provide every child a world-class education

“Now is the time to finally meet our moral obligation to provide every child a world-class education, because it will take nothing less to compete in the global economy. Michelle and I are only here tonight because we were given a chance at an education. ”

Acesta a fost pasajul pe care l-am remarcat in primul rand cand am auzit discursul candidatului democrat la presedintia SUA, Barrack Obama. Inainte de capitolul sanatate, inainte de problema securitatii sociale sau a securitatii nationale si a terorismului, Obama pune problema educatiei. Faptul ca un probabil presedinte al SUA considera educatia unul din pilonii principali ai programului sau electoral mi se pare remarcabil. Am mai rasfoit 2-3 discursuri ale sale pe aceasta tema si am retinut ca din timpul mandatului de senator, Obama a atacat aceasta problema semnaland probleme ca abandonul scolar, costurile mari ale educatiei superioare pentru omul de rand, calitatea educatiei oferite in scolile publice, egalitatea sanselor pentru copii. I se pare normal ca toti copiii sa poata beneficia de sansa la o educatie de calitate si considera ca educatia este cel mai de pret bun pe care il poti dobandi: “We now live in a world where the most valuable skill you can sell is knowledge”.

Ce mai remarca senatorul american este importanta educatiei din punctul de vedere al statului, educatia ca investitie profitabila pentru viitor: “We’ll invest in early childhood education because for every dollar we put there, we get seven dollars back in reduced dropout rates, reduced delinquency, and reduced prison rates, and more young people can go to college and get good jobs”.

Mi se pare extraordinar faptul ca aceste lucruri sunt spuse si mi se pare ca aceste randuri trebuie citite si lectia lor retinuta de cel putin 2-3 categorii distincte de oameni.

Elevii si mai ales studentii (mai capabili sa constientizeze) pot sa constate importanta acordata finalizarii educatiei, faptul ca trebuie sa profite cand au sansa sa studieze la nivel inalt pentru ca este cea mai importanta investitie in viitorul lor.

Oamenii politici trebuie sa vada ca invatamantul nu este considerat a fi doar o cheltuiala ci si o investitie care poate fi profitabila. Invatamantul de inalt nivel genereaza absolventi capabili care la randul lor genereaza joburi de nivel inalt care aduc bani statului. Educatia de calitate realizata din copilarie genereaza oameni de calitate care vor aduce beneficii si nu cheltuieli statului din care fac parte

Parintii pot sa realizeze si ei ce rol important au in educatia copiilor si in drumul pe care si-l vor alege. Foarte relevant in acest scop mi s-a parut urmatorul pasaj: But we must also admit that programmes alone can’t replace parents; that government can’t turn off the television and make a child do her homework; that fathers must take more responsibility for providing the love and guidance their children need.

Discursul de la care a pornit acest articol reprezinta discursul prin care Barack Obama a acceptat candidatura partidului democrat la presedintia SUA si textul complet poate fi citit aici.

de ce este importanta educarea spiritului de echipa in invatamantul romanesc

zilele trecute s-au incheiat 2 campionate europene, cel de fotbal si cel de bridge. daca la fotbal stie (aproape) toata lumea ce-a facut echipa Romaniei, putini stiu ca la bridge a iesit pe locul 17 dintr-o grupa de 19 echipe (la campionatul european au fost 2 grupe de 19 echipe in care au jucat fiecare cu fiecare, primele 9 calificandu-se pentru faza urmatoare), depasind doar San Marino – o tara cu 40 de jucatori legitimati – si Malta o tara cu 100 de jucatori legitimati. O prima concluzie a acestui rezultat este nu avem traditie in acest sport, nu sunt bani este un rezultat normal. Privind insa in zona celorlalte 2 importante jocuri ale mintii putem observa ca Romania are 2 jucatori in primii 100 mondiali la sah, atat la baieti cat si la fete, iar la GO are unii dintre cei mai tari jucatori din afara Asiei, jucatori ce au succes si la turneele japoneze.

Situatia de la aceste jocuri ale mintii este similara si la sporturile ce necesita mai mult efort fizic. Romania nu a mai luat medalii la sporturi de echipa in ultimii 40 de ani (nu am verificat mai mult). Nu am considerat aici medaliile la canotaj si la gimnastica intrucat acestea sunt suma unor performante individuale, nefiind atat de important (in opinia mea neprofesionista) efectiv lucrul in echipa in timpul concursului.

In schimb Romania a luat multe medalii la foarte multe sporturi individuale (atletism, gimnastica, scrima, tir, inot, diferite tipuri de lupte).

