cea mai norocoasă zi din viața mea

Este începutul lui ianuarie 2017. Este dimineață și încă ninge zdravăn. Am ieșit prima oară pe la 6 să dau zăpada și acum e în jur de 10 și între timp am mai dat zăpada o dată, am încercat să ies cu mașina pe stradă, am mers 3 metri și n-a reușit să treacă așa că mi-a mai luat juma de oră să scot mașina din nămeți și să o bag înapoi în curte. Am cam 800m de mers până la un posibil autobuz și o să fac probabil cam 1-2h până în oraș.

Copiii se bucură însă. Au ieșit afară și se joacă la vreo 50m de mine. La un moment dat dintr-o curte mai îndepărtată văd că iese nesupravegheat rottweilerul vecinilor. Este un animal de un an și ceva, la limita superioară (sau poate chiar peste) a rasei. Probabil vecinul iar a lăsat poarta deschisă. Știu că este dresat și că este al 3-lea sau al 4-lea rottweiler pe care l-a avut acest vecin de-a lungul timpului dar totuși nu mă simt confortabil să-l stiu lângă copii așa că îi chem să intre în curte și mă îndrept spre ei. Copiii se mișcă greu prin nămeți și nu reușesc în timp util să intre în curte iar eu ajung lângă ei în același timp cu câinele. Îi zic câinelui să meargă acasă, nefiind prima oară când sunt surprins cu el singur pe spațiul public. Nu îmi este chiar frică dar sunt stresat pentru că percep agitația câinelui și faptul că sunt singur cu el și cu copiii. Câinele începe să dea târcoale copiilor și eu încerc să mă așez între el și ei. Când prind un moment îl ridic pe Radu care era cu fața la nivelul botului câinelui. În momentul ăla câinele se strecoară și o prinde pe Silvia de picior. Îl scap cumva pe Radu din brațe și mă înfig cu ambele mâini în zgarda câinelui și reușesc cumva să-l desprind de Silvia. O fracțiune de secundă, probabil în care a fost nedumerit pentru că pleacă cu mine în spate, trăgându-mă de parcă nu aș exista și sare și o mai prinde încă o dată de picior. Între timp ajung lângă noi George (cumnatul meu) si Dan (un vecin). George reușește să-l prindă și el cu mâna de zgardă iar Dan cu o coadă de lopată (că era din aia de plastic) lovește câinele pentru a scoate piciorul Silviei din gura lui. Suntem 2 oameni care tragem de el (eu am încă mâna pe zgarda lui chiar dacă m-a trântit jos) și unul care-l lovește și în final reușește Dan să o tragă pe Silvia și să o ducă la adăpost, revine și îl ia și pe Radu, care încă se dezmeticea după ce îl scăpasem eu în zăpadă, în timp ce noi ținem de câine. Eu fiind căzut reușesc să îmi dau seama că ajunsesem cu fața foarte aproape de botul lui și mă trag mai în spate. Când fac asta probabil îi atrag atenția asupra mea și se întoarce foarte rapid și mă prinde de picior. Reușesc să-mi scot pulpa din gura lui dar am o bucată mare de carne care pur și simplu atârnă. Nu pare să curgă foarte mult sânge dar nu arată chiar bine și mă repliez șchiopătând spre casă în timp ce George ajunge să rămână singur cu mâna în zgarda câinelui care pare că în sfârșit s-a calmat.

În casă Silvia încă țipă, Radu nu știe ce s-a întâmplat, eu reușesc să le zic să cheme salvarea și că să stea liniștiți că Silvia pare a fi ok. Îi verificăm repede piciorul și constatăm fericiți că pantalonii groși de schi și bocancii solizi au amortizat cu succes mușcătura. Pantalonii sunt rupți, ghetele sunt găurite dar piciorul este ok, doar sângerează puțin. Piciorul meu nu arată așa bine. Cer o cârpă lungă sau o fașă, nu mai știu și încropesc un garou, cum am învățat în copilărie la sanitarii pricepuți. Mai cer apă cu zahăr că mă ia cu leșin.

Salvarea ajunge cam în 20 minute. De fapt oamenii de la salvare. Salvarea se împotmolise pe stradă. Stăm în sectorul 1 din București, am uitat să menționez asta. Cineva îmi bandajează piciorul și mă anunță că ar fi bine să încerc să ajung la salvare. Se uită și la Silvia și confirmă că e ok, nu pare să fie afectate nici osul, nici ligamentele. Merg cam 5-600m spre salvare și de acolo spre spital.

Am avut incredibil de mult noroc. Copiii au scăpat cu viață, cu tendoanele și mușchii neafectați. Și eu am avut un noroc fabulos. Mușcătura mi-a făcut o gaură de vreo 10 centimetri dar a prins o zonă slab vascularizată cu multă grăsime și mi-a ratat tendonul de la genunchi la vreo 2 centimetri. Am luat antibiotice, am făcut injecții și eu și copilul, am fost cusut, am fost de câteva ori la spital pentru schimbat bandaje dar consider că față de ce putea să se întâmple a fost cea mai fericită zi din viața mea.

