Profilul absolventilor de IT&C din Romania

Va ofer un grafic zic eu interesant dintr-un studiu ce urmeaza sa apara despre absolventii facultatilor de IT&C din Romania.

Absolventi de la Facultatea de Informatica de la UAIC, de la Automatica si Calculatoare din Bucuresti si Timisoara au fost rugati sa isi evalueze un numar de competente. Notele au fost intre 1 si 5 si un punct de pe grafic reprezinta procentul de absolventi care au notat cu cel putin 4 competenta respectiva. La studiu au participat peste 300 de studenti.

Primele concluzii ar fi ca graficul este aproape identic pentru cele 3 facultati si ca toti absolventii considera ca au probleme mari pe partea de comunicare considerand in schimb ca au invatat foarte bine sa invete si sa rezolve probleme.

Alte concluzii sau pareri sunt binevenite.

10 thoughts on “Profilul absolventilor de IT&C din Romania”

  1. Ce mi se pare mie cel mai trist? Scorul general destul de slab la competențele de limbi străine. Da, nu e sub 50%, dar la o „meserie” atât de expusă la exprimarea în altă limbă (chit că ea e engleză, franceză, germană sau altceva) tot nu mi se pare OK. Mai ales că am un oarecare feeling că mulți se mulțumesc doar să se facă înțeleși preferând să studieze orice altceva decât să-și îmbunătățească un pic acea limbă străină (deși, dacă ești în poziția de a comunica regulat în altă limbă, capacitatea de a te exprima coerent în acea limbă (măcar în scris) poate însemna un mare câștig de timp și credibilitate)

  2. @MM – tinand cont ca sub 1% din absolventi au tendinte antreprenoriale nu stiu daca ai dreptate. Poate includem intrebarea in viitorul studiu.
    @michou – si mie mi se pare ca avem deficiente mari la capitolul comunicare/prezentare (in orice limba)

  3. eu cred ca acest grafic exprima destul de exact cum se face scoala in romania si cum privesc elevii scoala. E vorba de studenti in IT, deci elevi care s-au focusat pe matematica si informatica fara sa-i mai intereseze si alte domenii de cultura generala( limbi straine, comunicare, antreprenoriat, etc).Pe de alta parte profesorii folosesc prea putin in clasa dialogul, metodele active, deci acesti tineri nu stiu sa faca o prezentare, sa negocieze, etc. Eu zic ca aceste rezultate ar trebui sa fie prezentate conducerii MECTS pentru ca este foarte grav ca ele arata asa.

  4. Graficul mi se pare ok cu exceptiile urmatoare:

    1 limbi straine – acolo sunt destul de surprins.

    2 Destul de ingrijorator mi se pare capitolul “cunostiinte din alte domenii”. O posibila explicatie este departarea elevilor de activitatile extrascolare. Poate ca lumea a devenit mai pragmatica…

    3 lipsa capacitatii de a exercita autoritatea denota lipsa de incredere in ceea ce ar trebui sa stapanesti, reprezinta ignoranta, reprezinta superficialitate.

    Overall cred ca o explicatie general valabila ar fi pragmatismul, goana dupa rezultate; Acest lucru nu il pun *doar* in carca sistemului educational, de multe ori societatea obligand/impingand omul (nehotarat?) sa invete ceva de mantuiala doar pentru a “bifa” realizarea un lucru.

    Cartile “Teach yourself in X days”, “MBA-uri la fara frecventa”, “Atestate bizare – permis pentru utilizare calculator – or something”, “Cursuri cu valabilitate de 1-2 ani” (pe care majoritatea le fac doar ca sa bifeze ceva – nici ei nu stiu ce anume), hartoagele care tre’ sa le duci sa iti fie emis carnetul pentru a avea reducere la transport… toate te fac sa devii superficial, sa termini repede, sa obtii rezultatul dorit – fara sa conteze metoda. E similar cu toceala dinainte de examen; dupa ce a trecut “greul”, ai sters tot fara efort, ca oricum informatia nu a fost digerata ci doar “xeroxata” in memorie.

