follow-up – cum ar trebui sa se desfasoare un laborator

Nu cred că am primit niciodată un feedback atât de consistent și nedistructiv la un articol. Vă mulțumesc tuturor! Din acest motiv nu pot să sumarizez punctele voastre de vedere doar într-un comentariu și aloc timpul pentru un nou articol. Voi încerca să rezum principalele voastre idei și să mai aduc câteva argumente.

Mai întâi am reținut distincția între laboratoare care urmează structura cursului și laboratoare care nu urmează structura cursului și diferența principală între aceste laboratoare ține de timpul alocat prezentării teoriei.

Din punctul de vedere al structurii se pare că suntem oarecum de acord că trebuie să existe un rappel al teoriei. Mihai afirmă că este neproductiv să reiterăm noțiuni ce ar trebui cunoscute de la curs dar nu oferă soluția miraculoasă prin care să convingem studentul să știe acele lucruri. Dacă dăm taskuri care au o legătură puternică cu ce s-a făcut la curs și nu mai explicăm cum se fac acele taskuri mai degrabă ar avea efectul contrar – studenții n-ar învăța nici materia la curs și nici n-ar mai rămâne nici cu puținul pe care-l explicăm la laborator. Cred că testul referitor la ce s-a făcut la curs ar putea să fie ok. 

Asupra modului de desfășurare a lucrului sunt câteva aspecte pe care le-ați subliniat și pe care le consider valoroase (precizez și numele pentru că se poate să vă fi înțeles eu greșit punctul de vedere): 

  • trebuie stimulată latura colectivă – trebuie să apară discuții, polemici, prezentarea trebuie făcută într-un mod interactiv (Claudiu, Ramona). Absolut de acord. Trebuie să existe aceste discuții deoarece suntem la un nivel la care toată lumea poate aduce ceva nou. 
  • lucru și individual bazat pe taskuri – (Mihai, Claudiu, Silvia) 
  • laboratorul trebuie să pună accent pe înțelegere, gândire,  deprinderi practice,  hands on (cu videoproiectorul?) – eu personal cred că laboratorul trebuie să faciliteze înțelegerea conceptelor prin realizarea unor taskuri și să creeze condițiile prin care studentul să aprofundeze. 
  • referitor la modul de evaluare – nu sunt de acord cu evaluarea periodică (Anca) pentru că majoritatea studenților preferă să învețe înainte de evaluările periodice – la fel ca la examene. (constatat experimental). Cred că evaluarea la fiecare laborator îi forțează un pic pe studenți să învețe, chiar dacă poate îi defavorizează un pic pe cei (mai puțini) care învață din plăcere și nu pentru notă. Am impresia că totuși majoritatea sunt de acord cu acest aspect.
  • rezultatul unui laborator – trebuie ca un laborator să aibă un rezultat practic (Dragoș)? Se poate obține așa ceva în 2 ore (nici măcar)? Sau rezultatul 
  • absolut de acord cu ideea feedback-ului. nu l-am menționat pentru că la noi la facultate s-a implementat sistemul de aproape 2 ani și oricum îl practicam și înainte (sunt astfel de feedback-uri postate și aici pe site [1][2])
Problema poate fi cum facem să strecurăm aceste idei în 2 ore (teoretic 1h40′). Care ar fi prioritare? Care laboratoare se pretează la a obține rezultate, care laboratoare sunt mai bune pentru discuții și care sunt mai bune pentru taskuri practice?
Putem să împărțim laboratoarele pe care le facem de-a lungul semestrului în laboratoare cu taskuri individuale, laboratoare cu taskuri în echipă care să producă un rezultat, laboratoare în care să purtăm discuții. Evaluarea putem să o facem prin sondaj? Dăm din când în când teste să vedem dacă studenții au citit cursul sau nu.
Se pare că discuția este productivă deoarece generează răspunsuri dar generează și noi întrebări. Nu ezitați să comentați 🙂

4 thoughts on “follow-up – cum ar trebui sa se desfasoare un laborator”

  1. Eu cred ca solutia ar fi sa facem treaba cu videoproiectorul si pentru a testa cunostintele sa se realizeze 2-3 proiecte (mai complexe) de-a lungul semestrului.

