cateva idei despre sport in ro

Fiică-mea are 10 ani și face ciclism (să zicem) de performanță. La 10 ani deja știm cine sunt principalii favoriți la fiecare cursă. La 12 ani lucrurile sunt și mai clare iar la 14 ani se poate prezice cu destul de mare acuratețe podiumul de fiecare dată.

Am început așa pentru că din când în când e vreun meci de fotbal al naționalei sau vreo olimpiadă și lumea se arată surprinsă că ne facem praf. Când de fapt nu este nicio surpriză este suficient să ne uităm la performanțele juniorilor din ultimii ani și vom ști foarte clar unde ne aflăm.

În sport, ca în multe alte domenii, lucrurile se construiesc în timp și cu răbdare. Performanțele, mai ales la seniori, nu se ating peste noapte iar super talentele nu apar de nicăieri la 20 de ani.

Cea mai mare performanță fotbalistică a României la nivel de națională a fost sfertul de finală din 94. Dar acel sfert de finală a fost anunțat cu vreo 13 ani înainte de un loc 3 la Campionatul Mondial U20. Performanțele echipei naționale de handbal feminin au fost anunțate de multiplele medalii la junioare și la tineret. Din 98, la fotbal, n-am mai avut nicio performanță notabilă la tineret. Nu aș zice așadar că avem ce să așteptăm de la echipa mare prea curând.

Dacă am stabilit că nu ne așteptăm la performanțe la seniori atâta timp cât nu avem performanțe la juniori hai să vedem cum se fac performanțele la juniori și copii.

Ca să ajungem la performanță trebuie mai întâi să facem sport. Conform Eurobarometrului din 2013 România era pe locul 4 în Europa (dupa Malta, Bulgaria, Portugalia) într-un clasament neoficial al inactivității. 60% declarau că nu fac sport niciodată. În același barometru suntem pe ultimul loc la procentul de oameni care fac sport la un club (2% – față de 23% în Olanda) sau la un centru sportiv (3%). 1% din români declarau că sunt membri într-un club sportiv. Tabelul ăsta este mult prea tare așa că-l includ și aici.

Screenshot - 23_06
http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/archives/ebs/ebs_412_en.pdf – pagina 44

27% în Olanda, 22 în Suedia, 19 în Irlanda, 10 în Croația. Sondajul este confirmat parțial de statisticile INSSE care dau vreo 270.000 de sportivi legitimați în România. Acum unii sunt legitimați la bridge ca mine, alții sunt legitimați la mai multe sporturi (tot ca mine:) ) așa că numărul efectiv de persoane legitimate mai poate să scadă. Iată și graficul cu sportivii legitimați în România (total, fotbal, handbal – că tot am dat exemple de aici).

Screenshot - 23_06 002

Ca să vă faceți idee noi avem cam 140k jucători legitimați la fotbal la o populație de vreo 20 milioane. Germania are 6.4 milioane de jucători legitimați la o populație de vreo 81 de milioane. Procentual sunt de vreo 10 ori mai mulți. Până nu ne învățăm să facem sport organizat în masă mari performanțe nu ar trebui să așteptăm.

De ce nu facem sport organizat? Că nu suntem obișnuiți. Că dacă cineva cere o cotizație pentru o federație credem că ne fură, că n-avem timp/chef, că nu avem bani.

Și am ajuns și aici, la bani. Sportul costă și performanța costă și mai mult. Federațiile nu au membri, deci nu au cotizații și nici sponsori (sponsorii vor vizibilitate). Competițiile au participare mică și spectatori puțini deci iarăși încasări mici și lipsă de interes a sponsorilor. Liga 1, competiția din România cu cea mai mare audiență are un număr mediu de spectatori un pic peste jumătatea celui din liga a 3-a din Germania. Lipsa de venituri implică lipsă de investiții în copii și juniori. Care duce la lipsa de performanță la adulți.

Un prieten are copilul la fotbal. Bugetul anual pentru antrenamente, cantonamente, meciuri, echipament ajunge pe la 1500 de euro. Nu stiu câți își permit în România acest cost. Pentru el problema nu este bugetul și spune că principala problemă este dată de calitatea foarte slabă a antrenorilor. Silvia face ciclism și aici bugetul sare lejer de 1500 de euro fără a pune la socoteală bicicleta. Antrenamente, curse, echipament (altul decât bicicletă). Cursele nu sunt pe lângă București deci deplasările sunt destul de costisitoare. Măcar noi avem șansa unui antrenor foarte bun însă. Încă o dată, nu e un sport ieftin dar tocmai am arătat că nici fotbalul nu mai e. Și atunci care este șansa să mai se facă performanță în România?

Ca un fel de încheiere azi la Campionatul Național de Șosea la Ciclism în proba de fond au fost doar 2 fete la categoria de 13-14 ani și 3 la 15-16 ani 🙁

Și mâine concurez la Vidraru în prima mea cursă ca sportiv legitimat la Federația Română de Ciclism. Nu am vreo șansă să câștig ceva dar cred că practicarea unui sport ca sportiv legitimat și legitimarea copilului la un sport sunt primii pași pe care îi putem face dacă ne așteptăm ca la un moment dat în viitor sportul românesc să mai aibă rezultate.