despre balul de absolvire si sentimentul de apartenenta

Anul asta, dupa destul de mult timp, se organizeaza un bal de absolvire pentru studentii de la ACS. As fi crezut ca se va inchiria polivalenta tinand cont ca termina 2 generatii:) . Nu se face insa la polivalenta ci la cercul militar national si surpriza, nu prea se inghesuie lumea sa se duca. Ma intreb de ce? Pretul prea mare sau pur si simplu lipsa unei motivatii suficient de bune?  Am senzatia ca este a doua problema.

Studentii nu gasesc nici o motivatie sa se duca la un bal de absolvire. Nu simt ca facultatea este o comunitate si nu gasesc un motiv pentru a sarbatori impreuna cu ceilalti membri ai comunitatii. Pentru multi facultatea este doar un serviciu oferit de stat. Altii il considera un deserviciu, sunt putini care ii realizeaza beneficiile, sunt si mai putini cei care inteleg ideea de networking cu ceilalti colegi de facultate. 

Partial au dreptate. Facultatea nu face nici un efort sa cultive sentimentul de apartenenta la grup, ideea de elita. In afara unor discursuri la inceputul facultatii nu sunt activitati care sa se faca in grup la nivelul seriei sau al anului. La cursuri studentii interactioneaza cu cativa pe care ii stiu de la laborator, din liceu sau din camin. Laboratoarele se fac pe semigrupe astfel incat “clicile” (sensul din teoria grafurilor nu cel peiorativ) de studenti devin si mai mici. Studentii stau tot timpul aceleasi perechi in banci si la calculatoare si protesteaza cand sunt asignati unui grup cu oameni pe care nu ii cunosc – de parca nu asta li se va intampla toata viata de acum inainte. 

Petrecerile pentru grupe mari de studenti care s-au mai organizat in facultate sunt de exemplu lan party-urile unde te joci pe intuneric cu oameni pe care nu apuci sa-i vezi pana la sfarsitul evenimentului. 

Asadar studentii nu simt ca apartin unei comunitati ci sunt doar intr-o institutie unde si-au facut 2-3 prieteni. Nu considera ca merita sa socializeze si cu ceilalti si nu inteleg avantajele pe termen lung ce vor aparea din aceasta socializare.

In concluzie, ar trebui ca Facultatea sa promoveze acest sentiment de apartenenta la un grup, sa ii faca pe studenti sa fie mandri ca studiaza la Automatica si Calculatoare, sa faciliteze networkingul intre studenti.

Un prim pas ar fi ca studentii si profii/asistentii facultatii sa se intalneasca cu totii la balul de absolvire. Ar fi poate primul eveniment de networking dintr-o lunga lista. Si poate, absolventii, un pic mai mandri de facultatea pe care au absolvit-o vor impartasi din aceasta mandrie si colegilor lor mai mici.

18 thoughts on “despre balul de absolvire si sentimentul de apartenenta”

  1. Mă tem că lucrul ăsta a devenit normal. Oamenii sunt prea încurcați de propriile interese (fără sens peiorativ) pentru a-și mai face prieteni. E trist, dar ăsta e adevărul.

    O să extind puțin subiectul, spunând că unul din cele mai mari impedimente (legate inclusiv de problema de mai sus) e senzația lipsei de timp. Deși e o chestie care se întâmplă de câteva ori în viața unei persoane, balul de absolvire poate fi ușor ignorat pe motiv că „nu am timp”. Nici nu mai știu de câte ori am dat greș în a face o ieșire la munte (activitate mult mai informală decât balul) cu colegii de grupă din motivul ăsta.

    Am auzit de multe ori de la ai mei cuvintele „noi eram mai uniți” sau „generația tânără nu știe să se distreze”. Presupun că au dreptate.

  2. Solutia nu sta la studenti. Noi(ei) se prind de chestia asta abia cand e prea tarziu. Un sut in fund ar trebui sa il dea cei care stau mai mult de o generatie in facultate si stiu cum sta treaba. Noi cei care terminam acum cu ce scop sa ne mai stresam (si) cu asta?