    Eu cred ca restul unde se sta mai prost se imbunatatesc cu timpul – astea 3 in schimb, slabe sanse.

    PS:

    Idei pentru poli

    http://webcast.berkeley.edu/course_details_new.php?seriesid=2010-B-26275&semesterid=2010-B

    Se face asa ceva la noi? Intreb ca pe vremea mea nu am avut nici un curs care sa “semene” cu asta.

  5. @Iulian – cred că a spune că e vorba de pragmatism în situația de față deturnează prea mult din sensul cuvântului. In extremis punem vorbi de un pragmatism superficial, care nu caută rezultate ci doar chestii vizibile. Problema e că sub masca acestui așa-zis pragmatism se ascunde de cele mai multe ori superficialitate, neglijență, dorința de-a o lua pe calea minimei rezistențe indiferent de costurile ulterioare (un fel de greedy prost implementat).

    Nu știu, poate sunt eu idealist, dar în mie mi se părea că faci o facultate și-ți tocești neuronii ca să devii „intelectual” tocmai ca să nu poată să te împingă societatea după cum vrea ci să poți să-ti alegi singur un traseu și să poți să te ții de el. Eventual fiindu-ți clar de ce așa și nu altfel. Altfel, suntem doar niște păpuși cu ațe cu studii superioare… 🙁

    My 0.02€

  6. Poate ar fi avut o acuratete mai mare un mod indirect de formulare al fiecarei chestiuni. Cum as putea sa-mi evaluez in 5 secunde abilitatea de a negocia ?
    In opinia mea, graficul exprima in mare parte personalitatea absolventului, de aceea cele 3 caracteristici trasate sunt aproape identice.

  7. @mich0u

    Termenul “pragmatism” e ce-i drept fortat; in rest sunt intru totul de acord.

    @gyan

    Faptul ca oamenii nu stapanesc bine uneltele comunicarii nu cred ca va schimba cu mult graficul, in ciuda reformularii intrebarilor (totusi vorbim de oameni cu facultate nu de elevi de gimnaziu/liceu – luarea “pe ocolite” nu o vad justificata).

    As fi curios de raspunsurile IT-istilor la urmatoarele intrebari:

    [pentru limba romana si pentru limbi straine]

    Cate carti de beletristica cititi intr-un an?
    Cate carti tehnice rasfoiti intr-un an (sa parcurgi aproximativ 30-50% din ea)? (nu am pretentia ca cineva sa citeasca o carte tehnica cap coada)

    Cred ca s-ar explica multe…

    1. Iulian, cred că ajungi în discuții de forma “pe vremea mea” legat de partea cu beletristica. Tinerii și copii nu mai citesc cărți în ziua de astăzi; folosesc rețele sociale, află informații de la televizor, de pe Internet etc.

      Capacitatea de comunicare etc. poate că avea relevanță cu beletristica “pe vremuri”, dar nu o consider relevantă acum. Nu spun “hai să ardem cărțile de literatură”, spun să privim cu pragmatism “zeitgeist-ul”. Skill-uri de comunicare, de prezentare, de argumentare, de negociere, cunoștințe extracuriculare nu se obțin doar prin beletristică. Mai mult, sunt convins că într-o epocă a tehnologiei și Internet-ului, aceste skill-uri se obțin fiind atent la ceea ce se întâmplă în jur.

      Cred că studenții văd, într-adevăr, niște scopuri pe termen scurt și trag tare după ele, după cum spuneai cu “Teach Yourself X în Y Days” și aici ar trebui lucrat.

