Nu vreau sa raspund la intrebare, ci doar sa dau exemplu un laborator foarte reusit (dupa parerea mea). Laboratorul de APD.

1. Punctajul asociat este de 0.5p, deci nu se pune problema ca studentii vin la laborator pentru a acumula punctaj.

2. Timp de aproximativ 1h se explica notiuni complementare cursului, bineinteles cu o scurta reamintire a notiunilor din curs. De ex. se explica ce structuri de date ar trebui folosite, care sunt elementele specifice limbajului de programare in implementarea unui algoritm studiat la curs.

3. Taskul practic dureaza ~ 30 min si consta intr-o implementare plecand de la un program partial scris unde trebuie scrisa doar partea care tine de algoritm. Dupa aceasta etapa se poate obtine nota maxima la laborator.

4. Apoi studentul este incurajat si indrumat sa gaseasca o solutie mai eficienta a problemei propuse.

Este drept ca activitatea in cadrul laboratorului trebuie sustinuta si de activitate individuala, pentru ca in caz contrar se produce excluderea din comunitate prin lipsa interactiunii. Noi oricum lucram destul de mult singuri, mai ales in facultate, deci nu cred ca asta ar fi o problema.

Eu consider un laborator ideal acela in care apar polemici, discutii (pe teme legate de laborator, in cazul nostru tehnice), in care fiecare ajunge si sa isi expuna un punct de vedere, in care toata lumea vine cu idei si in care studentii descopera lucruri impreuna.

Daca tot am ajuns pe aici, o sa imi dau si eu cu parerea, pentru ca semestrul asta si nu numai mi-am pus si eu intrebari legate de subiectul cu pricina.
Eu nu sunt de acord ca activitatea din cadrul fiecarui laborator ar trebui evaluata pe loc. Scopul principal al unui laborator e deprinderea anumitor skill-uri si nu adunatul de puncte pentru nota. As fi mai degraba pentru o evaluare in etape, gen: o data la 3-4 laboratoare un test practic din ce s-a facut pana atunci.
Acum urmeaza sa repet ce am scris chiar ieri pe un grup. Semestrul asta, la programare, am dat un test practic in ultimul laborator si, comparand rezultatele de la test cu rezultatele din timpul semestrului, am constatat cu supriza ca nu prea “se pupa”. Concluzie: niste task-uri pe care lumea le lucreaza acasa, doar ca sa ia o nota pe un lab, nu sunt atat de relevante pentru cand sunt pusi in situatia sa rezolve ceva la prima vedere.
E adevarat ce spune Michou, aici conteaza foarte mult si cum se tine cursul si ce se vrea de la laborator/laborant. Tocmai de-aia pe mine nu ma mira feedback-ul de la studentul de care vorbeai La noi nu prea se tine cont de obiectivele cursului/laboratorului.

Cum ar trebui sa se desfasoare de fapt un laborator? Pai, in afara de capitolul evaluare de care am vorbit pana acum, cred ca “explicatiile” la laburi gen programare, uso, retele etc. ar trebui sa aiba o baza practica. Mai exact, nu trebuie sa explici, ci sa arati. Hands on. Un proiector e util aici, din cate a experimentat Stefan semestrul asta Asa vad si ei efectiv ce inseamna sa scrii cod, sau sa faci nu stiu ce configurari, etc…in functie de materie.

Parerea mea.

In rest, ma bucur ca lumea isi pune probleme si cauta solutii!

Anul trecut dupa un laborator mi-a ramas un gust foarte amar, toata activitatea constand in 2ore de programare viteza (lista de taskuri – > punctaj in functie de taskul realizat). In cazul asta rostul laboratorului se pierde, totul reducandu-se la invatat acasa si aplicat mecanic in facultate.

Cred ca laboratorul ar trebui sa iti dea niste deprinderi practice, un fel de crash-course iar programarea-viteza sa fie rezolvata cu ajutorul temelor de casa/proiectelor.

Da cred ca laboratorul ar trebui evaluat dar nu folosind doar criterii de apreciere aritmetice. Prezenta si implicarea efectiva in cadrul laboratorului ar trebui sa conteze mai mult iar performanta ar trebui evaluata nu pe baza prestatiei avute doar in cadrul celor 2 ore.

Dacă în primul caz e mult mai uşor să-i faci să vină „cu lecţia învăţată de acasă”, pentru că e multă teorie pe care n-ai cum s-o re-prezinţi iar ei să o înţeleagă, în al doilea caz frustrarea studenţilor poate fi usor de înţeles (se adaugă x ore în plus de pregătire obligatorie dacă vrei să mişti ceva la laboratorul ăla).

În plus eu m-am mai izbit de o problemă semestrul ăsta (pe care am mai auzit-o discutată şi de alţi asistenţi): la ce nivel/pondere ţinem interacţiunea asistent-student vs. interacţiunea asistent-grupă. Dacă eviţi să interacţionezi cu ei „one student at a time”, vor avea repede impresia că eşti degeaba acolo, pentru că, inerent, vei discuta orice aspect neclar sau problemă la un nivel mediu şi mulţi vor rămâne mai mult sau mai puţin nelămuriţi (în cazul în care lucrul ăsta se întâmplă). În cealaltă extremă, poţi ajunge sa pierzi mult timp cu doar câţiva studenţi (fie foarte buni, fie foarte slabi). Iar eu unul n-am găsit o metodă prin care să reuşesc să „tai macaroana” unui student într-un mod OK.