Concluzia pe care imi permit sa o trag bazandu-ma si pe aceste date ca si pe experienta personala este ca in Romania copiii, elevii, studentii nu sunt educati in spiritul lucrului in echipa. Prin sistemul nostru de educatie incurajam de multe ori competitia ceea ce are ca rezultat aparitia unor varfuri in sistem, oameni ambitiosi care au dorit intotdeauna sa aiba rezultate deasupra celorlalti din jur. Din pacate insa, sistemul nostru nu are ca rezultat educarea unor oameni carora sa le placa sa lucreze in echipe, care sa inteleaga importanta rezultatului atins prin munca echipei si valoarea acestuia comparativ cu rezultatul individual.

Cred ca pentru a avea rezultate bune in toate domeniile de activitate trebuie sa impunem in educatie, de la cele mai mici varste si pana la nivel post-universitar, existenta intr-o masura din ce in ce mai mare a unor activitati care sa dezvolte spiritul de echipa, placerea de a colabora cu cei din jur.

Ce isi doresc studentii?

Teoretic ar trebui sa fie o intrebare simpla deoarece multi dintre cei care citesc acest post sau sunt interesati de aceasta problema ori sunt ori au fost deja studenti. Si totusi problema pare irezolvabila pentru ca in orice grup de indivizi (>=2 adica) apar idei divergente al caror numar este proportional cu numarul membrilor grupului. Totusi, si in aceste conditii trebuie sa aflam cam care ar fi cele mai frecvente probleme pentru a incerca sa le remediem.

Un astfel de studiu, ce vizeaza probleme ce tin mai mult de cariera, a fost realizat de ASPI in urma proiectului Stagii pe Bune de anul trecut si poate fi descarcat de aici. O noua tentativa de a raspunde acestei intrebari a fost realizata de Razvan Deaconescu. Scopul declarat a fost de a culege propuneri ale studentilor pe care reprezentantii acestora sa le discute in consiliul facultatii. Initiativa s-a concretizat deocamdata in 3 pagini de wiki cu sugestii pe care le puteti accesa pe wiki-ul lui Alex Juncu, pe wiki-ul infopoli si pe wiki-ul lui Daniel Rosner (s-ar putea sa fie si altele, eu doar pe acestea le-am citit deocamdata si doar de acestea stiu – daca mai sunt si altele lasati un comentariu cu linkul).

Am vazut ca s-au aratat interesati sa posteze observatii/sugestii cca. 20 de studenti. Asta mi se pare un lucru rau pentru ca mi se par in continuare prea putini cei care sunt suficient de interesati de ceea ce se intampla in facultate si care vor sa participe la acest proces decizional.

In alta ordine de idei, imi pare rau ca ideile nu sunt prelucrate si grupate un pic pe criterii logice (asa sunt ff greu de urmarit) – poate ar fi fost mai bine sa se utilizeze forumul facultatii in acest scop.

Studentii au postat propuneri care variaza prin dimensiuni de la corectarea unei singure probleme (lipsa comunicarii intre studenti si reprezentantii lor, probleme cu cei care predau disciplinele economice) pana la planuri detaliate pe termen mediu si lung de refacere a planurilor de invatamant, a admiterii si a intregii facultati asa cum o cunoastem astazi (nu vreau sa iau in ras postul respectiv, are multe idei bune)

Din punctul de vedere al structurii le-as grupa in felul urmator:

1. Probleme administrative

toalete, cosuri de gunoi, sali de lectura, wireless functional, sali care sa fie dotate cu prize pentru laptopuri, banci in campus, laboratoare cu numar suficient de calculatoare, cantina, caldura in sali.

2. Probleme de comunicare

site-uri de informare in care sa fie prezentate drepturi si regulamente, comunicate si decizii ale factorilor de decizie din facultate, upb, sau ale reprezentantilor studentilor; canale de comunicare eficiente; lipsa unei culturi a comunicarii atat intre studenti cat si intre studenti si profesori (as rezuma eu astfel mai multe posturi), evenimente in care sa participe atat studenti cat si profesori tot pentru a facilita comunicarea

3. probleme legate de planul de invatamant (cele mai frecvente)

mai multe materii orientate pe practica, mai multe ore de laborator si laboratoare mai lucrative, eliminarea materiilor de umplutura sau “invechite”, cursuri optionale care chiar sa fie optionale (adica sa existe posibilitatea alegerii) (ce cred eu despre materiile invechite vs. materiile excesiv de practice, si nu numai eu, intr-un articol mai vechi), stimularea concurentei intre cursuri, cursuri care sa se suprapuna mai putin