În ziua respectivă a venit și poliția, a deschis un dosar penal, ulterior am vorbit cu un avocat, am citit legislație și am analizat foarte serios care îmi sunt opțiunile.

Scopul meu nu a fost să pedepsesc foarte dur un vecin care fusese neglijent și nu închisese bine o poartă. Scopul meu era să văd cum să fac ca așa ceva să nu se mai întâmple. Ei bine legislația română nu-mi dădea nicio șansă. Aveam doar opțiunea să depun plângere penală împotriva stăpânului și acesta putea fi pedepsit cu până la câteva luni de închisoare. Nu exista opțiunea eutanasierii câinelui, nu aveam cum să cer ca stăpânul să nu mai dețină câini periculoși (sunt câteva rase clasificate în două grupe în OUG 55/2002). Singura opțiune reală pe care mi-o oferea minunata legislație română era să mă împac cu stăpânul câinelui și să-i cer anumite lucruri în schimbul nedepunerii plângerii penale. I-am cerut să se asigure prin mai multe metode (poartă intermediară sau legat sau renunțat la câine) că nu o să mai iasă câinele din curte.

A trecut un an și câinele n-a mai scăpat dar nici stăpânul nu s-a ținut complet de cuvânt. Câinele era permanent la poartă și era un stres permanent atât pentru mine cât și pentru Silvia, care-l vedea peste tot. Silvia a rămas cu traume în urma atacului fiind acum extrem de speriată de câini. Una din cele două curse de mountain bike pierdute anul ăsta a fost și din cauză că la un moment dat s-a oprit speriată de lătratul unui câine pe care nu-l vedea.

În jurul Crăciunului am aflat că rottweilerul a atacat și soacra vecinului, fără însă urmări, ceea ce însă mi-a accentuat și mai mult stresul. Așa că acum o săptămână am sunat vecinul și i-am precizat încă o dată că nu i-am cerut nimic altceva decât să se asigure suplimentar că acel câine nu mai iese. A zis că să ne întâlnim și să vedem.

N-am mai apucat să facem asta pentru că ieri câinele și-a atacat extrem de violent stăpânul. Nu sunt clare circumstanțele dar cert este că stăpânul a ajuns cu răni foarte grave la spital. Poliția a mai reușit să arate încă o dată cât de handicapată este de legislația idioată din România. Oamenii de la salvare nu puteau intra să acorde primul ajutor deoarece câinele era liber în curte iar polițiștii au refuzat să-l împuște. A fost nevoie să vină un echipaj special care să-l tranchilizeze pentru ca salvarea să poată să ia omul să-l ducă la spital. Se putea ca un om să moară pentru că poliția nu putea împușca un animal.

Am evitat să scriu public despre primul incident. A fost extrem de traumatizant și pentru mine și pentru copii. Eu am fost în stare de șoc câteva zile mai ales când am realizat ce se putea întâmpla. Ce s-a întâmplat în timpul atacului (care a durat sub un minut) am înțeles doar după ce am văzut imaginile de pe o cameră de supraveghere. Nu realizasem până atunci cum l-am scăpat pe Radu din brațe și cum am ajuns tras de câine până lângă botul lui. Când am auzit despre ce i s-a întâmplat vecinului eram la muncă și am dat un search pe google să văd dacă e ceva pe un flux de știri. Am uitat să cer rezultate din ultimele 24h și am fost șocat să văd că la fiecare 2-3 luni avem o știre despre cineva mutilat sau omorât de rotweilleri.

De ce scriu acum asta? Pentru că este clar că legislația este proastă și aș vrea să încep să lucrez să o schimb. Cred că următoarele lucruri ar fi absolut necesare pentru a limita dezastrele produse de acești câini:

  • actualizarea listelor de rase periculoase. Ultima actualizare este în 2002, poate ar trebui făcută periodic.
  • examen psihologic pentru posesorii acestora. Se cere examen psihologic când iei un carnet auto sau posezi o armă de foc, ar trebui să dai un astfel de test și când îți iei un animal cu un astfel de potențial letal.
  • eutanasierea câinilor din rase periculoase care atacă/mușcă omul (pot fi calificative aici – de ex provocați, în spațiul public, etc). Nu pot să cred că așa ceva nu este prevăzut în lege. În alte țări acest lucru este prevăzut și când atacă un alt animal din câte am înțeles.
  • interdicția pentru cineva care a avut un câine dintr-o rasă periculoasă care a mușcat un om (v. calificativele de mai sus) să mai dețină câini din astfel de rase. Interdicția aplicabilă și pentru rudele de gradul 1.
  • acordarea mai multor drepturi poliției pentru a interveni împotriva animalului în astfel de condiții