  3. Balul respectiv este doar al anului 4, si doar pentru specializarea Calculatoare.

    Anul 5 (Automatica + Calculatoare) face balul la Hotel Rin, si deja sunt aproximativ 350 de participanti inscrisi.

  4. Salut,

    Postul este unul foarte interesant, pentru ca toata povestea cu apartenenta si balul este de fapt un side-effect al modului in care se desfasoara viata unui student la aceasta facultate.

    Eu sunt anul 4 in momentul de fata. Am norocul sa am foarte multi prieteni atat din generatie cu mine, cat si din generatiile de an 2 si 3.
    Din aceste relatii reiese printre altele si avantajul de a cunoaste extrem de multe perceptii asupra vietii de student la Facultatea de A&C.

    Multi spun ca acest concept (“viata de student la A&C”) nu exista :). Acest lucru este mai mult sau mai putin adevarat functie si de modul in care fiecare student vede facultatea. Nu vreau sa discutam motivatia fiecaruia si argumente ce tin de fiecare student in parte.

    Vreau insa sa discut de un fenomen pe care l-am observat in ultimii 3 ani si care “ameninta” sa limiteze din ce in ce mai mult “viata de student” in contextul apartenentei si relatiilor sociale.

    Am observat ca la multe materii se vrea migrarea catre un alt fel de model de invatare: sa nu mai existe asa de mult studenti de 10. In sensul ca studentii carora le place SO si ASC spre exemplu, sa trebuiasca sa munceasca foarte mult ca sa ia acel 10 la cele 2 materii, iar timpul ramas sa il investeasca egal in celelalte materii pentru a putea lua o nota respectabila.

    Astfel se produce o crestere a asteptarilor la fiecare materie (mai multe teme, mai multe cerinte, mai mult efort ce trebuie depus pentru 10) pentru ca se vrea schimbarea unui model de gandire: daca tu ca student vrei sa ai 10 la SO, pai atunci trebuie sa muncesti enorm pentru el iar la celelalte sa FII CONSTIENT ca nu o sa mai ai asa mult timp.

    Ideea in sine mie unul mi se pare super tare! Problema este ca acest model nu va functiona niciodata daca nu functioneaza si la profesori si la studenti.

    Studentii de la A&C sunt extrem de mandrii si de constienti de faptul ca sunt printre cei mai tari din RO la aceasta facultate. Din aceasta cauza, ambitia si modul lor de a gandi nu o sa ii lase sa adopte modelul descris mai sus. Pe masura ce materiile vor deveni mai grele [si in ultimii 3 ani va spun din experienta ca multe materii au devenit mult mai grele: PA, SO, RL, USO, etc.] ei vor invest MAI MULT TIMP.

    Pentru studenti(ei, noi) a nu iesi din categoria “cei mai buni” este muuult mai important decat a merge in club cu colegii, a iesi la o bere, a avea evenimente de socializare, a avea orice fel ! de apartenenta.

    Deci pe masura ce facultatea va creste nivelul la X materii, studentii vor creste volumul de munca; pentru ca avem modelul notei de 10 in sensul de imagine, nu de medie.

    Chiar saptamana trecuta am fost pe la un curs de CN al domnului Petrescu doar pentru a il vedea pe dumnealui cum mai preda. La un moment dat dl. profesor spune: “Ce sa va mai dau teme.. ce sa va mai dau si eu teme ca aveti asa de multe la altele incat nu aveti timp sa mergeti nici macar la un teatru.”

  5. Scuze, mai sus nu vroiam sa zic “sa nu existe asa de multi studenti de 10”, ci “sa nu existe asa de multi studenti cu medii de 10”.

  6. @alex: multumesc de informatie
    @Cosu: nu inteleg cu ce te-am stresat 🙂
    @Waters – cred ca te referi la un numar mic de studenti in comentariul tau. Te referi doar la cei care nu se socializeaza cu restul anului pentru ca invata prea mult. Eu ma refer in general la cei care nu socializeaza decat cu un grup foarte mic.

