prieteni pe net?

Azi discutam la cursul de semantic web discutam cu cei 4-5 studenti fideli despre definirea semantica a relatiilor dintre persoane pe webul social. N-a fost prima oara cand m-am gandit ce mult a denaturat webul social termenul de prieten. Suntem un web de prieteni. Nu exista alt tip de relatie. Am cateva sute de prieteni pe facebook, cateva sute de cunostinte pe linkedin si cateva sute de contacte pe messenger. Si sunt multi mai prietenosi decat mine. Cati din acestia sunt cu adevarat prieteni? 10-15? Pe cati din prietenii de pe facebook i-ati suna si in mijlocul noptii daca aveti o problema foarte grava. Cati va stiu macar un secret? Cati ar putea sa raspunda la un test de cateva intrebari despre voi? Eu am facut experimentul cu un test de tip how well do you know me de pe facebook.

Oare ne place la aceste retele sociale iluzia faptului ca avem mai multi prieteni intr-o lume in care am  impresia cateodata ca tehnologia mai mult ne indeparteaza decat ne apropie? In webul social graful devine din ce in ce mai dens o data cu trecerea timpului (http://www-cs.stanford.edu/people/jure/pubs/powergrowth-kdd05.pdf). Aparent ne apropiem din ce in ce mai mult unii de altii. Pana cand? Poate pana cand toti devenim prieteni unii cu altii si densitatea medie a retelei va fi infinita:).

De ce evita site-urile sa implementeze vocabulare care sa descrie mai corect relatiile sociale? XFN, relationship, poate mai sunt si altele. Un motiv ar fi ca relatiile de prietenie sunt bidirectionale. Taria relatiei insa poate fi recunoscuta diferit de cei 2 prieteni. Poate A il considera pe B un “close friend” in timp ce  B considera ca doar “works with” A. Pot aparea momente mai putin placute si proprietarii platformelor sociale nu doresc probabil ca userii sa se simta penibil.

Asa ca devenim cu totii prieteni in timp ce stim din ce in ce mai putine despre prietenii cu adevarat apropiati si din ce in ce mai multe lucruri inutile despre toti ceilalti. Si adaugam in continuare oameni in lista pe criteriul “am schimbat 2 vorbe la un moment dat deci suntem prieteni”.

Nu vreau sa spun ca networkingul este inutil – doar ca ar fi necesar si util sa putem sa ne definim explicit in mediile online relatiile sociale si altfel decat prin diluarea cuvantului prieten. Pareri?

divide et impera

Divide et impera este o strategie economico-politica descoperita din antichitate a carei idee de baza este sa desparti sau sa previi unirea unor centre de putere pe ideea ca sunt mai usor de cucerit/dominat grupurile mici decat un grup mare si unit.

Strategia este adusa la perfectiune in societatea romaneasca actuala. Nu cred ca am fost niciodata atat de divizati si nici nu cred ca ne-am urat vreodata atat de mult.

Nebugetarii ii urasc pe bugetari pentru locurile de munca stabile si salariile mari platite din impozitele lor. Bugetarii ii urasc pe nebugetari pentru ca multi lucreaza la negru si nu ajung banii de impozite sa li se plateasca salariile. Medicii sunt urati de toate categoriile pentru ca iau spaga, ca lucreaza in mai multe locuri, ca nu isi fac treaba bine. Profesorii sunt urati iarasi pentru ca lucreaza putin, castiga din meditatii, cer intotdeauna salarii mai mari. Politia este urata pentru ca da amenzi, pentru ca nu da amenzi suficiente, pentru ca au salarii mari, pentru ca trateaza diferit pe cei cu bani de cei fara bani. Functionarii publici sunt urati pentru ca lucreaza putin, ca nu zambesc, ca nu isi fac treaba bine. Oamenii cu bani sunt urati pentru ca probabil i-au furat, cei fara bani pentru ca n-au bani. Cei cu educatie ii dispretuiesc pe cei fara educatie si cei fara educatie ii urasc pe cei care au asa ceva. Judecatorii, politicienii, oamenii de afaceri sunt toti urati de celelalte categorii. Pietonii ii urasc pe soferi si soferii pe pietoni si toti pe biciclisti sau pe motociclisti care iarasi au si ei ceva de reprosat.

Este greu sa gasesti in Romania 2 grupuri sociale intre care nu exista divizare si relatii incordate.