Probabil că vor fi iubitori de animale care o să-mi sară în cap, o să-mi explice cât de minunate sunt aceste animale și cum nu ar trebui omorâte. Sunt absolut de acord, nu ar trebui omorâte pentru că există, ar trebui omorâte doar după ce atacă un om. Sunt animale care pot face adevărate dezastre. Cu acest animal, care nu era la maximum de dezvoltare încă, nu era în mod extrem de agresiv și nu era pe teritoriul lui, ne-am luptat 3 oameni puternici, ne-am luptat pentru niște copii, beneficiind de un flux puternic de adrenalină, și am ieșit destul de șifonați cu mult noroc. Și nu am fi avut absolut nicio șansă dacă nu avea zgardă.

Aș aprecia sugestii și ajutor despre cum am putea promova actualizarea acelei ordonanțe de urgență în spiritul ideilor de mai sus și eventual chiar scrierea unei propuneri de lege.

Sa ne uitam un pic la date

Articolul lui Catalin Tolontan a avut o idee oarecum similară cu cel pe care l-am scris eu dar pleca de la premiza ca educația (sau mai degrabă lipsa ei) nu mai este principalul factor în votul acordat PSD-ului. El se baza pe sondajul IRES. Mi-am găsit un pic de timp să arunc o privire pe datele IRES si m-a izbit modul diferit de prezentare a datelor. În general când se prezentau date statistice referitoare la vot se arăta distribuția voturilor în funcție de vârstă și de studii. IRES a colectat datele acestea dar le-a prezentat ușor diferit. În loc să ne spună de exemplu câți din cei cu studii superioare l-au votat pe Ponta și câți pe Iohannis ne-a spus care este ponderea celor cu studii superioare în votanții lui Ponta și respectiv a lui Iohannis. De asemenea nu au prezentat date decât pentru primii 5 candidați, lăsându-ne să ghicim ce s-a întâmplat cu restul.

Care este problema cu acest mod de prezentare? Problema este că cifrele nu spun mare lucru și că pot fi interpretate ciudat. Da, a crescut numărul de votanți cu studii superioare și ponderile sunt aparent asemănătoare în acest tur. Dar hai totuși să ne uităm mai cu atenție la câteva din date și să le privim pe altă axă.

Am transformat datele inițiale în felul următor. Dacă un candidat a avut x% din voturi și un anumit segment (de ex studii superioare) a avut ponderea p% în voturile lui iar acel segment a avut s% pondere în totalul votanților putem afla relativ simplu ponderea votanților candidatului în segmentul dat (dați temă copilului dacă nu mă credeți :P)

Iată câteva grafice:

65plus18-3410clasestudii superioare

 

Nu vreau să le comentez dar vreau să fac câteva observații. Votanții din afara primilor 5 au acumulat (în studiul IRES) 12.5%. Din aceste procente 3.5 avea Kelemen, 1.5% aveau independenți necunoscuți si restul erau împărțite între Dan Diaconescu, CVT și Meleșcanu. Voturile acestora 3 din urmă se duc (cu o probabilitate destul de mare) către Ponta.

Haideți așadar să vedem cum arată segmentele acestea în turul 2 considerând următoarele presupuneri:

  • structura votanților dpdv educație și vârstă rămâne neschimbată
  • Iohannis ia voturile de la Udrea, Macovei, 50% Tăriceanu, 50% Hunor, 20% restul
  • Ponta ia 50% de la Tăriceanu, 50% Kelemen, 80% restul
  • Distribuția voturilor lui Kelemen este de 3.5% în fiecare categorie (nu am date să speculez și votanții lui au fost preponderenți pe criterii etnice, presupun că au aceeași structură ca restul populației)

18-34T265plust210claset2studii superioaret2

Acu mi-am dat seama ca Iohannis a apărut cu roșu și Ponta cu albastru, pare ca excelul nu știe politică și eu sunt prea neatent la ora asta:) 

Inițial pusesem culorile pe dos. Am corectat:)

N-aș vrea să comentez prea mult imaginile acestea, doar să vedem că și cifrele ne pot păcăli ușor și că modul lor de prezentare contează enorm (nu cred că mai scria Tolontan articolul dacă i s-ar fi prezentat rezultatele astfel).

De ce este vina mea că a câștigat Ponta alegerile?