4. Probleme legate de evaluare/admitere (aici numarul de idei ce se contrazic este cel mai mare)

eliminarea punctarii prezentei, evaluare dupa curba lui Gauss, evaluare mai stricta la unele materii, examene cu subiecte care sa nu fie date dupa reteta, admitere mai dificila, introducerea informaticii ca materie obligatorie la admitere (nu mi se pare ok)

5. probleme legate de profesori/asistenti (promit sa dezvolt subiectul intr-un articol viitor)

nu-si pun toate cursurile online, nu sunt suficient de bine pregatiti, predau dupa metode invechite, cer toceala si nu creativitate, nu sunt activi pe forumuri, nu explica studentilor la ce vor folosi conceptele pe care le predau, profesorii sa fie evaluati (si totusi rata celor care dau feedback/completeaza formular de evaluare este ff mica), nu reusesc sa stimuleze interesul studentilor(!), nu fac/nu implica studenti in cercetare.

6. Altele

as mentiona aici critica sistemului de practica actual care a fost mentionata de 2 studenti in moduri diferite:
– se poate face prea usor (de oriunde se poate lua o stampila) – evident nu stie de stagiile noastre:(
– nu exista programe de stagiu intermediare (de 1 luna) pentru cei care isi doresc sa se bucure si de vacanta sau daca sunt nu sunt serioase – pai cam asta e problema – sunt putine lucruri pe care le poti invata si experimenta intr-o luna in mod serios:)

Concluziile mele? Sunt multe probleme care au fost foarte bine scoase in evidenta de un numar mic de studenti. Sunt foarte convins ca masa studentilor dezinteresati ar protesta puternic la auzul unora dintre ele (in special cele legate de evaluare). Sunt altele la care se contrazic si cei care au postat aceste probleme (cele legate de planul de invatamant). Sunt cele legate de administrativ pe care le recunoastem cu totii si cele de comunicare care ne-ar ajuta poate sa le rezolvam pe toate. Nu in ultimul rand, sunt cele legate de profesori si asistenti pe care dupa cum am spus o sa incerc sa le dezvolt cat de curand.

Parerea mea este ca o data descrise aceste probleme ele trebuie dezbatute in parte si cautate modalitati de rezolvare. Sunt convins ca multe din ele pot fi rezolvate foarte usor cu minimum de implicare. Este foarte bine ca le-am constientizat. Acum sa deschida cineva un thread pentru fiecare problema pe forumul ACS si sa inchida threadul respectiv cand problema este rezolvata. Intre timp sa se caute si sa se discute eventuale solutii acolo. In plus, sa vina reprezentantii studentilor si sa le spuna live in consilii si in senat. Sa le spuna ceilalti studenti prin formularele de feedback si nu in ultimul rand sa le spuna live profilor pentru a incerca sa le remedieze impreuna.

despre adaptabilitatea unui absolvent de politehnica

se discuta foarte mult in ultimul timp despre necesitatea de a orienta facultatea pe cerintele stricte ale industriei. toata lumea insista pe acest subiect. studentii vor sa se stie angajati cat mai repede si cat mai bine si multe firme au nevoie de mana de lucru cat mai ieftina si cat mai specializata in tehnologiile pe care ei le utilizeaza.

sunt multi studenti care intra la facultate si ma intreaba de ce nu invata C# la cursul de programare. sunt unii, ceva mai putini, care ma intreaba de ce nu invata PHP. iarasi firmele se plang ca nu oamenii ies din facultate fara a cunoaste foarte bine bibliotecile unui anumit limbaj de programare.

mie mi se pare doar ciudat ca studentilor nu li se explica foarte clar urmatorul lucru: tehnologia se schimba la fel ca si tipul joburilor. tehnologiile care vor fi la moda la 5 ani dupa ce un student intra la facultate s-ar putea sa fie azi in stadiu de prototip.

studentul care este astazi intr-o facultate de IT nu trebuie sa invete pe dinafara functiile dintr-o librarie a unui limbaj pe care poate nu vor ajunge niciodata sa-l foloseasca dar trebuie sa invete care sunt mecanismele limbajului, care sunt principiile programarii orientate pe obiecte, programarii paralele sau programarii web. De ce? pentru ca aceste principii au o mai mare sansa sa reziste timpului decat o tehnologie oarecare. Iarasi studentul trebuie sa invete notiuni de algoritmica si nu numai sa memoreze niste algoritmi fiind necesar sa poata adapta permanent algoritmii asimilati la probleme in continua schimbare.

