imbunatatesc in anii urmatori. Rezultatul a fost teribil de frustrant pentru ca studentii de la acel laborator, la sfarsitul facultatii (cateodata chiar la ultimul examen din facultate) completau formularul foarte rar in mod serios. Putinele formulare completate corect/complet/serios au fost de o valoare inestimabila dandu-mi idei foarte bune si aratandu-mi ce pot sa corectez la structura actuala. La anii mai mici (2) am abordat si o alta metoda. Am cerut un prim feedback la mijlocul semestrului si un altul la sfarsit. Astfel puteam sa corectez unele probleme si sa lamuresc unele neintelegeri din timp si cu efecte (pozitive sper) asupra laboratorului.

Incepand de anul trecut in facultatea noastra s-a demarat utilizarea unui formular de feedback online. Acest formular a constituit o mare dezamagire pentru mine deoarece cu toate ca i-am incurajat de multe ori, prin numeroase canale pe studenti sa-l completeze am reusit sa obtin cu mare greutate vreo 15 raspunsuri (din peste 100 de studenti).

Din pacate reprezentantii studentilor se plang ca nu sunt ascultati, dar studentii nu doresc sa-si expuna punctul de vedere. In conditiile in care la anul 2 doar 15% din studenti au avut ceva de spus mi se pare dureros pentru ca arata foarte mult dezinteres pentru facultate in general sau arata o neincredere ca ceea ce vor spune ei va fi luat in considerare.

Inchei cu un sfat pentru studenti si cu o parere pentru colegi:
- (pentru studenti) spuneti ce aveti de spus chiar si daca nu vi se cere neaparat parerea. Daca vreti sa va pastrati anonimatul trimiteti un mail de pe o adresa privata. Spuneti-va parerile intr-un mod si pe un ton civilizat fara sarcasm inutil. In general se va tine cont de ele si destinatarii opiniilor voastre vor incerca sa remedieze problemele sau macar sa va explice de ce unele lucruri trebuie sa ramana la fel.

- (pentru colegi si pentru mine) cereti mai des feedback de la studenti si aratati ca apreciati feedback-ul primit. incercati sa oferiti un feedback la feedback pentru a arata studentilor ca ideile lor au fost retinute si ca veti incerca in masura posibilitatilor sa tineti cont de ele. incercati sa apreciati chiar mai mult opiniile negative asupra cursului/laboratorului decat pe cele pozitive deoarece acestea ajuta la imbunatatirea predarii. niciodata nu veti putea multumi pe toata lumea

In urma cu ceva timp mi-am propus sa vad ce sisteme de licitatie folosesc jucatorii de top si eventual sa adopt unul cu scopul de a-mi imbunatati nivelul licitatiei.

Bagajul de cunostinte despre sisteme de licitatie pe care-l detineam nu era foarte bogat, considerand ca am pornit in liceu de la majora in 4 (cred ca era o varianta de ACOL) pe care am gasit-o intr-o carte si apoi am trecut la SAYC dupa ce m-am reapucat de bridge (datorita scolii d-lui Bogdan Marina).

Asa ca in timpul Bermuda Bowl de anul acesta am gasit un site pe care se aflau CC-urile celor mai cunoscute perechi. Dupa ce am aruncat o privire pe conventiile folosite de Versace-Lauria, Hamman-Soloway, Helgemo-Helness, Meckstroth-Rockwell, Fantoni-Nunes, Bocchi-Duboin mi-au retinut atentia 2. Helgemo-Helness si Fantoni-Nunes au sisteme foarte naturale a caror baza se poate invata destul de repede (tocmai pentru ca sunt naturale). Fantoni-Nunes (Fantunes, cum va fi numit in restul articolului) are cateva caracteristici care mi-au placut din prima. Deschideri cu maini tari la nivelul 1 care permit usor gasirea unei manse, baraje cu maini foarte frecvente, dar totusi care permit discutii ulterioare, la nivelul 2. Deschiderea de 1nt este in jur de 12-14p fiind excelenta pentru taierea vorbirii adversarilor si pentru a anunta maini echilibrate (ce pot avea o majora in 5 dar nu ambele majore 5-4). Alte gadgeturi sunt transferurile pe majore cu maini slabe dupa deschiderea de 1 ce permit jucarea fiturilor pe majore din mana tare si releele dupa deschiderile la nivelul 2 pentru a gasi al doilea fit sau o mansa pe NT. Una din licitatiile mele favorite din acest sistem este 1nt-3nt cu 2 maini de 12-13p care altfel pentru a ajunge in 3nt ar trebui sa se descrie complet adversarilor permitand acestora sa gaseasca cea mai buna aparare. Cred ca o sa mai revin asupra acestui sistem pe masura ce il descopar mai bine:)

am reusit un intra-finesse la masa si sunt super incantat. am invatat procedeul pe bbo kibitzandu-l pe Fantoni si toata lumea era super entuziasmata cand a executat acest procedeu care a fost inventat se pare de  Gabriel Chagas. asa ca l-am cautat si eu pe net si l-am gasit aici. Ideea este ca ai A9xx vs. Q8xx pe o culoare si vrei sa ai o singura perdanta. Pleci cu mic catre 8 si daca pierde la 10 sau J pleci cu Q si speri sa prinzi K in impas si celalalt onor J sau 10 in 2. Mai jos sunt 2 poze in care  se poate vedea procedeul executat live – din pacate impotriva calculatorului asa ca n-a avut cine sa ma laude:(