M-am trezit astăzi dimineață cu speranță în suflet și am deschis rapid calculatorul să văd că Dragnea se înșela ieri când anunța 41% pentru Ponta, 30 pentru Iohannis, Tăriceanu pe 3 și Macovei pe 5 cu sub 5%. Din păcate nu s-a întâmplat asta și speranța s-a transformat în dezamăgire, greață, furie. Cum pot să fie oamenii atât de proști, atât de dezinformați m-am gândit. Și peste tot în jurul meu, în mediul virtual în care exist toți spuneau același lucru. Alții mai vehiculau varianta furtului (deși și numărătoarea paralelă ACL spune același lucru) sau a faptului că nu au fost lăsați românii să voteze (studenții în centrele universitare și diaspora în ambasade). Aproape fără excepție (și mă includeam aici) lumea ”mea” nu știe oameni care să fi votat cu Ponta sau Tăriceanu și-i consideră pe ceilalți proști, needucați și cu multe alte ”calități” din aceeași sferă.

Lucrurile astea le citeam și le discutam evident online când îmi beam cafeaua în drum spre lucru. Și totuși ceva este în neregulă. Avem jumătate din oamenii cu drept de vot care nu au venit la urne și din jumătatea rămasă totuși aproape jumătate a votat cu PSD-ul, mai mult de atât, cu exponentul a tot ce e mai rău în PSD (aș vrea să continui cu câteva invective dar n-aș vrea să întrerup firul care se vrea logic).

Jumătatea aceea de Românie este aproape ruptă de mine. Este un cluster cu care nu avem aproape deloc legături, nici eu și nici prietenii mei. Și totuși există și îmi decide într-o oarecare măsură viitorul. Îi acuzăm că votează un partid corupt, că votează hoți, că trăiesc din taxele plătite de noi ceilalți. Dar nu încercăm să-i înțelegem.

Și aici apare prima greșeală. Nu reușim să ne punem în pielea pensionarului care trăiește din mila rudelor după ce a muncit o viață și care este dependent de mărirea pensiei sau de banii lăsați de copii. Nu ne punem în pielea omului de 40-50 de ani care după 20 de ani de muncă (uneori muncă ce necesita studii superioare) a fost dat afară și nu-și mai găsește de lucru decât ca paznic sau mai rău. Nu reușim să ne punem în pielea omului cu studii medii care lucrează casier la Carrefour și care câștigă 800 lei pe lună și care vede coșuri de cumpărături egale cu jumătate din salariul lui lunar. Pentru oamenii aceștia capitalismul este rău. Sunt oamenii care au nevoie de ajutoare sociale, care depind de existența PSD-ului la putere și pentru care alternativa le amenință efectiv supraviețuirea. Nu suntem cu nimic diferiți din punctul de vedere al cunoașterii celor din jurul nostru decât Ponta care declara că toți copiii din clasa I au tabletă sau smartphone. Ok el este prim ministru și ar trebui să știe mai bine dar noi ne pretindem mai inteligenți.

A doua greșeală pe care o facem este că după ce că nu recunoaștem existența acestor oameni și nu empatizăm cu ei îi disprețuim pentru alegerile pe care le fac. Acest dispreț nu face decât să adâncească prăpastia dintre noi.

A treia greșeală este că noi, care ne pretindem elitiști, inteligenți, progresiști (mai găsiți si voi calificative) nu facem nimic sau aproape nimic pentru a ne apropia de această categorie. Avem mai mulți bani și deci trăim în alte cartiere, copiii noastre merg la alte școli și ne tratăm la alte spitale. În mediul virtual le dăm ignore și-i eliminăm din listele de prieteni câteodată doar pentru că au o altă opinie politică. Suntem într-o zonă de confort, câștigăm decent, mergem la sală și ieșim în oraș, stăm pe Facebook și schimbăm idei pe care le considerăm inteligente și care au scopul să schimbe lumea dar nu facem aproape niciodată ceva pentru această cealaltă Românie.

Oamenii aceștia nu au avut șansa unei educații, au crescut într-un mediu care i-a învățat să fie dependenți de stat să le ofere o slujbă și apoi o pensie. Guvernele PSD au fost foarte mulțumite să-i păstreze așa iar guvernele liberale în loc să le ofere șansa să iasă din starea asta mai rău i-au adâncit. Iar noi, hai sa trec deja la singular, eu nu am făcut nimic pentru ei. Nu am încercat să fac un program educațional pentru țigănușii de pe strada mea, nu m-am implicat să învăț oameni mai în vârstă să se recalifice și să-și găsească altceva de făcut. Am așteptat tot de la stat să facă ceva pentru ei pentru că mi-am plătit taxele și statul trebuie să rezolve. Sunt la fel de vinovat ca și ei că Ponta a câștigat primul tur. Cred că am găsit răspunsul la întrebarea care mă măcina de dimineață. Sunt dezamăgit pentru că Ponta a câștigat din cauza mea.

