literatură sau fapt real?

Citez dintr-un roman pe care-l recitesc cu mare placere:

”Într-o societate bogată, oamenii n-au nevoie să muncească din greu cu brațele și se pot consacra unei activități intelectuale. În aceste țări apar tot mai multe universități, și tot mai mulți studenți. Ca să absolve o facultate studenții sunt nevoiți să-și găsească singuri subiectele lucrărilor de diplomă. Subiectele sunt cu nemiluita fiindcă se pot face disertații despre orice pe lumea asta. Filele de hârtie înnegrite  se îngrămădesc în rafturile bibliotecilor ce sunt mai triste decât cimitirele, nefiind vizitate de nimeni, nici măcar de Sărbătoarea tuturor sfinților. Cultura dispare într-o avalanșă de fraze, în demența cantității.” © Humanitas 2007

Mi s-a părut foarte interesant fragmentul. Vă las să ghiciți cui îi aparține și cam când a fost scris. De asemenea, cum nu ați mai avut de mult oportunitatea să comentați pe un subiect legat de educație vă  invit să vă spuneți părerea referitor la aceste fraze.

9 thoughts on “literatură sau fapt real?”

    1. comentează conținutul – nu trebuie neapărat să-ți dai cu părerea și asupra restului. Mie afirmația principală mi s-a părut f interesantă.

  1. Demența cantității e adevărată, dar cauzele sunt altele. Cam tot fragmentul pare să fi observat niște fapte reale, dar să le fi dat o interpretare/explicație eronată (nu știu dacă e cu intenție pentru a fi interesant, din neștiință pentru că autorul nu e în mediu universitar, sau pur și simplu asta e viziunea lui/ei reală). Poate doar fragmentul ăsta pare așa și cartea e ok, o să o caut 🙂

  2. În concordanță cu realitatea, dar punctul de vedere este, după părerea mea, prea îngust.

    Inovația, din punct de vedere statistic, are loc în mod natural la intervale de timp mari (mari în raport cu durata de viață medie a unui om). De obicei inovația pune pe masă chestii noi, distrugând în același timp pe altele mai vechi, lucruri vechi dar nu întotdeauna cu un caracter negativ. Concluzia: prea multă inovație, pusă și în practică, ar distruge civilizația așa cum o cunoaștem (asta e o polemică de forma „stable vs. cutting edge”). 🙂

    În condițiile astea, mi se pare perfect normal să existe lucrări peste care până la urmă nu se va mai uita nimeni în viitor. Vor ieși în evidență doar cele care respectă două condiții: prima, să aibă un conținut cu adevărat original și a doua, prezentarea (forma) să fie impecabilă. Dacă una din cele două lipsește, lucrarea cade în întuneric.

    Acum, întrebarea oricărui om cu un simț practic cât de cât dezvoltat ar fi: dacă atât de mulți studenți scriu atâtea lucrări (sau poate mai multe) și majoritatea din ele nu ajung să aibă o aplicație practică, atunci care mai e utilitatea acelor lucrări (și mai ales, care mai e relevanța notei)? Dar, la modul cel mai general, la urma urmei oamenii fac o groază de lucruri complet inutile de-a lungul vieții, iar asta nu e neapărat lipsit de utilitate în ansamblu. Aici nu încerc să spun că sistemul e perfect, doamne ferește; atât doar că e de datoria noastră ca oameni să filtrăm prin prismele proprii cultura reală de „cultura” de consum.

  3. Majoritatea lucrărilor nu sunt relevante într-adevăr dpdv al progresului uman. Din păcate cred că și la nivel de doctorat se întâmplă foarte des asta. Ceea ce este esențial pentru studentul care realizează lucrarea de diplomă/doctorat este că acele file înnegrite contribuie fundamental la dezvoltarea cunoașterii personale. Cu alte cuvinte lucrarea de diplomă a unui student reprezintă un pas foarte mic pentru omenire dar un pas uriaș pentru omul în cauză.

  4. Cred ca acelasi citat a stat si la baza declaratiei stimatului nostru presedinte cand a spus ca e nevoie de mesteri si strungari si nu de atatia doctoranzi.
    Si ca sa contribui si eu la flame-ul pe care vrei sa-l creezi aici, e o vorba veche din popor apropo de meseria asta a noastra: “Cei care pot, fac; cei care nu pot ii invata pe altii”

  5. nu voiam sa creez un flame:) pur si simplu mi s-a parut o afirmatie interesanta mai ales ca a fost scrisa intr-o carte scrisa acum un sfert de secol (Kundera – Insuportabila usuratate a fiintei).

  6. Ahhh, cum de n-am recunoscut citatul! Mi-amintesc, dar la momentul respectiv am luat-o totusi mai mult ca pe o reflectie literara decat ceva ce se vrea un verdict real. Literatura are dreptul sa mai exagereze/ingusteze anumite puncte de vedere pentru anumite efecte. Sau pentru ca asa gandeste un anumit personaj.

    Raman la parerea mea ca citatul cu pricina nu ilustreaza cu adevarat realitatea/adevarul.

    Dar bucura-te de carte, e super 🙂

  7. Va raspund cu o intrebare:
    Cine a zis “Cumulul cantitativ duce la saltul calitativ” ? ;))

    Totusi, lucrarile alea ar trebui si ele stocate in format electronic. I mean, it’s not the 50s anymore 😉

Comments are closed.