  2. Consider că un student interesat de notele sale va învăța la un moment dat că trebuie să știe cursul pentru a face laboratorul (studenții pasionați vor ști oricum asta). Dar putem găsi și alte soluții mai puțin implicite pentru a-i determina să învețe pe parcurs.

    Momentan se folosește testul de la intrarea în laborator. Adevărul este că am auzit mulți studenți care-și considerau asistentul (citez dintr-o discuție de azi) “mârlan” din cauză că întrebările date de el erau mult mai grele decât cel de la asistentul de la semigrupa de dimineață. Oricum, a da aceleași întrebări ar duce la eșuarea acestui test, cu excepția primei grupe.

    Anul acesta s-a încercat la programare să se dea lucrări inoportune din taskurile rezolvate la laborator până atunci. Mă gândesc că s-ar putea da la random un set de întrebări din curs la o grupă, rezultatul la acel test condiționând intrarea în laborator. Dar și asta poate provoca probleme – vor exista reclamanți care vor zice că au primit testul exact în momentul în care laboratorul a fost foarte greu.Dar este totuși o evaluare prin sondaj.

    Poate dacă s-ar da taskuri foarte interesante în laborator studenții (cel puțin unii din ei) vor învăța că a se pregăti pentru laborator include și citirea cursului.

    Cred că împărțirea laboratoarelor în laboratoare cu muncă în echipă și laboratoare individuale ar trebui făcută în funcție de dificultatea și importanța materiei aprofundate la respectivul laborator.

    Nu în ultimul rând, s-ar putea stimula interesul studenților prin proiecte de anvergură (teme în echipă) cum a fost tema de anul trecut la PA (cea cu șahul dacă am greșit materia) sau cum s-a vrut anul acesta a se da o temă la POO.

    Voi mai reveni după o aprofundare a situației.

  3. Din experienta laboratoarelor tinute (USO si RL), pot spune ca:
    – un laborator in care se discuta si dezbate incurajeaza delasarea (unii studenti se fac ca asculta si pana la urma nu raman cu nimic) – asa cum era la inceput la USO.
    – in schimb, un laborator task-based, in care fiecare task are un punctaj devine stresant, iar studentii devin “vanatori de note” in loc sa incerce sa inteleaga ce fac.

    Din pacate, nu exista prea multe trepte intre cele doua modele.

    Mie personal mi se pare mai buna o alta metoda, care se aplica la cursurile de CCNA:
    – studentii rezolva niste task-uri propuse de instructor, lucrurile neclare se discuta, dar task-urile nu au nici un punctaj
    – la sfarsitul laboratorului, in ultimele 15 minute de ex, sa da un test grila online, cu 15-20 intrebari, care sa evalueze gradul de intelegere al laboratorului.

    In felul acesta, nu mai exista stresul ca “daca nu fac si subpunctul asta, nu iau punctajul”, iar studentii sunt motivati sa inteleaga si sa intrebe, pentru a avea rezultate bune la testul grila (care sa da la fiecare laborator).

    Totusi, la CCNA intrebarile vin direct de la Cisco. In schimb, la un laborator din facultate, ele ar trebui generate de catre asistenti, ceea ce nu e chiar banal…

  4. Dragi colegi mai tineri,
    Desi am o calificare destul de diferita de a vostra ( eu sunt inginer chimist) cred ca unele aspecte care tin de organizarea orelor de laborator pot fi comune. Ma gandesc ca lucrarile care se tin intr-un semestru se cunosc de la inceput. Nu stiu daca toti studentii lucreaza frontal, adica daca efectueaza toti in acelasi timp aceeasi lucrare. Dar oricum nu are importanta, ideea este ca fiecare lucrare sa aiba un simplu referat care sa prezinte obiectivele lucrarii, o scurta baza teoretica,descrierea modului de lucru, prelucrarea datelor si rezultatelor obtinute. Pe baza acestuia studentul va efectua lucrarea si isi va elabora propriul referat care va fi si parte a evaluarii finale a lucrarii efectuate. Aceste referate pot fi scrise sau accesate intr-un folder pe PC. Spor la treaba!

Comments are closed.