mountain bike in 2013

2013 va ramane pentru mine, pe langa anul in care mi s-a nascut al doilea copil, anul in care am concurat cel mai mult. La bridge am prins un loc 16 in finala campionatului national de impuri in ianuarie si am ratat din nou promovarea in divizia A la echipe. Si cam asta a fost tot dpdv bridge. Am mai fost la 2-3 concursuri la care n-am produs mare lucru.  Am participat insa la un numar record (pentru mine) de concursuri de mountain bike. O sa scriu cateva lucruri despre ele, poate si ca un ghid daca vreti sa va alegeti astfel de evenimente. Eu sunt ciclist oarecum incepator. Merg pe bicla din 2007 prin Bucuresti dar de-abia in 2010 am fost la primul concurs – Prima evadare. Anul trecut (2012) am fost la primele concursuri pe munte, la Rasnov si la Tusnad si am descoperit ca pe munte este complet diferit. Foarte greu la urcare si mai greu la coborare:)

Sa incepem deci cu povestea anului 2013. Am inceput anul cu Prima Evadare, cel mai mare maraton din Europa de Est, aproape 60 km prin paduri de la Bucuresti la Snagov. Am organizat echipa facultatii, ne-am facut tricouri si ne-am strans la start aproape 20 de oameni. Cursa este destul de nebuna, viteza ff mare pe primii km pe asfalt, se intra in padure pe un drum pe care sutele de ciclisti ridica ff mult praf si nu mai vezi nimic. Apoi se trece pe single track-uri pe care depasirile sunt facute doar de temerari. Se traverseaza linia de centura si se merge pe langa aeroport pe un drum foarte batut de vant. Am mers foarte tare pe partea cu asfalt si pe langa aeroport dar m-am sufocat la intrarea in padure din cauza prafului si a sprintului pe prima parte. In padure mi-am pierdut si bidonul cu apa ceea ce a fost destul de neplacut mai ales ca era foarte cald afara. Dupa palatul Ghica au inceput sa apara carceii si am avut si niste probleme de aderenta pentru ca am venit cu cauciucurile ff umflate. Am terminat in 2h50 inspre locul 400 (din 3000 de participanti). Cu echipa insa am terminat pe locul 4, la distanta destul de mare de locul 3. Am reusit sa ne intoarcem pe bicicleta de acolo reusind sa adunam peste 100km in ziua respectiva. Prima Evadare este concursul la care trebuie sa mergi daca iti place sa te dai pe bicicleta. Poate fi destul de frustrant daca pleci mai din spate pentru ca plutonul se misca foarte incet dar atmosfera este superba si concursul merita facut.

942676_547053875347072_1620640891_n

Dupa Prima Evadare am fost la Maratonul Vinului la Urlati. A fost un concurs destul de ciudat in sensul in care organizatorii au schimbat traseul in noaptea dinaintea concursului din cauza ploii. Astfel am avut de parcurs 2 ture de vreo 20 km cu vreo 400m diferenta de nivel fiecare si care au fost complet diferite din cauza vremii. La prima tura traseul a fost destul de namolos iar la a doua a fost perfect uscat. A fost concursul pe care m-am simtit cel mai bine dpdv fizic. Am coborat foarte putin din sa  si am castigat multe pozitii pe urcari. As fi putut termina in prima jumatate dar am reusit sa rup lantul si am pierdut aproape jumatate de ora:(. Am avut insa ocazia sa-l cunosc pe campionul de triatlon Alex Diaconu care isi facea antrenamentul alergand pe traseu si care s-a oprit sa ma ajute. Am ramas absolut impresionat. Inutil sa spun ca si-a castigat un fan si ca planuiesc sa ajung si eu la un concurs de triatlon in curand. Maratonul Vinului este un concurs la care planuiesc sa revin. Este aproape de Bucuresti, nu este foarte greu dpdv tehnic, este relativ bine organizat (nu era mancare la finish:( ) si are niste peisaje foarte frumoase.