Relatiile de incordare si de ura sunt in general doar partial motivate si probabil apar dintr-o frustrare generala, fiecare facand ce poate pentru a supravietui pentru ca traim intr-o societate care iti permite aproape orice. Nu stiu daca aceasta divizare este realizata intentionat sau este doar un efect al frustrarii de care vorbeam mai sus dar ea poate fi observata destul de usor citind din cand in cand articole si comentarii din online (daca e cineva interesat putem incerca sa facem o mica cercetare in domeniu)

Aceasta divizare face ca romanii sa fie usor de manipulat pentru ca nu sunt considerate niciodata interesele comune. Intotdeauna problema este ce se intampla cu cealalta categorie sociala pe care guvernul o favorizeaza nu ce se intampla cu noi ca popor per ansamblu. Promisiunea cresterii cu 50% a salariului pentru profesori a fost unul din aceste elemente a divizarii societatii. Dintr-o data societatea s-a divizat inprofesori – cei care falimenteaza tara si distrug sistemul de invatamant – si restul lumii. O eroare medicala mediatizata pe larg accentueaza diviziunea intre societate si medici. Nu conteaza ca medicii aia invata o viata ca dupa aia sa lucreze in niste conditii mizere pe niste salarii de nimic cu riscul ca o mica greseala sa omoare un pacient.

Intrebarile pe care mi le pun ar fi: putem sa combatem aceasta divizare intr-un fel? Exista garantii ca daca facem asta ne va merge mai bine?

Reblog this post [with Zemanta]

Eat. Sleep. Web

Joi, ora 14 in EC105 are loc prima sesiune de prezentari dintr-o serie mai lunga (speram noi) dedicata tehnologiilor web. Prezentarile de joi vor fi referitoare la Social Games si dezvoltare de aplicatii web folosind Android. Sunt convins ca va vor interesa si veti reveni si la urmatoarele. Mai multe detalii precum si formularul de inscriere puteti gasi pe site-ul evenimentului.

Prima Evadare 2010 – impresii

Am fost si eu la Prima Evadare si am reusit sa si termin. Inainte de cursa imi fixasem 3 obiective: sa termin in prima treime, in 3 ore – 3 ore jumate si sa ma intorc pe bicla. Nu am reusit sa ating niciunul. Am terminat in 4 ore si un sfert pe la locul 500 cred din 1200+.

Prima parte a traseului a fost drumul Obor – Baneasa facut in vreo 20-30 de minute (10km) impreuna cu Andrei (un fost student). A urmat o lunga pauza pana la start in care am mai schimbat impresii si am mai facut mici setari (Andrei m-a ajutat sa-mi ridic saua). Am fost uimit de numarul extrem de mare de biciclisti si de numarul incredibil de biciclete f scumpe. Trek, Cube, Merida, Kona dominau peisajul. Foarte rar biciclete mai slabute. Cativa nebuni pe cursiere (vreo 2 cred ca au ajuns si la finish).

La 10.05 s-a dat startul (din fericire nu l-au mai asteptat pe primar care trebuia se pare sa faca o baita de multime) Am pornit foarte tare de pe la mijlocul plutonului si in zona de asfalt de la inceput si de padure am castigat foarte multe locuri. Asta se pare ca mi-a creat ulterior un mic avantaj deoarece am beneficiat de un drum ceva mai bun. Dupa ce am iesit din padurea de la Baneasa am dat de o bucata cu iarba si noroi subtire si foarte alunecos (clisa?) si din lipsa de experienta am cazut de 2 ori pana sa ma conving sa merg mai incet. Si am scazut mult viteza pe principiul better safe than sorry. A urmat o bucata de pietris pe care am inteles ca multi au rupt (schimbatoare, lant, …) si pe care iar din lipsa de experienta am dat f tare ca sa curat cauciucurile si sa mai recuperez ceva timp. Am avut noroc aici. Dupa asta iar pe campie alunecoasa pana la km 24 la prima alimentare. Am oprit doar 2 minute cat am baut un pic de limonada si am mancat o banana si am plecat mai departe sa nu imi ies din ritm. Primii 24 km i-am facut intr-o ora si un sfert (10.05-11.20). Dupa asta a urmat o bucata mai dificila cu cateva pante pe care nu le-am abordat corect (am mers cu foaia mare si repede) si am pierdut multa energie si dupa aia au urmat o gramada de kilometri prin padure. Padurile de aci n-au mai fost ca prima, prilej de sprint ci de viteza foarte mica pentru ca erau santuri mari pline cu apa si trebuia sa mergi cu bicla pe ridicaturile foarte alunecoasa dintre santuri sau de pe marginea lor. Iarasi tehnica deficitara si frica de cazaturi m-a facut sa inaintez ff lent. Am mai recuperat pe niste bucati de drum forestier dar media orara a scazut f mult si km 31 a venit pe la ora 12-12.10 si km 40 (a doua realimentare la 1.10). Aici am oprit mai mult. Am baut o sticla de apa, am mancat banana, snickers, glucoza si am dat 2 telefoane sa zic ca sunt bine. Pe bucata urmatoare s-a cam terminat benzina, am mai cazut de 2 ori, o data mergand pe langa bicicleta pe o bucata f alunecoasa si ingusta. Am reusit cu chiu cu vai sa termin pe la 14.20 reusind spre mandria mea sa sprintez f tare (3/6) pe ultimii 500 de metri de asfalt. Senzatia de la finish a fost extraordinara. Chiar daca am terminat ca ultimul melc a fost un moment in care m-am simtit extraordinar pentru ca am reusit sa termin si am simtit ca toata oboseala a meritat.