 

alegeri 1996-2012

Ma uitam daca s-a schimbat ceva in Romania in ultimii 20 de ani si cred ca cel mai bun mod este sa ne uitam un pic pe rezultatul alegerilor.
Am luat in calcul rezultatele de la Senat si cifrele le-am regasit pe site-ul roaep.ro

An PSD PDL PNL guvernarea precedenta
1996 23% (PDSR) 13% (USD) 30% (PNL+PNTCD) 1990-1996 PSD
2000 37% 7.5% 7.5% 1996-2000 PNL+PDL+PNTCD
2004 37% (+PC) 31.7% (in alianta cu PNL) 31.7% (in alianta cu PDL) 2000-2004 PSD
2008 34% (+PC) 33.5% 18.5% 2004-2008 PNL+PDL/PNL
2012 – rezultate partiale 60% (+PC+PNL) 17% (ca ARD) 60% (+PC+PSD) 2008-2012 PDL+PSD/PDL

Singurul partid care cade mereu in picioare este PSD. In rest celelalte fluctueaza in functie de cine a pus ultima oara mana pe putere. Aparent PSD+PNL au mai luat 6-7% fata de cat luau de obicei cumulat.

Spirit de turma sau apartenenta la o comunitate?

Zilele trecute pe fb un student pe care il apreciez ff mult scria ca s-a saturat de toti care floodeaza fb cu mesaje despre Nicusor Dan din “spirit de turma”.

Acesta nu este un articol despre Nicusor Dan ci despre acest spirit de turma si poate chiar mai mult, despre lipsa lui.

Am copilarit pe vremea lu Ceausescu si cred ca atunci ni s-a introdus acest concept de “spirit de turma”. Celor mai tineri conceptul le-a fost introdus de parintii lor, crescuti in epoca de aur. Comunistii au infiintat cooperativele dar au lucrat permanent pentru a desfiinta orice dorinta de comunitate deoarece oamenii uniti si lucrand pentru un tel comun puteau deveni periculosi. Am fost asadar crescuti in ideea ca a fi intr-un grup si a actiona impreuna cu grupul este rau, este in “spirit de turma”, ca ne asemuim cu dobitoacele daca facem asta.

Suntem crescuti sa fim individualisti, sa ne diferentiem de ceilalti si sa nu incercam sa ne integram. Nu apartinem niciunei comunitati pentru ca o comunitate nu urmareste intotdeauna toate telurile individului ci ale grupului per ansamblu. Noi nu reusim sa asimilam ideea ca binele turmei va aduce bine si individului si ne detasam de orice comunitate care nu ne urmareste 100% interesele.

Dupa 20 de ani de la caderea comunismului, un numar mic de romani au avut ocazia sa vada, sa se educe in alte societati si un numar si mai mic au fost dispusi sa aduca aceste modele si cunostinte si in .ro. Poate ca n-ar fi rau sa ascultam ce au de spus acestia din urma si sa mai incercam sa ne integram din cand in cand si in cate o turma. Iar daca nu suntem in stare macar sa fim mai toleranti cu cei din jur.

Prima Evadare 2012

Am mai participat la Prima Evadare in 2010 si a fost o experienta fabuloasa. A fost prima mea iesire cu bicicleta pe off-road in vreo 15-20 de ani si a plouat de a rupt. Am terminat in 4 ore si un sfert in conditiile in care eram intr-o forma excelenta (mergeam peste 100km saptamanal). Intre timp am cam abandonat bicicleta din motive de program (dus copil la gradinita)  si am ratat cursa din 2011 din motive personale. Planuiam insa sa ma apuc din nou sa merg si cursa din 2012 a fost exact pretextul necesar. Mi-am facut un upgrade la bicicleta (am luat un Corratec de la Veloteca) si am mai inceput sa avem si iesiri in familie cu bicicleta seara pe langa casa. Silvia (fiica-mea) este super incantata de bicicleta si de-abia asteapta sa mearga si ea la concurs cand mai creste.

Cum anul asta a aparut si posibilitatea de a inscrie o companie am lansat ideea si in facultate si cu putin ajutor ne-am strans o echipa de 8 oameni, echipa destul de competitiva in opinia mea. Colegii de echipa, mai competitivi ca mine au fost si la o recunoastere full pe traseu, eu am facut doar de 2 ori padurea Baneasa, o data cu Raluca (eu pe bicicleta veche) si o data singur contra-cronometru sa ma obisnuiesc cu bicicleta noua pe offroad. A fost ok dar dupa cazaturile din 2010 inca imi este un pic frica cand ies de pe asfalt:( Mi-a mai placut anul asta ca am primit absolut intamplator (0.1% sanse) acelasi numar ca in 2010 – 173, numar pe care intentionez sa-l cer explicit la anul:)