  7. Trebuie să recunosc că pe mine m-a afectat destul de mult în facultate lipsa sentimentului de comunitate, de apartenenţă. Şi am fost şi dezamăgită când am aflat că la poli nu se (mai) ştie ce-i aia bal de absolvire.

    Am fost mai întâi studentă a unei facultăţi la Cluj şi uneori mi se pare că într-un an de zile ajunsesem să mă simt mai integrată într-o comunitate, să am mai mulţi cunoscuţi şi prieteni, decât în 5 ani de Poli. La fel, am foarte mulţi prieteni care au terminat facultatea altundeva decât la Bucureşti – şi trăiam cu impresia că balul de absolvire e un dat. Dintre prietenii mei, niciunul nu a lipsit la acest bal, ba chiar era unul dintre cele mai importante evenimente legate de absolvire. La noi totul s-a terminat brusc şi cam sec…

    Nu ştiu exact de ce nu avem sentimentul de comunitate la Poli Bucureşti. Poate că e şi lipsa timpului – în încrâncenarea de a trece examenele. Poate e şi faptul că suntem foarte mulţi şi e mai greu să faci legături într-o comunitate mai mare. Mai e şi domeniul de aşa natură încât nu lasă loc de prea multe “study groups” sau muncă în echipă.

    Sunt multe aspecte de luat în calcul… personal, momentele când am simţit cel mai bine o idee de comunitate erau când învăţam în cămin, în grup, în salile de lectură, când ne strângeam mai mulţi colegi să facem exerciţii la programare şi când am lucrat pentru diplomă. Mai aveam un grup cu care în sesiune vizionam câte un film (două-trei) după fiecare examen, ca să ne clătim mintea… dar s-a cam destrămat după alegerea specializărilor.

    Nu ştiu ce ar fi util pentru ca studenţii să se simtă mai mult ca o comunitate… Poate mai multe spaţii de studiu în comun (bibloteca e întotdeauna un loc bun pentru a lega prietenii 🙂 ), mai multe activităţi extra-şcolare (şi neapărat fun) – cluburi, societăţi… în principal orice activitate care stimulează implicarea şi interacţiunea cu alţii.

    Reviste studenţeşti, petreceri organizate în facultate, activităţi sportive organizate în campus, idei cred că ar fi destule… Şi dacă tot am zis de campus… mi s-a părut întotdeauna că avem un campus cu real potenţial. Dacă iarba aia rebelă s-ar tăia şi ar fi puţin mai îngrijită (eventual un gazon) şi dacă nu te-ar ridica nimeni de pe iarbă (cum am păţit noi cu nişte poliţişti comunitari prin anul 2) şi ai putea să te relaxezi între cursuri, sau chiar să înveţi la soare cred că studenţii ar fi mai stimulaţi să petreacă timpul în campus şi să interacţioneze cu colegii…

    Scuze dacă unele chestii de aici nu prea au sens. Sunt doar idei, şi nici concentrarea mea nu e la cote maxime, căci sunt pe finalul zilei de muncă… 🙂

    Sunt curioasă dacă chiar se va găsi ceva care să unească studenţii, pe termen lung.

  8. Cred că unul din motive este și faptul că, cel puțin la mine în grupă și cred în serie) suntem foarte mulți din București care implicit nu stăm în câmin. Astfel oricât ai încerca e o oarecare distanțiere între cei care stau în câmin și cei care nu stau acolo.

    Ca să nu zic că studenții din serii diferite parcă trăiesc în lumi diferite. Și dacă cu cei de la CC mai interacționez din fericire prin ROSEdu și un curs comun, singura persoană pe care o știu de la CB e un coleg de anul 2.

    Cât despre ideea Irinei cu gazonul, iarna nu avem căldură în sălile de cursuri, lângă ASC e o haită de (minim) 10 câini care te întâmpină la orice oră din zi și din noapte și aparent în curând nu o să mai avem voie să intrăm în Poli cu mașina decât foarte puțini dintre noi pt că profesorii așteaptă prea mult la ieșire(cică din cauza noastră). Deci nu cred că o să se intereseze cineva de gazon prea curând.