      Pe de altă parte, însă, cred că se face un pic cam mult tam-tam. Într-o facultate tehnică nu cred că este realistă așteptarea să iasă majoritatea oamenilor buni comunicatori. Dacă ar fi buni comunicatori ar fi mai puțin oameni tehnici. Nu le poți avea pe toate. Da, e o problemă să nu comunici cum trebuie, după cum e o problemă să nu știi să rezolvi probleme sau să analizezi soluții tehnice. Dar, și cred că aici trebuie lucrat, astfel de lucruri se învață _după_ facultate. Cred că trebuie transmis mai bine mesajul “gogule, nu înveți doar în facultate; aici abia zgârii zidul”. Prea mult mi se pare că se consideră încheierea facultății ca sfârșitul celei mai grele și încărcate perioade. Bullshit! Se învață după aia o grămadă – mai mult ca în facultate.

      Ergo (ca să ajung și aici), cred că o direcție potrivită de acțiune este să le insufli cât mai bine viitorilor absolvenți faptul că au trecut de o treaptă și că învățarea va continua, mai mult, mai alert. Lipsurile pe care ei le au (și pe care toată lumea le are) le vor completa ulterior. Dacă facultățile ar scoate oameni perfecți și complet învățați, nimeni nu ar mai avea chef de nimic după aia.

  8. Cele 3 probleme care le-am mentionat au in opinia mea directa legatura izolarea individului. Sa ma explic:

    1 – o limba straina nu o poti stapanesti vorbind cu peretii – trebuie sa interactionezi cu lumea.

    2 – cunostiinte din alte domenii nu vor sa-si insuseasca nefiind de “interes”. Aici vad o grava problema dat fiind faptul ca societatea nu vorbeste “IT” ci vorbeste in termeni specifici fiecarui domeniu. Fara cunostiinte din alte ramuri realizarea de ERP, CRM, chiar multe inventii de care ne bucuram inconstient, azi ar fi fost aproape imposibila. [ Nu poti sa faci case cu calculatorul, dar poti sa le proiectezi, sa proiectezi instalatii termice, etc – ex AutoCad ]

    3 – lipsa capacitatii de a exercita autoritatea denota nesiguranta, frica de cum va reactiona celalalt, frica de a dialoga, de a argumenta.

    Nu stiu neaparat daca toate aceste mijloace de informare (retele sociale, internet, tv, etc), mijloace care tin omul “connected”, nu fac altceva decat sa acutizeze problemele mentionate anterior, prin izolarea omului de realitate, prin crearea unei lumi unde esti tot timpul conectat si nimic rau nu se poate produce.

    Intrebarile chestionarului au fost puse unor studenti care NU se aflau in acea stare de “connected”.

    In plus informatia obtinuta prin aceste canale (internet, tv …) este de obicei gata prelucrata ceea ce pune din nou la indoiala contributia individuala, capacitatea cognitiva. [ “Google: how to make X work” ca exemplu banal ]

    Un lucru cu care nu sunt de acord e afirmatia: “Dacă ar fi buni comunicatori ar fi mai puțin oameni tehnici. Nu le poți avea pe toate”. Pornind de la premisa asta inseamna ca scopul facultatilor tehnice e de a realiza oameni mai putin adaptati social, respectiv oameni slabi in domeniu. Evident trebuie sa existe un echilibru. Nu poti duce la rangul de arta programarea fara sa te faci inteles – in cele din urma pentru cine faci asta, pentru tine? Trebuie explicat mersul lucrurilor in lumea reala: produci -> esti platit.

    Evident dupa facultate se invata, nu cred ca a pus cineva problema asta, ideea e cum este “invatat omul sa invete”; mai ales ca odata terminata perioada fericita de betii, examene, jocuri in retea, drumetii non-stop, ma indoiesc ca mai au multi posibilitatea de a investi timp in pregatirea lor (1, 2, 3 intra aici). Evident exista traininguri interne in diverse companii, dar timpul alocat acestora nu poate fi comparat nici de departe cu cel din “perioada fericita”.

    Eu cred ca omul tre’ sa profite de anii de facultate si sa isi faca o idee destul de clara despre *realitate*, despre ceea ce vrea/trebuie sa faca, altfel va fi doar “o diploma” (a se citi 16% scutire de taxe) in ochii angajatorului, cu putine legaturi cu realitatea, fara a fi stapan pe propriul destin.

Comments are closed.