969722_667946929897486_2076674673_n

O saptamana dupa Maratonul Vinului am fost in Fagarasi la Vidraru Bike Challenge. Acesta este un concurs ce se desfasoara in Fagaras, in stanga lacului Vidraru cum vii dinspre Curtea de Arges. Am fost vreo 5 oameni din echipa facultatii pe traseul scurt (de 35km). La asta am fost cu familia si am profitat de weekendul prelungit ca sa urc cu Emil si pe Transfagarasan de la Piscul Negru la Balea cu o zi inainte de concurs. A fost cea mai lunga catarare pe care am facut-o pana acum si am facut-o chiar cu o zi inainte de concurs. Coborarea superba, peisajele superbe.

1013698_466155366804034_1380833974_n

La cursa am mers bine pe urcare insa am pierdut cateva zeci de locuri pe coborare. Coborarea a fost pe un drum cu mult pietris pe care oameni cu mai multa experienta au facut-o in mare viteza si pe care eu de-abia m-am miscat. Am reusit sa returnez serviciul care mi s-a facut la Urlati si m-am oprit sa ajut pe cineva care rupsese lantul. Vidraru Bike Challenge este probabil cel mai usor concurs de mountain bike pe munte la care am fost. Este un traseu destul de usor de facut, bine marcat, are o atmosfera superba la finish (nici aici n-a fost mancare insa la finish). Pentru un traseu in Fagaras tura scurta duce lipsa de peisaje, sper sa ajung in 2014 sa fac tura lunga.

1016158_466931583393079_1990585551_n

In iulie am vrut sa ma duc la Surmont dar cand am reusit sa-mi stabilesc programul deja se umplusera locurile asa ca am fost la Zarnesti si am zic sa sunt destul de pregatit pentru tura lunga. M-am inselat:). Tura lunga a avut 40km insa cu 1340 m diferenta de nivel. Partea comuna cu traseul scurt a mers fara probleme, nu m-am dat jos de pe bicicleta. Apoi insa a inceput o parte extrem de dureroasa la care am mers aproape exclusiv pe langa bicicleta. Una din bucati a fost coborarea de la Cabana Curmatura care pe un traseu umed era dificil de facut si pe jos. Am facut 3km la coborare intr-o ora. Maratonul de la Zarnesti a ramas pentru mine cursa cu cele mai frumoase peisaje din 2013. Din pacate este si cursa de la care nu am absolut nici o poza. Alte amintiri placute le am de pe coborarea de la Curmatura pe care am reusit niste manevre spectaculoase ca sa stau pe bicicleta (asta pana am inceput sa am rapa langa mine si sa mi se faca frica). Recomand concursul de la Zarnesti dar traseul lung este mult prea tehnic pentru incepatori. Mai multi fotografi pe traseu iar ar fi de dorit. Am avut noroc ca nu m-am dus la Surmont pentru ca a plouat teribil.

In august am fost mai intai la Zimbraria Neagra la Bucsani. A fost cea mai emotionanta cursa a anului pentru ca am fost la traseul Family cu Silvia. Au fost aproape 20km cu 130m diferenta de nivel, extrem de grei pentru Silvia care insa i-a terminat cu brio in 2 ore si 20. A fost binisor organizat, traseu destul de frumos, fara peisaje deosebite insa, aproape de Bucuresti. Ca deficiente traseul Family este destul de greu pentru copii si are o parte comuna cu cel de adulti ceea ce a dus la o accidentare si putea sa duca si la altele. Sper sa revin impreuna cu Silvia si in 2014.

