despre adevar in societate

Multi dintre noi am crescut intr-un mediu in care adevarul era pretuit. Trebuie sa nu minti – spuneau si parintii si doctrina crestina. Pe masura ce am crescut am descoperit ca e mai bine cateodata sa minti. “Vaza s-a spart singura”, “eu am invatat dar am luat nota mica pentru ca profesorul are ceva cu mine”, “mi s-a stricat hardul exact inainte sa trimit tema”. In general insa pretuim adevarul ca valoare umana. Nu stiu daca il vom mai pretui mult timp pentru ca in ultimul timp societatea ne invata altfel. Devine mult mai putin important sa spui ca jucai fotbal prin casa si ai spart vaza sau ca n-ai avut chef sa inveti pentru ca …, si mult mai important sa repeti cu multa convingere minciuna si sa convingi suficient de multe surse de adevarul spuselor tale.

Pe masura ce am avansat in varsta am aflat nu numai ca este important sa nu minti dar ca exista o disciplina, logica, in care spunem ca propozitiile au valori de adevar, Adevarat sau Fals si putem sa facem operatii cu propozitii, valorile de adevar obtinute in urma acestor operatii fiind bine determinate.

Si mai tarziu, unii dintre noi am aflat ca exista propozitii pentru care nu putem demonstra ca sunt adevarate sau false folosind  axiomele cunoscute.

Ce am observat eu acum (poate altii cu mult inaintea mea, nu am studii de filozofie) este ca adevarul are 2 caracteristici: este social si temporal.

Pentru a le exemplifica pornesc tot de la cele 3 exemple de minciuni pe care le-am oferit mai devreme.

“Vaza s-a spart singura”. Propozitia va fi “mai adevarata” daca vine fratiorul mai mare sau mai mic si spune – “da tati am vazut si eu cum a cazut singura – cred ca a fost cutremur”.

“Proful are ceva cu mine” – vine prietenul si spune – “asa e, are ceva cu toata lumea, nu e sanatos proful ala, si mie mi-a dat 4 fara motiv”.

“mi s-a stricat hard-diskul” – “da, e colegul meu de camera, am fost cu el de dimineata sa recuperam datele si nu e nici o speranta”.

Numarul celor ce sustin afirmatia si puterea lor decide efectiv valoarea de adevar a unei propozitii si nu neaparat dovezile concludente: “N-a fost nici un cutremur astazi, stiu ca iar v-ati jucat fotbal spune tatal decizand care este adevarul”.

Al doilea caracter este cel temporal. Conteaza valoarea de adevar a unei propozitii la un anumit moment.  In functie de factorul social valoarea de adevar se modifica in timp si aceasta valoare de adevar conteaza doar in momentul in care o decizie este luata. Va fi foarte putin relevant daca se demonstreaza peste 2 ani ca intr-adevar hardul a fost stricat sau vaza s-a spart singura atata timp cat vinovatii sunt pedepsiti astazi in functie de forta sociala a celor ce sustin o anumita valoare de adevar.

Cum spuneam nu am studii de filozofie si lecturile mele sociologice sunt de nivel incepator dar asa mi se pare mie ca merg lucrurile in societate. Adevarul apartine celor care au cel mai mare impact social la un anumit moment de timp. Daca intelegem acest principiu simplu ne va fi mult mai usor sa navigam printre adevarurile pe care le auzim zilnic.

8 thoughts on “despre adevar in societate”

  1. Well, nu știu cum sunt alții, dar eu unul simt că-n jurul meu se spune din ce în ce mai puțin adevărul. Si nu mă refer la adevăruri din astea adevărate doar „la temperatură standard în vid”, ci la Adevărul adevărat…

  2. Adevarul este unul singur, este clar determinat, este batut in cuie si nu poate fi schimbat. Oamenii opereaza cu o iluzie a adevarului si pot manipula acea iluzie cum cred de cuviinta. Nu stiu cat de clar am fost.

  3. Iluzie sau nu, suntem toti victime ale manipularilor mediatice. Din considerente foarte evidente, verificarea multor adevaruri ne este efectiv imposibila, astfel incat ajungem sa fim sclavii informatiilor servite de altii. Ma intreb sincer care ar putea fi schimbat conceptul de mass-media in asa fel incat sa fie facut sa lucreze in slujba omului de rand, si nu in slujba intereselor altora. Probabil ca raspunsul cel mai aproape de adevar este ca nu se poate schimba.

