Romania educatiei, Romania cercetarii (!?)

In weekend am avut jumatate de ora timp sa lecturez raportul “Romania educatiei, Romania cercetarii” editat de un grup de profesori universitari si cercetatori grupati sub numele pompos de “Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării din România”.

Cateva observatii mi s-au parut interesante mai ales deoarece imi sustin motivatia de a face acest blog si imi sustin partial si articolul de saptamana trecuta:

  • performantele medii ale elevului roman sunt slabe daca ne raportam la media internationala (aparent aici nu sunt incluse tarile mai putin dezvoltate din Africa si Asia). oare daca acum stam asa, cum vom sta peste 10 ani in conditiile in care, dupa cum spuneam intr-un post precedent, nu vom mai avea aproape deloc profesori?
  • proportia absolventilor de matematica, stiinte sau tehnologie este la nivel european dar “Ponderea elevilor de 15 ani care nu reuşesc să atingă nici măcar nivelul cel mai scăzut de performanţă (PISA
    2001)” este de 2 ori mai mare decat media europeana.
  • 24% din elevii din mediul rural fac si liceul. oare cati ajung sa faca si facultate? de ce? din motive in primul rand financiare. cat il costa pe un copil din mediul rural sa faca liceul la oras? cine isi permite costurile acelea?
  • media de varsta a personalului didactic este de 40 de ani la femei si 44 de ani la barbati. oare cat o fi mediana? care este distributia pe varste? o sa vedem foarte probabil daca s-ar face studiul asta ca sunt ff multi peste 50 de ani si foarte multi care deja au absolvit si vor sa vada cum e 1-2 ani. Daca autorii studiului si-ar fi pus si problema asta ar fi realizat ca situatia este chiar mai grava decat pare.
  • veste buna 🙂 – declin demografic – scade numarul de elevi (cu 40% pana in 2025). acest fapt este privit ca o mare problema datorita faptului ca vom avea prea multi profesori fara loc de munca. problema doar partial. privind media de varsta (si mai ales distributia pe care doar ne-o inchipuim) vom vedea ca acei multi profesori de cca. 50+ ani care acum reprezinta marea majoritate nu vor mai profesa/exista in 2025. care este comportarea tipica a absolventului de invatamant superior cu pregatire pedagogica? cati se angajeaza in invatamant si care este durata medie dupa care parasesc sistemul? nu am date globale dar vad ce se intampla printre cei de varsta mea care au oportunitatea de a preda intr-un liceu bun sau chiar la facultate si nu isi doresc acest lucru. de ce am presupune ca in invatamantul preuniversitar ar fi mai bine?

Acestea sunt faptele. Ce solutii ne propun domnii profesori? (sunt mai multe – le enunt pe cele ce mi s-au parut importante)

  • reorganizarea ciclurilor de invatamant (si probabil a modalitatilor de evaluare pentru trecerea dintr-un ciclu in altul). Clasic pentru zilele noastre. Haideti sa schimbam totul in invatamant. Preferabil anual. Problema este de fond, nu de forma, fondul fiind ca nu avem destui oameni buni si motivati care sa-i faca pe copii sa inteleaga ca este bine si nevoie sa invete. Prea multe reorganizari duc la haos si inca o schimbare a ciclurilor de invatamant ar fi catastrofala acum. Urmariti sa-i faceti pe copii sa invete prin antrenarea profesorilor, prin oferirea unor materiale de studiu de calitate la preturi mici, prin motivarea atat a copiilor cat si a profesorilor.
  • “În baza unor standarde naţionale riguroase de asigurare a calităţii, liceele vor dobândi autonomie în stabilirea numărului de locuri şi a procedurilor de admitere”- cum spuneam – schimbam si metodele de evaluare.
  • “Statul va controla respectarea standardelor de calitate şi va finanţa integral costurile şcolarizării
    tuturor elevilor admişi la liceu” – statul nu face deja asta? daca da, atunci de ce nu se vede? bine, nu exista momentan “standarde riguroase de asigurare a calitatii” dar cand vor exista se va schimba ceva?
  • “Trebuie dezvoltate programe de studii universitare pentru pregătirea personalului
    didactic pentru copiii între 0-3 ani. În prezent, nicio universitate nu oferă un astfel de
    program. E nevoie de manageri profesionişti în educaţia timpurie, altfel orice reformă se
    blochează” – pe ce lume traiti? pentru ce sa obligam oamenii sa faca inca 3 ani de studii care costa o gramada de bani cand noi nu putem sa le oferim nimic in schimb? uitati-va ce spun educatoarele despre situatia actuala.
  • curriculum orientat pe competentele necesare dezvoltarii in comunitate, repozitionarea scolii in comunitate, parteneriate cu ONG-uri, activitati educative cu parintii – totul suna minunat:)
  • reforma politicilor de resurse umane este un factor pe care autorii il identifica dar nu il considera esential.

Finalul este apoteotic: “Comisia face un apel către toţi factorii responsabili ca, în baza unor discuţii raţionale,
să ajungă la un acord fundamental, un adevărat pact naţional pentru educaţie şi cercetare.” – pentru ca mediul politic din Romania educatiei, Romania cercetarii este, intr-adevar, un mediu al discutiilor rationale.

Concluziile mele: autorii au sesizat o parte din probleme si au propus cateva solutii pertinente fara a intra in detalii practice asupra modului de implementare a lor in contextul politico-economic actual din Romania. Nu cred ca trebuie pornit de la reorganizarea ciclurilor de invatamant. Trebuie pornit de la formarea si motivarea profesorilor. Formarea nu trebuie neaparat efectuata prin studii universitare suplimentare cat prin cursuri utile, concentrate, pe durate scurte si medii. Daca pregatirea este realizata la alegerea profesorului prin studii universitare suplimentare, profesorul trebuie recompensat corespunzator. Evaluarea calitativa a profesorilor trebuie facuta neaparat dar trebuie sa existe alternative pregatite pentru cazurile in care acestia nu trec de aceste evaluari (vezi textul citat si in articolul precedent). Profesorii trebuie stimulati sa se implice in educatia elevilor, nu doar prin ceea ce le predau dar si prin programe extra-scolare.

2 thoughts on “Romania educatiei, Romania cercetarii (!?)”

  1. Problema e un pic mai complexa decat reiese din evaluarea prezentata. Oare studentii “de dupa revolutie” sunt mai slabi decat cel “de dinainte”? Oare profesorii sunt mai dezinteresati astazi decat inainte (am tot auzit diverse motive, salarii mici, profesorii buni din scoli au plecat in strainatate si au ramas suplinitori slab pregatiti, mai ales in mediul rural)? Oare centralizarea invatamantului e cel mai important motiv pentru care lucrurile nu se misca? Da, in masura in care toate evaluarile se fac pe hartie de catre functionari ce nu cunosc situatia de pe teren spun rapoarte. Dar oare functionarii respectivi nu au copii la scoala? Oare nu isi pun semne de intrebari in legatura cu calitatea invatamantului versus sansa punctarii inca unui raport (oare la ei atat de mult cantaresc rapoartele astea la salarizare)? Oare invatamantul gratis nu e o piedica in calea realizarii unor standarde mai ridicate? Suntem surprinsi sa constatam astazi ca “facultatea” este sinonima cu “facultativul”, diplomele se iau in unele parti pe coate roase si in altele pe ochi frumosi… Sunt multe variabile la mijloc. Insa o initiativa in sprijinul schimbarii cu “ceva” poate insemna mult, mecanismele de schimbare se misca foarte greu din loc, dar fara o forta initiala aplicata ele nu se vor misca niciodata deloc.

Comments are closed.