Cum se finanteaza si cum ar trebui sa se finanteze un stagiu de practica?

Pentru o firma, angajarea unui stagiar implica o serie de costuri. Exista cateva metode prin care aceste costuri pot fi acoperite. Incepand din 2007 statul roman a decis sa acorde stimulente financiare pentru stagiari. Prin legea nr. 72/2007, neabrogata inca, statul oferea un “stimulent financiar lunar egal cu 50% din salariul minim brut pe tara garantat” pentru studentii care erau angajati pe o perioada determinata timp de 60 de zile in perioada vacantelor scolare.

Ulterior, prin ordonanta de urgenta numarul 126 din 8 octombrie 2008 suma acordata s-a modificat in felul urmator – in loc de 50% din salariul minim a devenit 50% din – valoarea indicatorului social de referinta al asigurarilor pentru somaj si stimularii ocuparii fortei de munca in vigoare. Cum valoarea indicatorului social de referinta este de 500 de lei atunci valoarea stimulentului este de 250 de lei.

Aceasta lege le permite firmelor sa-si recupereze o parte din cheltuielile cu stagiarii, conditionand insa stimulentul de un contract de munca pe perioada determinata in timpul vacantelor. Mai multe din firmele cu care am discutat in ultimii ani s-au plans insa de dificultatile birocratice in obtinerea acestui stimulent.

Varianta mai noua de reducere a costurilor este reprezentata de proiectele finantate din Fondul Social European in cadrul POSDRU (Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane). In cadrul domeniului de interventie 2.1 “Tranzitia de la scoala la viata activa sunt sustinute programele de invatare la locul de munca pentru elevi si studenti”.

Prin aceste proiecte sunt finantate achizitia de materiale suport pentru desfasurarea stagiului (in limita de 1000 lei/stagiu), se pot acorda burse de maxim 1100 lei pentru intreaga durata a stagiului, se pot acorda premii de maxim 2200 lei pentru stagiarii cu rezultate deosebite (in general primii 10-20%). In unele proiecte exista si fonduri pentru achizitia de echipament sau pentru plata tutorilor din companii.

Principalele probleme ale acestor proiecte sunt intarzierile cu care vin banii si faptul ca AMPOSDRU (agentia care se ocupa de managementul proiectelor) schimba regulile de implementare la cateva luni. Nu este clar daca cele 2 variante de finantare pot fi cumulate.

Care ar fi varianta optima pentru toate partile implicate?

Varianta proiectelor din fonduri structurale este benefica intrucat in general are ca rezultat secundar realizarea unor parteneriate intre industrie si universitati, parteneriate care pot fi dezvoltate ulterior in beneficiul studentilor.

Un dezavantaj al acestor proiecte este ca sunt finantate activitati nesustenabile. Studentii primesc burse pentru a face stagiu si in aceste conditii firmele sunt mai deschise sa-i accepte pentru ca nu trebuie sa-i plateasca (experienta arata ca si in aceste conditii sunt reticente).

Ce se va intampla in momentul in care nu vor mai fi date bursele? Vor mai deschide firmele pozitiile respective de stagiu doar pentru ca lucrurile au mers bine in anul precedent? Eu cred ca in general acest lucru nu se va intampla pentru ca modelul initial este gresit.

Firmele trebuie ajutate sa descopere o nevoie pe care o au si pentru care sa fie dispuse sa investeasca. In cazul in care sunt si ele dispuse sa investeasca statul poate sa le ofere facilitati fiscale (reduceri de taxe).

Fondurile structurale ar putea fi asadar folosite pentru traininguri foarte specializate de care studentii au nevoie la inceputul stagiului sau pur si simplu pentru a crea puntile de comunicare intre organizatorii stagiilor din facultati si din firme.

Cum vi se pare ca ar trebui sa ajute statul firmele sa se implice in acest proces educational?

2 thoughts on “Cum se finanteaza si cum ar trebui sa se finanteze un stagiu de practica?”

  1. Ma bucura interesul aratat pentru stagiile de practica “pe bune”.
    Una dintre problemele primirii la practica (probabil pentru multe domenii, daca nu pentru toate) este posibilitatea redusa a colaborarii dintre cooronatorii de practica din universitati si “mentorii” din unitatile/institutiile/organizatiile care asigura locul de practica.
    Am o experienta usor jenanta privind primirea studentilor la practica (nu, nu in domeniul analizat aici), deoarece au venit fara sa stie reguli de baza din domeniu, legislatie minimala, elemente simple de cultura organizationala necesare in adaptarea la conditiile de lucru, nimic despre profilul postului si cerintele acestuia, foarte putine cunostinte metodologice si de continut… etc…etc… Am pornit cu un instructaj intensiv, dar probleme mai apar, plus categorizarea mea ca persoana mult prea exigenta prin comparatie cu cei care nu au asemenea pretentii…
    Probabil aceste proiecte de finantare ar trebui sa aiba in vedere manuale de buna-practica pe domenii, dar elaborate “pe bune”, incluzand criterii si proceduri de “admitere” a studentilor la practica- si justific asta prin faptul ca studentul practicant ocupa totusi un loc de munca intr-o organizatie care munceste “pe bune”.

  2. Va multumesc pentru comentariu. Aveti dreptate referitor la problema semnalata. Exista mari probleme de comunicare intre facultate si industrie, fiecare avand impresia ca ceilalti nu-si fac datoria:)

    Noi credem ca lasand selectia stagiarilor la nivelul firmei se poate rezolva problema diferentelor de exigenta.

    Manualele de buna-practica sunt o idee buna si din cate stiu sunt in lucru pe diverse sub-domenii, tot din finantari europene. Nu stiu insa cat din aceste manuale ar fi folosite pentru ca activitatile din firme sunt f diferite de la firma la firma. Dpdv al procedurilor generale va recomand sa consultati materialele create de echipa noastra de la Stagii pe Bune: http://www.stagiipebune.ro/editia-2011/resurse-companii.html

Comments are closed.