de asemenea este bine sa nu apara super-specializarea din anul 2. Prin super-specializare inteleg cazul unui student care declara ca pe el anumite materii de profil pur si simplu nu-l intereseaza pentru ca, dupa experienta pe care a acumulat-o el in 1.5 ani de facultate, crede ca nu-i vor folosi niciodata.

in conditiile in care un student urmeaza facultatea cu constiinciozitate fara a neglija materiile de profil, fara a se super-specializa doar pe 1-2 materii ff usoare, la sfarsitul anului 4 orizonturile ii sunt deschise si, mai mult de atat, in mod sigur va fi rezistent la schimbarile prin care va trece industria in urmatorii ani, avand nevoie doar de traininguri rapide prin care sa se familiarizeze cu particularitatile tehnologiilor noi.

pe de alta parte un student care dupa ce a invatat notiuni de java de exemplu se apuca si invata un pic mai bine 1-2 framework-uri java (j2me de ex) si isi gaseste un job, terminand facultatea fara sa-l mai intereseze ce se intampla in rest, are mari sanse sa aiba surprize negative in viitorul apropiat (exemplu). Pentru ca adaptabilitatea lui la schimbarile petrecute in industrie scade datorita super-specializarii si lipsei cunostintelor de baza.

Concluzia mea este: un absolvent de politehnica (si in special de A&C) are o capacitate deosebita de adaptare la dinamica deosebita a piatei muncii din IT atata timp cat chiar invata ceea ce se preda in cursurile de la facultate. Pentru a fi insa competitiv intr-o companie are nevoie fie de un mic training de specializare in tehnologiile folosite la compania respectiva fie de stagii de practica in timpul facultatii fie de ambele:)

Europass & ISCED

Dintr-un link in altul am ajuns pe site-ul Europass, solutia europeana de standardizare a CV-urilor. Ideea este foarte buna, fiind o continuare a cunoscutului (de catre unii) CV in format european. Conform Europass-ro.ro, Europass este “o platforma comuna de prezentare a competentelor si calificarilor”.

Ce nu ofera Europass este un standard pentru definirea competentelor ce pot fi obtinute in institutiile educationale din UE. Mai precis cum pot sa definesc intr-un limbaj comun cu vecinii europeni competentele date ca exemplu in CV-ul de pe site:

  • matematică;
  • arhitectura calculatoarelor ;
  • programare în limbaj de nivel înalt;
  • programare în limbaj de asamblare;
  • ingineria sistemelor de programare;

Ce mai ofera Europass – o interfata placuta pentru creearea unui CV, un format XML de stocare pentru a asigura interoperabilitatea, servicii web (!!!) pentru conversia unui CV din format XML in format pdf, odt, etc.(!!). Poate ar fi o idee sa-l integreze si site-urile de joburi de pe la noi care sunt catastrofale la capitolul interoperabilitate:)

In alta ordine de idei am fost usor uimit cand in acelasi exemplu am intalnit urmatoarea sectiune: “Nivelul în clasificarea naţională sau internaţională” cu valoarea ISCED 5. Noroc cu google care m-a dus la urmatorul document care merita, daca nu citit cap coada, macar traversat pe diagonala. ISCED este un standard international de clasificare al educatiei dezvoltat de UNESCO. ISCED 5 corespunde studiilor superioare, mai precis studiilor de licenta. Exista si categoriile ISCED 5A si ISCED 5B. ISCED 5A corespunde studiilor superioare cu accent pe teorie – ofera calificari pentru accederea in programe de cercetare sau in profesii cu cerinte foarte pretentioase (“intended to provide sufficient qualifications for gaining entry into advanced research programmes and profession with high skills requirements”) . ISCED 5B sunt studii superioare mai aplecate spre practic si cu scopul declarat de a oferi o calificare bine-determinata pentru piata muncii. Ar fi si o intrebare aici. In ce categorie se incadreaza un absolvent al unei facultati din Politehnica? 5A sau 5B? In ce categorie isi propun universitatile de la noi sa se incadreze?

In concluzie – exista mai multe standarde care isi propun sa usureze “cooperarea internationala”. Mai trebuie ca si noi sa stim de ele si sa tinem cont de ele:)

Unde si mai ales cu cine vor invata copiii nostri?

Problema aceasta a fost cea care m-a hotarat sa pornesc acest blog (cred ca faptul ca sunt tatic m-a facut sa constientizez aceasta problema:) ). La un moment dat, citind un ziar si compiland articolul din ziar impreuna cu discutii mai vechi cu prieteni/colegi din invatamant am avut urmatoarea revelatie:

Copiii nostri nu vor avea profesori la scoala!!!