In ziua cursei la 8.30 eram la start sa prind un loc in fata. Stiam din 2010 cat de important este sa pleci cat mai repede. Le-am tinut un loc si colegilor astfel incat atunci cand s-a dat startul eram toti 8 grupati undeva destul de in fata (vreo 20 de metri de linia de start). Am plecat ff tare (gps-ul spunea ceva de 40km/h viteza maxima in zona startului) si am castigat cateva pozitii si totul mergea ok pana am dat de primele denivelari mai mari prin padure. Acolo mi s-a strambat ghidonul, o problema pe care am avut-o de cand am luat bicicleta si pe care am sesizat-o baietilor de la Veloteca  la revizie si pare ca nici ei nu s-au descurcat sa-l stranga mai bine (eu recunosc ca nu ma pricep deloc la reglat biciclete). L-am indreptat un pic si l-am strans cu imbusul dar am pierdut timp si n-a tinut asa ca am mers cam toata cursa cu ghidonul ff sensibil si in general stramb si in plus avea tendinta sa se strambe si mai rau la gropi luate tare sau daca luam o mana de pe ghidon. Asa ca m-am alimentat doar pe asfalt sau la cele 2 puncte (24/40) si am mers ceva mai incet prin padure. Alte probleme n-am mai avut si probabil datorita prudentei cauzate de ghidon am reusit sa nu cad in cei 55km.

Am mers destul de tare prin camp si pe potecile mai putin denivelate, ajutat si de My Tracks (de la Google) care imi spunea din km in km cat am facut si cu ce medie. Mi se pare o idee buna sa te tina in priza si sa te ajute sa tii o medie orara buna. La sfarsitul cursei am vazut ca nu este extrem de precis dar pe mine m-a ajutat.

Am evitat sa opresc ff mult la alimentare. La primul punct am stat doar cat unul dintre organizatori (exceptionali!!!) mi-a umplut bidonul si cat am bagat niste glucoza iar la al doilea punct am baut niste apa si am luat un pumn de glucoza cu care era sa ma inec pe coborarea abrupta care urma imediat:)

Am accelerat chiar un pic pe ultimii 10 km si incepusem sa depasesc oameni pana la km 49? cand s-a intrat pe o poteca ff denivelata pe care ghidonul meu n-a mai rezistat. L-am mai strans inca o data ff tare, am incetinit f mult si am reusit sa trec bucata respectiva si sa sprintez de final pe ultimul kilometru.

Am terminat in cca. 2h55, cu 20 de minute mai bine decat imi fixasem ca obiectiv. Ca si acum 2 ani senzatia de la final a fost absolut fantastica. Este fabulos cand auzi publicul la final si iti dai seama ca s-a terminat chinul si ca ai reusit sa termini. Spun chin nu pentru ca ar fi fost ceva ingrozitor de greu ci pentru ca am incercat sa scot maxim din muschii atrofiati de statul la calculator si din conditia fizica inexistenta pe care o am. M-au motivat 2 lucruri ff tare, tricoul galben pentru primii 100 la care am crezut pana la un punct ca am o sansa (ff naiv din partea mea) si echipa – am vrut tare mult sa intram in primele 5-10 companii participante (nu s-au afisat inca rezultatele asa ca nu stiu daca acest obiectiv s-a realizat)

La final am baut o bere, am facut poze si am plecat pe bicicleta inapoi spre casa.

A fost o experienta super pentru care le multumesc organizatorilor (nu cred ca pot sa repet indeajuns cat de extraordinari au fost) si coechipierilor mei care au mers excelent: Andreea, Tudor, Emil, Andrei, Razvan, Stefan, Matei.

Pt poze cu echipa verificati albumul de pe facebook (multumim fotografilor)

Nicusor Dan

Am 31 de ani și drept de vot de 13 ani. În acești 13 ani am votat aproape la toate alegerile. Aproape la toate alegerile am votat împotriva cuiva. La primul meu vot a trebuit sa aleg intre a pune stampila pe Iliescu sau pe Vadim si cam asa a fost la toate alegerile de atunci. Acum în sfârșit pot să spun că pot da un vot pozitiv, există un candidat în care am încredere și care mă reprezintă.

De ce mă reprezintă? Pentru că are obiective similare cu ale mele: un oraș verde, cu mai puține mașini, cu mai multe biciclete, un oraș în care să nu se mai construiască haotic, un oraș (și o țară) în care să se respecte legea. Un om educat pentru care este importantă și viața culturală a unei capitale și care a salvat monumente și spații verzi de la distrugere.

Acesta este Nicușor Dan. Dacă citiți acest articol vă rog intrați pe site-ul său și citiți-i programul și mai investiți 2 minute și citiți-i și biografia.

Poate să fie momentul în care să se producă o schimbare în clasa politică de la noi.

600

Astazi Stagii pe Bune a ajuns la 600 de pozitii de stagiu oferite studentilor din toata tara. 600 de pozitii deschise tuturor studentilor care sunt pasionati de calculatoare, de software, de retele, de IT. Si inca se mai inscriu stagii pentru editia de anul acesta.

In 2005 am plecat cu cca. 30 de stagii din care mai mult de jumatate erau obtinute gratie lobby-ului facut de doamna profesoara Irina Athanasiu.