La sfarsit am schimbat impresii cu Andrei care a mers excelent, am privit tombola (la care desigur nu am castigat nimic), am mancat si am baut niste bere. Ne-am intors cu autobuzul pana la Baneasa si apoi prin ploaie sprint pana la Obor.

M-au terminat ploaia care a facut drumul foarte greu si cateodata invizibil de la apa si noroiul de pe ochelari si portiunile foarte alunecoase pe care nu aveam tehnica sa le trec corect. A fost dealtfel prima mea iesire offroad de cand aveam un pegas si mai mergeam pe maidanurile de langa bloc pe la 10-12 ani. Am cazut de 4 ori si de nenumarate ori am pus piciorul jos in ultimul moment. O cazatura am luat-o in timp ce mergeam pe langa bicicleta pe o bucata f alunecoasa si f subtire. Am facut o gramada de vanatai, zgarieturi de la crengi si pedale. M-a durut ingrozitor genunchiul si la final aveam probleme sa-l mai indoi. Pe scurt a fost foarte placut.

Vreau sa le multumesc organizatorilor care au facut o treaba extraordinara. Traseul a fost foarte bine marcat, zonele de realimentare dotate cu tot ce trebuia – banane, apa, glucoza, red bull (eu mi-am luat mancare destul de multa la mine si am regretat ca am carat atat), mancare la finish (paste), voluntarii au fost extraordinari ajutandu-te pe langa mancare si cu o vorba buna si un zambet, oamenii de pe ATV verificau daca ai probleme in caz ca erai oprit si imi cer scuze celor pe care nu i-am mentionat aici. Nota 10!

Nota 10 si pentru Neuzer, firma care a produs minunata mea bicicleta – Altrix Mistral. Trebuie sa o felicit ca nu mi-a facut absolut nici o problema tot traseul ceea ce mi se pare incredibil la ce am vazut si am auzit: lanturi rupte, schimbatoare rupte, lanturi sarite, Trek cu cadrul fisurat!, si multe altele. Este probabil cea mai buna bicicleta dpdv raport calitate pret de pe piata. La final si cateva poze:

La start – in planul 3 in tricoul portocalei mecanice, cautand culoar de depasire

imediat dupa finish

Impreuna cu Andrei si cu eroinele principale, bicicletele Altrix Mistral in stanga si Cube Aim in dreapta.

Cum sa vinzi un serviciu gratuit de care are nevoie toata lumea

O intrebare cu un raspuns aparent simplu. Tuturor carora le spun care este una din principalele mele probleme in aceasta perioada ma iau in ras.

Ce incercam sa vindem? Stagii. Incercam sa convingem companiile de IT sa ofere stagii studentilor

Cum procedam?

a. Contactam toate firmele care au participat in anii precedenti. Avem datele de contact ale factorilor de decizie (directori de HR, directori tehnici, etc.) Le spunem ca am lansat programul, ca suntem dispusi sa le oferim toate detaliile despre program in caz ca au uitat, ca nu ii costa nimic sa participe. In majoritatea cazurilor aceste convorbiri dureaza 5-10 minute si se incheie cu promisiunea participarii si ulterior cu inscrierea unui numar de stagii. Cateodata, si aici avem cele mai mari deziluzii, pierdem si 1-2 participanti traditionali. Motivele sunt ori economice (criza, inghetarea oricarui tip de angajare) ori de natura umana (s-a schimbat HR-ul si noul HR nu ne stie sau nu are incredere in noi sau pur si simplu nu are incredere intr-un mecanism de stagiatura). Pierderea unui astfel de partener traditional este dureroasa pentru ca in general aducerea lui in program necesita o cantitate extrem de mare de timp investit.