  9. Mie imi pare foarte bine ca se organizeaza balul de absolvire anul acesta si sper sa fie o reusita (am ramas chiar uimit cand am aflat ca vor fi 2 baluri :P).

    Vlad, cred ca ai mare dreptate cu lipsa sentimentelor de colegialitate si camaraderie care apar in multe universitati din strainatate. Probabil ca viata agitata si scopurile individuale au o parte din vina, pe de alta parte si facultatea in sine este vinovata pentru ca nu a incercat sa cultive aceste sentimente.

    In plus, cred ca multi dintre noi nu aprecieaza la adevarata lor valoare legaturile cu colegii, care se pot dovedi utile de-a lungul timpului. Citeam un articol saptamanile trecute care spunea ca o buna parte din succesul in cariera este datorat si retelei sociale (si nu vorbesc de pile).

  10. Nici anul trecut cand am terminat eu nu a avut prea mare succes initiativa de a organiza bal de absolvire si sunt complet de acord ca stilul de abordare a facultatii incurajeaza izolarea (tinand cont de amanuntul ca la balul bobocilor a participat toata lumea ). Nu poate fi vorba de bani tinand cont ca in anul 5 cam 80% din studenti erau angajati iar IT-ul plateste suficient de bine.

    O eventuala solutie care mi se pare ca se manifesta prea putin in Poli in ciuda potentialului imens care l-ar avea ar fi organizatiile studentesti.

  11. @carpalex: balul de absolvire a fost pentru Automatica si Calculatoare anul 4, pentru ca voi (cei de anul 5) erati organizati separat si nu a fost manifestat nici un interes de a ne uni. In plus cred ca era si destul de greu sa gasesti locatie pentru 500+ de participanti.

    Cat despre balul de aseara, au fost cam 280 de persoane, deci nu se poate spune ca nu a starnit interes, insa sunt adevarate majoritatea lucrurilor spune de voi.

  12. spre surpriza tuturor, intr-adevar anul acesta au fost foarte multi participanti. Cand am scris eu acest post mai erau vreo 3 zile de inscriere si doar vreo 50 de persoane inscrise.

    felicitari organizatorilor si absolventilor:)

  13. Eu am avut de ales anul trecut intre “bal” si team building. Se pare ca sentimentul de apartenenta a inclinat spre colectivul de la munca. Am ales intre un eveniment unic si unul anual… Tin minte ca la inceputul anului 2 imi salutam colege de grupa pe strada care nici nu se oboseau sa-mi raspunda. Acum mai pastrez legatura ocazional cu 2 fosti colegi, dar stiu ca timpul ma va desparti si de ei. La mine cel putin apartenenta a ramas la faza pe liceu, mai departe nu m-am integrat tocmai bine si nici n-am depus eforturi in sensul acesta. Regrete?… nu prea