8 ani mai tarziu aceasta cifra a crescut de 20 de ori. Sunt de 20 de ori mai multe oportunitati pentru studenti de a invata lucruri noi, de a-si pune in practica cunostintele existente, de a experimenta. Datoram aceasta crestere tuturor oamenilor care ne-au sprijinit si ne-au incurajat in acesti 8 ani: profesorilor, profesionistilor din firme care au pus la dispozitie timpul pentru a face selectie si mentorship, studentilor care au aplicat si i-au indemnat si pe colegii lor din ani mai mici sa aplice.

O multumire speciala partenerilor care ne-au ajutat sa tinem programul in viata si sa-l crestem in acesti 8 ani: BitDefender, Freescale, Adobe, Ubisoft, 4psa, Alvarion, Oracle, S&T, IBM, IXIA.

Nu cred ca am fi ajuns aici daca un numar mare de oameni pasionati nu si-ar fi dedicat timpul liber in fiecare primavara pentru a face acest program sa mearga. Sunt peste 40 de oameni care au investit timp si pasiune in activitati care tin de la prezentari catre firme sau studenti la lipit afise, de la corectat buguri in site la marketing direct, de la social media la contabilitate.

Multumesc tuturor si va invit sa fiti alaturi de noi si in continuare!

Candidatură pentru Consiliul Facultății @ACS și pentru Senatul UPB

De ce imi propun sa candidez pentru Consiliul Facultății, respectiv pentru Senat?

Pentru că am convingerea că pot să-mi aduc o contribuție în ambele instituții.

Structurile de conducere ale unei universități se diferențiază de cele dintr-o companie prin faptul că sunt alese democratic. Astfel membrii structurilor de conducere au datoria să-i reprezinte pe cei care i-au ales. Acest lucru nu poate fi realizat daca lipseste comunicarea. Îmi propun să continui activitatea din ultimii 4 ani din Consiliul Facultății și să aduc la cunoștința colegilor discuțiile din Senat și din Consiliu. Comunicărea deficitara dintre Senat-Consiliu-cadre didactice-studenți este in opinia mea una din problemele actuale ale facultății. Această lipsă de comunicare face ca anumite proceduri să nu fie realizate în timp util sau să fie imposibil de implementat.

O altă problemă pe care am sesizat-o în ultimii ani a fost frecvența mare a mesajelor de tipul: am primit astăzi următorul regulament din rectorat, vă rog să vă uitați pe el pentru că mâine se votează. Cred că este de datoria reprezentanților noștri din Senat să refuze să voteze astfel de acte, să refuze transformarea Senatului într-o instituție care doar votează tot ce i se oferă fara a dezbate.

În afara atribuțiilor de comunicare intenționez să mă implic în îmbunătățirea colaborării cu companiile orientate pe R&D, atât la nivelul Universității cât mai ales la nivelul Facultății. Acest lucru cred că se poate realiza prin implementarea unor centre unice la nivelul facultăților care să se ocupe de relația cu industria într-un mod unitar, realizând proceduri și implementând în mod transparent programe de stagii, de lucrări de diplomă în co-tutelă, de cercetare la masterat/doctorat. Toate aceste colaborări trebuie comunicate atât în comunitatea academică cât și în mass-media pentru a crește prestigiul facultății noastre și pe această cale.

O a treia direcție importantă pentru mine este îmbunătățirea proceselor pedagogice. În acest domeniu mi-am susținut lucrarea de doctorat și cred că pot să-mi aduc o contribuție în grupurile de lucru ce se vor organiza în acest domeniu.

Nu în ultimul rând trebuie să ne amintim că misiunea universității este și de a pregăti oameni capabili să contribuie la ”progresul social-cultural al societatii romanesti” și de a oferi ”servicii atat pentru comunitatea proprie, cat si pentru societate” [1]. Cred că această direcție este neglijată în Universitatea noastră. Pregătim profesioniști dar nu ne preocupăm să educăm acești oameni să se implice în societate. Proiectele sociale pe care le derulează facultatea noastră se referă în general la cadouri de Crăciun sau la alte forme de ajutor pentru leagăne de copii. Cred că putem să derulăm de exemplu proiecte prin care să atragem elevii către domeniul IT-ului și cred că trebuie să ne educăm studenții pentru a participa și ei la astfel de proiecte. Intenționez să lansez un astfel de proiect în viitorul apropiat și participarea în Consiliu și în Senat m-ar ajuta să-l promovez și să-l extind.

