pe bicla in 2017

N-am mai scris de mult un astfel de rezumat. Am inceput in 2014 cu rezumatul anului 2013, apoi cu cel al lui 2014 si in 2016 am scris doar despre aventura de la 4 munti. 2017 a fost anul in care am mers cel mai mult pe bicicleta pana acum. Am facut peste 3000 km si am urcat cam 36000 de metri si totusi a fost anul in care am concurat la cele mai putine curse din 2012 incoace. N-am concurat eu dar in schimb a concurat Silvia care a castigat in acest an aproape toate concursurile la care a participat si care a obtinut si titlul de vicecampioana nationala. Mai multe despre cursele ei puteti citi pe blogul ei (pe care scrie chiar ea din cand in cand) sau pe pagina ei de facebook.

Din punct de vedere curse 2017 a fost simplu, am fost practic doar la 3. Prima a fost tura lunga de la Vidraru pe care mi-am dorit sa o termin de foarte mult timp dar la 90 de km cu 2000m diferenta de nivel a fost mult timp o utopie. Anul asta m-am simtit destul de pregatit si m-am dus strict cu scopul de a termina cursa. Am inceput incet si am continuat la fel incercand sa ma incadrez in timpii limita (destul de generosi). Strategia a fost buna si am reusit sa fac aproape 100% din traseu pe bicicleta, doar la final pe cateva urcari mai abrupte impingand un pic. Am facut 6h52 cu 6h38 de mers efectiv, ceea ce inseamna ca n-am simtit nevoia sa fac ff multe pauze. Cursa in sine e relativ usoara dpdv tehnic avand aproape exclusiv drum forestier. Din pacate este si destul de putin spectaculoasa, doar o bucla de vreo 8km fiind in creasta si oferind privelisti frumoase din si spre creasta Fagarasilor.

A doua cursa a fost Pucioasa Bikexpert Challenge unde m-am inscris la tura scurta. Am venit destul de relaxat la cursa asta cu destul de putin antrenament inainte fiind in septembrie si spre sfarsitul sezonului dar spre surpriza mea la start am reusit sa stau foarte in fata pe prima urcare. Din pacate spre finalul primei urcari a cazut un baiat undeva in fata mea si si-a rupt clavicula si am stat cam 15 minute pana m-am asigurat ca stiu organizatorii de unde sa-l ia si ca a ramas si un doctor cu el. Am avut o gramada de pozitii de recuperat si am reusit sa depasesc mai mult de 100 de concurenti ajungand pe un loc 96 din 218 concurenti care au reusit sa termine. A fost cursa din ultimii ani la care am reusit sa ma motivez cel mai mult si sa storc toti watii pe care puteam sa-i dau. Si a fost si una din primele dati cand mi s-a zis sa dau mai incet pe coborare.

Prin septembrie mi-am luat si o cursiera si n-am rezistat sa nu ma duc si la o cursa de sosea si cum cursele pe plat nu mi se par ff interesante mi-am ales o cursa mai dificila care se numeste Eroica si pleaca de la Brezoi si ajunge ori la Obarsia Lotrului ori la 2000 m pe Transalpina (in functie de vreme). Anul asta a ajuns doar la Obarsia Lotrului deoarece era frig si vant mai sus si organizatorii au zis sa nu riste. Norocul meu as zice eu ca eram absolut rupt cand am ajuns acolo. Am ajuns tarziu la start aliniindu-ma cu 30 de secunde inainte sa se plece si am reusit sa pierd repede plutonul. Nu  mi-am luat minerale la mine si nu au fost nici pe traseu. Urcarea din Voineasa a fost dureroasa, 980m de urcare continua cu 5% panta medie rivalizand cu orice urcare HC din turul Frantei. Si una din primele urcari pe cursiera unde mi se pare mult mai greu decat pe mtb intrucat rapoartele vitezelor solicita mult mai mult musculatura. O amintire placuta de aici e data si de ultimii 10km in care ne-a dus in trena Alex Diaconu care iesise la un antrenament pe traseu. Am reusit sa nu termin ultimul cursa asta dar nici n-au ajuns ff multi dupa mine:)

In afara acestor curse am mai alergat cateva cu Silvia complet sau partial. La Maratonul Vinului de la Urlati prima tura am facut-o ca ghid pentru ea si inca 3 colegi de la MTB Academy. A fost una din cele mai placute experiente pe bicicleta urmarindu-i pe cei 4 copii de 8-10 ani cum mergeau pe urcari si coborari, depasind adulti si atacandu-se unul pe altul pe ultima urcare. A doua tura am facut-o singur aici si a fost iar o cursa de recuperare. Timpul pe tura a fost slab fiind si destul de obosit dupa tura mai lunga ca timp cu copiii.

Tot cu Silvia am alergat primii 15km de la Topoloveni si apoi m-am dus pe traseul de la adulti. Am mai concurat la Campina unde am plecat in cursa la o ora dupa ce s-a dat startul ca am stat la cursa copiilor. Si chiar si asa intr-o cursa de 20km n-am ajuns chiar ultimul:) Campina este probabil cel mai dificil traseu scurt de la noi si este o capcana pentru multi incepatori care se gandesc sa iasa 20km la o plimbare pe deal si reusesc cu greu sa termine in 4 ore si chiar mai mult. In sfarsit am mers la cursa de la Saschiz (TBTRace) unde am parcurs traseul de 43km integral impreuna cu Silvia care s-a descurcat absolut minunat pe un traseu extrem de greu pentru ea dar foarte frumos.

Am mai fost anul asta iar la Lacul Vulturilor, la Omu (din Piatra Arsa), la Pestera, am incercat iarasi sa fac Iezerul fara succes, am facut multe ture de sosea pe la Campina, turele clasice de Snagov. Am facut cateva ture frumoase cu Silvia pe la Campulung, Susai, Viscri. Mai las cateva ture si pentru 2018:)