Totusi, lucrarile alea ar trebui si ele stocate in format electronic. I mean, it’s not the 50s anymore

Raman la parerea mea ca citatul cu pricina nu ilustreaza cu adevarat realitatea/adevarul.

Dar bucura-te de carte, e super

Inovația, din punct de vedere statistic, are loc în mod natural la intervale de timp mari (mari în raport cu durata de viață medie a unui om). De obicei inovația pune pe masă chestii noi, distrugând în același timp pe altele mai vechi, lucruri vechi dar nu întotdeauna cu un caracter negativ. Concluzia: prea multă inovație, pusă și în practică, ar distruge civilizația așa cum o cunoaștem (asta e o polemică de forma „stable vs. cutting edge”).

În condițiile astea, mi se pare perfect normal să existe lucrări peste care până la urmă nu se va mai uita nimeni în viitor. Vor ieși în evidență doar cele care respectă două condiții: prima, să aibă un conținut cu adevărat original și a doua, prezentarea (forma) să fie impecabilă. Dacă una din cele două lipsește, lucrarea cade în întuneric.

Acum, întrebarea oricărui om cu un simț practic cât de cât dezvoltat ar fi: dacă atât de mulți studenți scriu atâtea lucrări (sau poate mai multe) și majoritatea din ele nu ajung să aibă o aplicație practică, atunci care mai e utilitatea acelor lucrări (și mai ales, care mai e relevanța notei)? Dar, la modul cel mai general, la urma urmei oamenii fac o groază de lucruri complet inutile de-a lungul vieții, iar asta nu e neapărat lipsit de utilitate în ansamblu. Aici nu încerc să spun că sistemul e perfect, doamne ferește; atât doar că e de datoria noastră ca oameni să filtrăm prin prismele proprii cultura reală de „cultura” de consum.