972327_491770800909157_1716529986_n

 

Cel mai greu concurs al anului a fost Geiger-ul de la Sibiu. Probabil cea mai cunoscuta cursa de mountain bike (pe munte) din Romania, Geiger are cam tot ce trebuie – un traseu frumos cu toate tipurile de teren, excelent marcat, excelent organizat. Am fost la traseul scurt care are 50km si 1350km diferenta de nivel (cam la fel ca Zarnesti-ul dar mai putin tehnic) si am calat fizic ingrozitor pe catararea principala. Coborarile sunt tehnice si cam de toate tipurile – pamant, radacini, pietre. Se ajunge pe creasta si ai cateva peisaje de vis.  A fost si prima cursa cu spd-uri si nu m-am acomodat deloc cu ele. Daca ar fi sa aleg un singur concurs pe munte la care sa merg in Romania acela ar fi Geiger-ul. Doar ca trebuie sa fiu mult mai antrenat pentru el. Aici am terminat pe 247 din 261 la masculin tura scurta in 5h si 26 de minute. Sper sa bat cu macar jumatate de ora acest timp in 2014. Geiger-ul a fost super si pentru ca Silvia a castigat concursul copiilor la grupa ei de varsta. A avut o cursa de 1km in parcul Sub Arini si a reusit sa iasa prima la fetite si a 4-a la general la grupa ei.

1174820_498208313598739_174444026_n 1098405_498208286932075_850961531_n

 

Ultima cursa din august a fost Maratonul Olteniei. Inca o cursa stricata de ploaie, organizatorii modificand traseul destul de mult, astfel incat traseul scurt a avut sub 20km. Cursa aceasta este a contrastelor avand bucati extrem de urate si extrem de frumoase. Se incepe cu un pushbike incredibil de lung si imediat dupa start. Chiar daca ai mai reusi sa urci nu prea ai unde ca lumea merge pe jos. Dupa ce se termina bucata asta (care are vreo 3 km parca) se ajunge intr-o zona cu un peisaj frumos si traseul incepe sa serpuiasca frumos pe dealuri si prin paduri avand suisuri si coborasuri ca un motagne russe. O cursa destul de bine organizata pentru o prima editie si la care as reveni mai ales daca ar modifica un pic traseul in partea de inceput. A fost si cursa cu prima cazatura a anului. Pe o coborare mai grea la care nu ma descurcam mi-a intrat o viespe (o specie mai mare decat viespea obisnuita din cate am inteles) in casca si mi-a ars o intepatura de m-a durut capul 3 zile si de durere m-am dat si peste cap pe coborare. Asta ca sa nu zic ca n-am avut si peripetii anul asta.

1175594_502283689857868_70660402_n

Am incheiat sezonul ca si anul trecut la Tusnad. Am fost pe un traseu de 42km cu 1500 de metri diferenta de nivel, traseu care mi-a dat mari batai de cap. M-am descurcat muult mai bine decat in 2012 facand aproape toate coborarile pe bicicleta si stand in sa mult mai bine si pe urcari. Am terminat insa din nou printre ultimii (88/93) si pentru ca sunt foarte multi concurenti bine pregatiti acolo si pentru ca cei care sunt foarte slabi, asa ca mine, s-au dus pe traseul scurt. Si aici am stat vreo 20 de minute cu un concurent care avea probleme fizice mari si am asteptat sa vina salvamontul. Este un concurs superb, ciclabil intr-o proportie de peste 90%, peisaje superbe mai ales langa lacul Sfanta Ana. Are o bucata de urcare pe sosea de vreo 4-5 km printr-o padure care are niste culori absolut superbe toamna. Si mai are si un gulas excelent la finish. Dezavantaje aici – distanta foarte mare pana la Bucuresti (am facut de fiecare data cursa cu plecare in dimineata cursei si retur seara si este extrem de obositor), atmosfera inexistenta de la finish, dificultatile de comunicare pe traseu (sunt oameni in punctele intermediare care nu prea stiu romana) si lipsa fotografilor. Nu cred ca am vreo poza de aici. Poate in 2014.

Cam asta a fost anul competitional 2013. Am facut peste 250km pe munte si peste 500km in total offroad (cu tot cu prima evadare+antrenamente). Am descoperit ca iubesc sportul asta, sport care imi arata in ce tara frumoasa traiesc, imi da ocazia sa respir aer curat si este aproape la fel de obositor ca bridge-ul (not kidding) si care in plus te ajuta sa ramai in forma.