  4. Deși ‘filozofic’ vorbind te inteleg, ‘ingineresc’ vorbind cred ca alte lucruri sunt mai importante…

    Apropo de adevăr ce mi se pare mie rău în jurul meu este ca oamenii fac raționamente greșite sau se exprimă total aiurea (și pentru ca nu sunt telepat pentru mine este același lucru).. Exemple de ‘raționamente’ (apărute în discuții nu așa aruncate): “îl votează pe X deci este prost”,”nu vreau să îl votez pe Y orice ar fi că așa vreau eu deci votez altceva”. Lumea nu vrea să se gandească sau să comunice. Eu prefer de 100 de ori o discuție rațională bazată pe fapte neclare, decât o discuție irațională bazată pe fapte clare. De ce? Pentru că în primul caz există o șansă ca rezultatul să fie bun, în al doilea, joci la loterie.

  5. Vladutz, sper ca articolul asta este de la oboseala :). Si sunt de acord cu kaciula, adevarul este unul singur (daca cumva exista si acesta), in rest tu vorbesti despre interpretari ale unor fapte sau despre rationamente fuzzy sau despre opinii, etc. Toate acestea sunt pur umane, motiv pentru care nu pot fi 100% A/F, ci sunt construite dupa cum stii si tu tinand cont de asptecte personale, sociale, culturale, etc.

  6. Si s-a observat statistic ca oamenii care pot sa minta mai usor si mai complet o duc mai bine in societate: sunt mai veseli si oamenii au o parere mai buna despre ei.

  7. 1.Nu sunt de acord cu afirmatia facuta de Traian & Kaciula ” adevarul este unul singur”. NU exista adevarul absolut pentru ca NU exista o carte a neamului luata etalon in raport cu care stabilim daca ceva este 100% A/F. Adevarul este relativ si este al fiecaruia. Pentru mine faptul ca in Romania nu se traieste bine este 100% A in timp ce pentru Basescu este fals (:-P). Fiecare percepe lumea inconjuratoare intr-un mod unic, si pe baza a ceea ce observa isi construieste universul adevarului sau.
    Doar pentru lucrurile care au o incadrare bine definita in timp si spatiu, fizice, palpabile, perceptibile simturilor, gen spartul vezei sau scatoalca trasa pustanului de Basescu (:-P) exista un adevar absolut pentru ca se desfasoara intre niste coordonate fixe, bine precizate. Cum sunt interpretate ele de persoanele in cauza nu tine de valoarea de adevar.
    2.(offtopic) “Vladutz” :-))
    3. Am folosit intr-un singur post de 2 ori (+1) substantivul (comun deja ) Basescu, si s-ar putea sa fiu acuzata de propaganda electorala :-S.

  8. Subscriu la ideea ca adevarul este unul singur…la fel cum exista o singura valoare pentru constanta pi, sau constanta e. Dar “valoarea” absoluta a adevarului, ne este la fel de inaccesibila precum valorile absolute ale lui pi sau e. Daca putem merge pana la milioane de zecimale pentru ele la fel putem merge si pana la un numar mare de zecimale pentru a sti ce este adevarat si ce nu. Dar cum 2-3 zecimale sunt de ajuns pentru buna functionare a vietii de zi cu zi in sistemul dinamic care este societatea umana, de aici apar si “the little white lies” ( aproximari micute ale adevarului ), precum si promisiunile electorale. In functie de _context_ se decide ce fel de aproximare este necesara. “Heck I’d tell a woman I can turn led into gold if it would get her to date me” era o replica dintr-un film. Mi se pare foarte normal ca adevarul sa fie conetext-dependent. Pe masura ce avansam ( sau nu ) si noi descoperiri se fac in diferite domenii valori ale unor propozitii se schimba din true in fals, invers sau devin undefined.

    Pe de alta parte noi toti traim cu diferite credinte si cunostiinte pe care le atribuim valori adevarate. Foarte multi prefera sa se minta ( si sa fie mintit, eventual frumos ) ca ceea ce stiu ei este acel adevar absolut la care se face referire. Exista un motiv pentru acre exista zicala “The truth hurts”.

    Din ce am observat eu pana la actuala mea varsta, cuvantul cheie aici este flexibilitatea. Cu cat esti dispus sa te adaptezi conetextului mai usor cu atat iti va merge mai bine. De aceea si statistic cei care mint mai bine o duc mai bine ( statistic vorbind evident ).

    Sunt multe de spus din multe puncte de vedere, dar oricum frumos subiect :P.

Comments are closed.