Faptele sunt clare si repetate de multi pe toate canalele posibile (TV, net, ziare):

“Aproape o cincime din cele peste 260.000 de posturi didactice din invatamantul preuniversitar va fi ocupata de catre suplinitori, calificati si necalificati.” (stiri.acasa.ro)

“Cu doar o săptămână înaintea începerii unui nou an şcolar, două judeţe – Vaslui şi Galaţi au anunţat că au 2.000 de posturi libere de profesori! “(realitatea.ro)

“În total, au rămas libere 17.868 de posturi în învăţământul preuniversitar, iar pentru ocuparea acestora se va organiza o ultimă repartiţie astăzi şi mâine. Cea mai mare nevoie de cadre didactice este în Vaslui, Bacău, Iaşi, dar şi în Bucureşti. “(adevarul.ro)

Aceste cifre s-au vehiculat in septembrie. Ceea ce sunt convins ca nu urmareste nimeni este evolutia acestor numere de-a lungul anilor. Numarul de posturi libere va creste substantial pentru ca:

  • profesorii “batrani” care au acumulat cunostinte si experienta si care nu mai sunt atat de dinamici incat sa-si schimbe cariera la varsta lor vor iesi in cativa ani la pensie
  • tinerii absolventi prefera sa lucreze altceva mai bine platit si, sa recunoastem, mai putin stresant

Am exemple elocvente dintre prietenii mei: absolvent de istorie lucreaza in front-office la BRD, absolventa de matematica lucreaza la o firma de cercetare de piata, absolventi de calculatoare lucreaza aproape oriunde numai in invatamantul preuniversitar nu. Exista si contra-exemple, oameni care din pasiune tin cateva ore la scoli sau la licee si aici trebuie sa-l laud pe Florin, dar aceste cazuri sunt foarte rare.

Care ar fi concluzia? In 5-10 ani profesorii calificati, cu experienta, care sa-si faca meseria cu placere si cu talent se vor numara pe degete chiar si in orasele mari. In mediul rural vor lipsi cu desavarsire. Si atunci ce vom face? Cine ne va instrui copiii?

Pe scurt, asta ar fi problema.

Care ar fi solutiile?

  • cresterea salariilor pentru profesori. Nu ma refer la cresterile actuale de 10-15%, care si acestea sunt considerate mari de guvernanti, ci la o schimbare totala a sistemului de plata pentru profesori. Din experienta de asistent, o crestere de 15% la un salariu de 600 RON este aproape inexistenta. Ce poti sa faci in plus cu banii acestia la 25-30 de ani? In mod evident bugetul Romaniei nu poate suporta acum cresteri cu 300%, deci trebuie sa gasim pentru moment alte solutii.
  • incurajarea job-urilor part-time pentru profesorii din invatamantul preuniversitar. Foarte multi din tinerii care lucreaza ca profesori mai lucreaza si altceva (o colega de scoala, profesoara de limba romana da meditatii, lucreaza la o editura si tine si ore la scoala). Pot fi acordate avantaje firmelor care permit salariatilor ce au calificare de profesor sa tina si ore la o scoala apropiata. Aceasta solutie are doua taisuri. Profesorii vor fi supra-aglomerati si s-ar putea sa mai chiuleasca de la scoala in favoarea lucrului la firma, nu vor avea tot timpul necesar sa-si pregateasca materialele si orele. Solutia poate fi viabila in conditiile in care se ofera suport de curs de calitate pentru profesori de la inspectorate/ministere.
  • voluntariat. Stiu ca suna foarte optimist dar o varianta plauzibila, ce ar putea fi implementata cu ajutorul unor ONG-uri ar fi ca profesionisti din diferite domenii sa fie ajutati sa constientizeze problema si sa-si aloce timp cateva ore pe saptamana pentru a tine ore la liceul sau scoala de langa casa. Nu poate fi aplicata peste tot dar in IT mi se pare cel mai fezabil. Sunt multe firme de IT in Romania. Sunt/vor fi multe scoli/licee ce au in programa ore de informatica si care nu au oameni pregatiti. Un programator poate merge 2 ore pe saptamana la scoala/liceul de langa firma pentru a-i invata pe copii sa programeze.
  • scoli private. solutie aplicabila numai in orasele mari si pentru persoanele care au venituri mari. in principal sistemul exista deja dar este distribuit si are numele “meditatii”.

Marturisesc ca in afara de prima si, mai rar, a doua solutie nu am idei despre cum se poate salva invatamantul in mediul rural.

Voi ce parere aveti?