Problema e deschisă şi mai are un aspect de care trebuie ţinut destul de mult cont totuşi: modul la care se ţine un curs influenţează foarte mult ce şi cum poţi face la un laborator. Când cursul nu e ţinut cum trebuie inevitabil o parte din sarcinile lui cad în cârca laboratorului, fie că vrem, fie că nu vrem asta

Minţi limpezi vă doresc,
Mihai

PS: Dragoş, nu ştiu cum a fost la tine cu fizica, da’ noi am mânărit la datele alea experimentale de ne-a venit rău (nu cred că am dat vreo lucrare cu date „ne-ajustate” )

Mi se pare interesanta ideea testului de 10 minute de la inceputul laboratorului, insa studentul sa nu fie dat afara daca nu stie. Rezultatul acestor teste poate conta (putin) la nota finala.

Nu vreau sa spun ca am gasit formula magica dar eu desfasor laboratoarele conform urmatorului program, special, tinind laboratoare de retele (in acest semestru)
1. prezint succint teoria din cadrul laboratorului (10 minute), intr-o maniera interactiva, nu monologhez, si punctez pe tabla aspectele importante, adica ce ma intereseaza pe mine sa retina studentul; in cadrul materiei laboratorul nu urmareste cursul, si din acest motiv e mai special
2. explic ceea ce trebuie sa se realizeze in cadrul laboratorului, impart in taskuri si organizez echipele (de cele mai multe ori lucram cu echipamente switch-uri, routere, configuram servere si servicii) – 3 minute
3. studentii lucreaza, utilizind indrumatorul de laborator, iar eu urmaresc pas cu pas fiecare echipa si punctez dupa terminarea fiecarui task “ceea ce trebuia demonstrat si retinut”
4. discutii pe tema testelor efectuate in laborator, a configurarilor, rezultatelor, desenam, mai schimbam configuratiile sa testam si “dar daca…”

Intotdeauna, teoria o verific in practica, si de aceea, in cadrul laboratorului studentul chiar deprinde si cunostinte teoretice si practice.

La sfirsitul fiecarui semestru, de 6 ani de cind tin laboratorul cer feedback de la studenti.

Nu am vrut sa laud metoda in acest post al meu, dar feedback-urile demonstreaza, ca, in cazul acestui tip de laborator, metoda e foarte buna.

Consider că un laborator ideal de 2 ore s-ar desfășura astfel: primele 2-3 taskuri se pot face în maxim 10-20 minute utilizând numai cunoștințele acumulate la curs (având o pondere în punctaj de 50 – 75%), următoarele 3-5 taskuri vor necesita o bună aprofundare a cursului și a materiilor anexe acestuia (cu ponderea în punctaj situată foarte aproape de cât rămâne după prima parte). În final va exista un task numai pentru experți care poate deține un oarecare punctaj sau nu, task care să necesite multă experimentare și căutare de informații sau idei inspirate. Desigur, ultimul task ar putea fi înlocuit cu aplicații practice din care să rezulte clar importanța materiei. Și poate că ar fi indicat ca acest ultim task să dețină ultimele 30 de minute din timpul laboratorului special rezervate pentru el, celelalte taskuri evaluându-se (preferabil automat) cu 40 de minute înainte de terminarea laboratorului. La ultimul task vor putea participa doar doritorii. Pentru a nu forța nota și a vedea o grupă întreagă rămânând la ultimul task, cred că ar fi foarte bine ca punctajul pe laborator să fie la 110% din valoarea mediei notelor de la toate laboratoarele (toate valorile astea trebuiesc potrivite foarte bine ca să nu existe mai mult de un număr optim de nemulțumiți de sistemul de notare).

De exemplu, pentru metode numerice, laboratorul dedicat rezolvării ecuațiilor s-ar putea împărți astfel: primele taskuri cer rezolvarea unei ecuații simple cu metode clasice (newton, bisecție, contracție, etc). Următoarele două taskuri cer rezolvarea unei ecuații mai complicate, necesitând prelucrarea ei până la aducerea la o formă în care se poate aplica cu succes o metodă clasică. Ultimele minute din laborator ar fi folosite de mine pentru a le expune probleme din viața reală care pot fi rezolvate cu diverse metode numerice (de exemplu le-aș putea găsi o ecuație care apare undeva în viața reală și trebuie rezolvată).

Cam așa văd eu lucrurile. Singurele probleme sunt o bună potrivire a variabilelor (care ar putea fi și realizată ca o problemă la MN sau alte materii ce o pot trata) cât și o îmbunătățire a calității cursului și examenului (presupun că odată implementat laboratorul în formatul ăsta se poate da un examen la care diferența intre 9 și 10 să fie dată clar de abilitățile studentului de a corela între diverse materii și idei).

My 100h cents.