b. Direct marketing – Contactam firme dintr-0 lista mai lunga de firme pe care am strans-o de-a lungul anilor. La unele din aceste firme avem numerele de telefon ale unor persoane de contact, la celelalte avem doar numere de la poarta. Anul trecut am sunat eu si cu Traian si am trimis si scrisori oficiale din partea facultatii in care invitam firmele de IT sa participe la program. Anul acesta am beneficiat de ajutorul enorm al Alexandrei care s-a luptat cu cerberii de la firme. Termenul lupta poate sa-l primiti cu un zambet dar este foarte bland pentru ce se petrece de fapt. Sunam la firma si cerem sa vorbim cu o persoana de la HR. Precizam ca este vorba de un program oficial al Facultatii de Automatica si Calculatoare si ca este gratuit pentru firme (daca nu se ofera termenul gratuit refuzul vine de 10 ori mai repede). Dupa ce ni se mai cer inca vreo 20 de precizari total inutile pentru ca persoana respectiva nu are nici o competenta in domeniu ni se spune ca persoana de la HR este in concediu/in sedinta/nu a ajuns inca la birou (in general sunam pe la 10-12 sau pe la 2-4)/vorbeste la telefon/… si ca sa revenim in 1/2/10 zile. Cand revenim (pentru ca revenim, nu ne lasam batuti) toata povestea se reia. In general am putea intra in bucla infinita numai cu cerberul de la poarta. In 10-20% din cazuri ajungem la un manager de HR si reluam toate explicatiile si in 10-20% din aceste cazuri ajungem sa obtinem o intalnire sau sa ii convingem sa inscrie un stagiu. Este o experienta absolut demotivanta si greu de crezut. Ma intreba recent un coleg: “Cum e asa de greu sa-i convingi pe cei de la X sa se inscrie. Am vorbit cu un prieten de acolo si mi-a zis ca ei cauta stagiari”. Raspunsul e simplu. Nu am reusit sa ajungem la factorii de decizie sau cand am ajuns la HR, HR-ii nu stiau ca inginerii cauta si sunt dispusi sa ia stagiari si nici nu au fost interesati sa comunice. Comunicarea in firmele nu este cu mult mai simpla decat in caracatita birocratica dintr-o institutie de stat.

3. Social marketing (nu stiu daca asta e termenul corect – eu asa intuiesc)

Am luat frumos lista de conexiuni de pe linkedIn/messenger/facebook si am trimis mailuri celor pe care ii stiam pe la companii care nu s-au inscris. Am facut acelasi lucru cu listele prietenilor care ma mai ajuta si i-am rugat sa le scrie persoanelor indicate. Am obtinut o lista de cateva zeci de persoane care lucreaza in pozitii ok pe la firme de IT, le-am contactat si le-am cerut recomandari catre HR-i sau sa propuna locuri de stagiu sau sa faca lobby. Unii dintre voi au primit cereri de la mine. Rata de raspuns a fost mult mai mica decat ma asteptam si aici. M-a dezamagit lipsa de implicare a unor oameni care au beneficiat de pe urma programului dar m-a si impresionat efortul facut de unii dintre fostii colegi/studenti.

4. Canale media

Comunicate de presa, articole pe hotnews, in romania libera, site-uri de stiri… Ne aduc 2-3 companii anual. Este greu sa convingi dintr-un articol si cred ca asocierea proiectului nostru cu atat de hulitele si prost gestionatele fonduri structurale ne creaza un deserviciu de imagine.


Lucrurile nu merg asa cum ne-am astepta. Vrem si trebuie sa facem din programul de stagii atat un program de calitate cat si un program de masa. Numai in facultatea noastra sunt cca. 1000 (!!!) de studenti care trebuie sa faca practica/stagiu anual. Teoretic nu ar fi foarte complicat sa atingem acest numar daca firmele de IT de la noi ar constientiza necesistatea stagiilor pentru o educatie de calitate precum si beneficiile pe care un stagiar le aduce firmei. Sunt peste 100 de firme mici si medii de IT in Bucuresti. Sunt peste 30 de firme medii si minim 10 firme mari sau foarte mari. Daca firmele mici ar oferi fiecare cate un stagiu, firmele medii cate 5-6 si firmele mari 10-20 am fi aproape de target.

Problema este in general cu firmele foarte mici care nu pricep cu ce ii poate ajuta un stagiar si cu firmele foarte mari pentru care CSR-ul exista numai in conditiile in care contribuie la PR-ul firmei.

Cam astea ar fi concluziile mele dupa 2-3 ani in care m-am ocupat destul de serios de acest aspect al gasirii stagiilor pentru studenti. Daca aveti ceva de adaugat nu ezitati.