  14. Cu o saptamana inainte de bal erau foarte putini inscrisi,intr-adevar. Si cred ca multi din cei care mergeam la bal am incercat sa convingem cat mai multi colegi sa vina.
    Spre bucuria mea,i-am ajutat pe cativa indecisi sa se hotarasca. Oricum, justificarea celor croiti sa nu participe a fost ca nu au nici un motiv sa vina. Cu cei cativa prieteni pe care ii au in randul colegilor se pot intalni si in alte contexte, iar, cu ceilalti, daca nu au socializat pana acum, in 4 ani, nu o vor face la bal. Mi s-a parut trista gandirea asta, plus ca la bal chiar am avut o surpriza placuta, in sensul in care am cunoscut mai multi colegi decat poate in ultimul an de facultate (in care, din cauza alegerii unei specializari, s-au amestecat seriile). Am fost uimita sa constat pe cati colegi de la C4 nici macar nu ii stiam din vedere… La bal,toata lumea s-a distrat si cred ca asa am avut acces la o alta parte a personalitatii colegilor, informala.
    Un alt pretext de a nu veni la bal a fost ca unele colege nu au avut timp sa isi caute rochie de bal…a fost momentul in care am constientizat ca, pana la urma, exista o baza in prejudecata legata de fetele de la Poli, care au faima de a fi “urate”(de fapt, sunt dragute,doar ca unele nu se ingrijesc de aspectul fizic) in comparatie cu cele de la ASE etc.
    Daca unele persoane nu sunt dispuse sa isi aloce cateva ore din viata pentru a merge la cumparaturi pentru a participa la un asemenea eveniment, ma indoiesc ca, in restul timpului, sunt dispuse sa isi aloce prea mult timp pentru a socializa. Pentru ca, la noi la facultate, se insista pe eficienta si pe optimizarea ei…iar a petrece mai des cateva ore intalnindu-te cu mai multi colegi reprezinta alegerea intre a avea timp sa termini o tema si a nu dormi pt a o trimite in timp util(sau a intarzia cu ea).
    Problema lipsei de timp se acutizeaza o data cu angajarea..pentru ca nu mai comunici/intalnesti la fel de des nici macar cu amicii din facultate. Intre job/teme/lucru pentru proiectul de licenta,cand sa mai ai timp sa te intalnesti regulat? Am observat ca ,pentru cei de anul 5, semestrul liber a reprezentat o oportunitate de a-si consolida prieteniile.
    Din pacate, in cadrul facultatii noastre, si daca se fac anumite initiative in sensul socializarii – un bun exemplu mi se pare cursul de vanzari tinut de domnul Calin Tatomir, sunt abandonate destul de repede. Desi a avut succes in randul nostru si implica lucrul in echipa la seminarii , nu s-a continuat in anul urmator ideea unui curs similar…de ce? Desi, din anumite discutii, am realizat ca si multi profesori deplang lipsa de unitate,sunt putini care insista asupra importantei crearii acestui network de cunostinte (unul dintre ei fiind Razvan Rughinis)…intreb iar: de ce?
    Ceea ce ne uneste pe mai mulnti in timpul facultatii il reprezinta stresul examenelor si temelor(prin care trecem impreuna, ajutandu-ne) si momentele grele (bineinteles ca nu sunt singurele, doar ca aceste amintiri vor ramane intiparite de-a lungul anilor si reprezinta un liant si un motiv de a te intalni si a face haz pe seama lor). E adevarat ca ne-am observat colegii in conditii nu foarte favorabile (cand erau plictisiti la cursuri, somnorosi pentru ca au lucrat noaptea, stresati ca nu le iese tema sau ca pica examenul, dezamagiti si revoltati de sistemul din facultate si din cauza unor profesori)…dar de ce nu ni s-a dat oportunitatea tot in cadrul timpului petrecut la facultate sa ii cunoastem si in alt context,sa le descoperim partea distractiva si vesela? De ce nu se pune accent si pe interdisciplinaritate, astfel incat discutiile sa nu se axeze doar pe IT, ci pe imbinarea cu alt domeniu, astfel incat sa se formeze grupuri de studenti cu aceleasi hobby-uri?
    La cursuri, in general,suntem tratati la modul colectiv, de gloata…si daca unii profesori, cu care poate facem mai multe materii de-a lungul anilor, nu sunt interesati sa ne cunoasca si sa dea importanta fiecaruia, ca individualitate, atunci cum sa fim incurajati noi sa o facem?
    Imi doresc din tot sufletul sa facem o intalnire in genul balului de absolvire in fiecare an, nu o data la 10 :). Ma voi implica intr-o astfel de initiativa si sper sa mai gasesc sustinatori… poate macar asa vom pastra oarecum legatura 🙂

  15. Vlad, dupa cum stii, eu am fost unul dintre cei care chiar au incercat sa creez o comunitate in aceasta facultate. Din pacate, nu m-am izbit de profesori mult. Eu cel mai dezamagit sunt de studenti din pacat din acest punct de vedere. Toate initiativele la care am luat parte, s-au soldat cu un esec.
    Sa fie cumva vina mea? 😀

Comments are closed.