Pentru că o astfel de candidatură nu se poate baza doar pe promisiuni si propuneri pot menționa și câteva din lucrurile pe care le-am făcut în ultimul timp și care cred eu mă recomandă pentru o astfel de poziție:

  • mă ocup de 8 ani de proiectul Stagii pe Bune – probabil cel mai mare program de stagiatură din România, program de care au profitat cca. 1500 de studenți până acum și în care am menținut contacte cu peste 50 de companii din domeniul IT&C
  • pornind de la acest proiect am scris împreună cu d-na profesoară Mara Mocanu unul din primele proiecte POSDRU din UPB, proiectul PACT – proiect prin care s-au îmbunătățit procedurile de practică la nivelul facultății, s-au strâns legăturile cu facultățile cu profil similar din Timișoara, Cluj și Iași, s-a dotat un laborator
  • am realizat 3 ediții ale unui studiu despre primul loc de muncă al absolvenților din facultatea noastră, studii care ne pot ajuta să înțelegem mai bine profilul absolvenților noștri și ale căror rezultate au fost preluate de publicații importante din România ca Forbes sau Ziarul Financiar
  • în cadrul Stagii pe Bune am derulat în 2009 un mini-proiect prin care am ajutat împreună cu studenții noștri și cu parteneri din companii un centru de copii din zona Sucevei
  • am organizat în facultate împreună cu Adobe România, UberVu și Yahoo un curs referitor la Web 2.0, curs la care au participat vorbitori marcanți din industrie atât din țară cât și din afară
  • am co-organizat în noiembrie 2010 în facultatea noastră prima ediție a conferinței How-to-Web. Conferința a devenit în 2012 cea mai mare conferință pe domeniul Web din Europa de Est.
  • am creat prima ediție a Ghidului Bobocului din Facultatea de Automatică și Calculatoare și am gestionat împreună cu Daniel Rosner aparițiile următoare ale acestuia. În momentul de față peste 2000 de copii ale acestei broșuri au ajuns la bobocii facultății noastre iar hărțile create pentru acest ghid de Daniel au servit multor studenți și totodată multor oaspeți ai facultății noastre.
  • particip la organizarea unui master european Erasmus Mundus, master prin care anul acesta 8 studenți din toate colțurile lumii au venit și au participat la cursuri în facultatea noastră
  • am adus inovații din punct de vedere pedagogic. Am realizat una din primele integrări ale unei platforme Moodle în România la Facultatea de Litere în 2003-2004 și am oferit o platformă similară pentru unele din cursurile facultății noastre pe un server personal în 2005-2006. Am implementat mecanisme de feedback la laboratoarele pe care le-am ținut începând cu 2005. Am implementat proiecte de e-learning ale căror rezultate au fost publicate la conferințe internaționale și care au reprezentat baza tezei mele de doctorat.
  • din punct de vedere educațional mă ocup de 2 cursuri la FILS și de 1 curs la master la ACS, țin laboratoare la anul 1 și la anul 4 la ACS. Feedback-ul studenților este pozitiv (peste 80% foarte bine sau bine)
  • mentin colaborari cu institutii de invatamant din Europa – TU Delft, Ecole Polytechnique Nantes si Universite Lumiere Lyon
  • am o colaborare foarte buna cu Asociatia Patronala a Industriei de Software si Servicii (ANIS) cu care am fost parteneri in cadrul proiectului PACT si care ne sustine activ în programul Stagii pe Bune
  • am lansat și am participat la un curs facultativ de bridge, curs în urma căruia două din studentele facultății au reprezentat România la un Campionat European de Juniori.
Vă mulțumesc anticipat pentru suport și apreciez sincer orice comentariu.

1. Carta Universității Politehnica București – Capitolul 2, Misiunea și Obiectivele – http://www1.pub.ro/upb/romana/carta/cap2.html

bye-bye ing, au revoir heineken

Nu sunt un mare fan nici al guvernului actual nici al nivelului de civilizatie aratat de unii din compatriotii nostri pe afara. Chiar si asa mi se pare total deplasat modul in care suntem tratati ca tara de colegii nostri de uniune. Am intrat in UE pentru ca avem 20 milioane de consumatori pregatiti sa inghita orice. Nu cred ca a fost un alt motiv pentru care am fost admisi. Asta nu este insa un motiv sa acceptam permanent un statut de tara de mana a doua care nu are alt drept decat sa consume bunuri produse de tarile de mana intai.

Modul in care ne-au tratat Olanda si Finlanda merita o riposta dura din partea noastra si singura riposta pe care o avem la dispozitie este cea economica. Putem boicota bunurile si companiile din aceste tari si putem arata in sfarsit solidaritate ca popor.

Eu maine imi retrag pensia privata de la ING, voi renunta complet la Heineken (si la toate marcile companiei: Ciuc, Silva :(, Gosser, Golden Brau, Schlossgold, Desperados, Neumarkt). In gradina imi voi planta bulbii de anul trecut sau voi trece pe flori romanesti. Si bineinteles imi voi indemna toti cunoscutii sa renunte la Nokia.

Daca mai stiti si alte companii de boicotat adaugati-le aici.