Feedback

unul din aspectele pe care le consider a fi cele mai importante in invatamant este comunicarea dintre elev/student si profesor/asistent. diverse motive (timiditate, dezinteres) ingreuneaza acest proces firesc. avantajele comunicarii intre profesor si student sunt o mai buna intelegere a problemelor comune, dinamizarea si eficientizarea predarii, actualizarea materiei predate pentru a fi mai de interes pentru studenti, invatarea unor lucruri noi (atat profesorii cat si studentii pot sa invete).

Din primul an in care a trebuit sa ma ocup de un laborator am incercat sa introduc, la sfarsitul examenului, un formular de feedback. Mie mi s-a parut o idee foarte buna pentru ca ma ajuta sa inteleg ce a mers rau in acel laborator si sa imbunatatesc in anii urmatori. Rezultatul a fost teribil de frustrant pentru ca studentii de la acel laborator, la sfarsitul facultatii (cateodata chiar la ultimul examen din facultate) completau formularul foarte rar in mod serios. Putinele formulare completate corect/complet/serios au fost de o valoare inestimabila dandu-mi idei foarte bune si aratandu-mi ce pot sa corectez la structura actuala. La anii mai mici (2) am abordat si o alta metoda. Am cerut un prim feedback la mijlocul semestrului si un altul la sfarsit. Astfel puteam sa corectez unele probleme si sa lamuresc unele neintelegeri din timp si cu efecte (pozitive sper) asupra laboratorului.

Incepand de anul trecut in facultatea noastra s-a demarat utilizarea unui formular de feedback online. Acest formular a constituit o mare dezamagire pentru mine deoarece cu toate ca i-am incurajat de multe ori, prin numeroase canale pe studenti sa-l completeze am reusit sa obtin cu mare greutate vreo 15 raspunsuri (din peste 100 de studenti).

Din pacate reprezentantii studentilor se plang ca nu sunt ascultati, dar studentii nu doresc sa-si expuna punctul de vedere. In conditiile in care la anul 2 doar 15% din studenti au avut ceva de spus mi se pare dureros pentru ca arata foarte mult dezinteres pentru facultate in general sau arata o neincredere ca ceea ce vor spune ei va fi luat in considerare.

Inchei cu un sfat pentru studenti si cu o parere pentru colegi:
– (pentru studenti) spuneti ce aveti de spus chiar si daca nu vi se cere neaparat parerea. Daca vreti sa va pastrati anonimatul trimiteti un mail de pe o adresa privata. Spuneti-va parerile intr-un mod si pe un ton civilizat fara sarcasm inutil. In general se va tine cont de ele si destinatarii opiniilor voastre vor incerca sa remedieze problemele sau macar sa va explice de ce unele lucruri trebuie sa ramana la fel.

– (pentru colegi si pentru mine) cereti mai des feedback de la studenti si aratati ca apreciati feedback-ul primit. incercati sa oferiti un feedback la feedback pentru a arata studentilor ca ideile lor au fost retinute si ca veti incerca in masura posibilitatilor sa tineti cont de ele. incercati sa apreciati chiar mai mult opiniile negative asupra cursului/laboratorului decat pe cele pozitive deoarece acestea ajuta la imbunatatirea predarii. niciodata nu veti putea multumi pe toata lumea ­čÖü

Europass & ISCED

Dintr-un link in altul am ajuns pe site-ul Europass, solutia europeana de standardizare a CV-urilor. Ideea este foarte buna, fiind o continuare a cunoscutului (de catre unii) CV in format european. Conform Europass-ro.ro, Europass este “o platforma comuna de prezentare a competentelor si calificarilor”.

Ce nu ofera Europass este un standard pentru definirea competentelor ce pot fi obtinute in institutiile educationale din UE. Mai precis cum pot sa definesc intr-un limbaj comun cu vecinii europeni competentele date ca exemplu in CV-ul de pe site:

  • matematic─â;
  • arhitectura calculatoarelor ;
  • programare ├«n limbaj de nivel ├«nalt;
  • programare ├«n limbaj de asamblare;
  • ingineria sistemelor de programare;

Ce mai ofera Europass – o interfata placuta pentru creearea unui CV, un format XML de stocare pentru a asigura interoperabilitatea, servicii web (!!!) pentru conversia unui CV din format XML in format pdf, odt, etc.(!!). Poate ar fi o idee sa-l integreze si site-urile de joburi de pe la noi care sunt catastrofale la capitolul interoperabilitate:)

In alta ordine de idei am fost usor uimit cand in acelasi exemplu am intalnit urmatoarea sectiune: “Nivelul ├«n clasificarea na┼úional─â sau interna┼úional─â” cu valoarea ISCED 5. Noroc cu google care m-a dus la urmatorul document care merita, daca nu citit cap coada, macar traversat pe diagonala. ISCED este un standard international de clasificare al educatiei dezvoltat de UNESCO. ISCED 5 corespunde studiilor superioare, mai precis studiilor de licenta. Exista si categoriile ISCED 5A si ISCED 5B. ISCED 5A corespunde studiilor superioare cu accent pe teorie – ofera calificari pentru accederea in programe de cercetare sau in profesii cu cerinte foarte pretentioase (“intended to provide sufficient qualifications for gaining entry into advanced research programmes and profession with high skills requirements”) . ISCED 5B sunt studii superioare mai aplecate spre practic si cu scopul declarat de a oferi o calificare bine-determinata pentru piata muncii. Ar fi si o intrebare aici. In ce categorie se incadreaza un absolvent al unei facultati din Politehnica? 5A sau 5B? In ce categorie isi propun universitatile de la noi sa se incadreze?

In concluzie – exista mai multe standarde care isi propun sa usureze “cooperarea internationala”. Mai trebuie ca si noi sa stim de ele si sa tinem cont de ele:)

Romania educatiei, Romania cercetarii (!?)

In weekend am avut jumatate de ora timp sa lecturez raportul “Romania educatiei, Romania cercetarii” editat de un grup de profesori universitari si cercetatori grupati sub numele pompos de “Comisia Preziden┼úial─â pentru Analiza ┼či Elaborarea Politicilor din Domeniile Educa┼úiei ┼či Cercet─ârii din Rom├ónia”.

Cateva observatii mi s-au parut interesante mai ales deoarece imi sustin motivatia de a face acest blog si imi sustin partial si articolul de saptamana trecuta:

  • performantele medii ale elevului roman sunt slabe daca ne raportam la media internationala (aparent aici nu sunt incluse tarile mai putin dezvoltate din Africa si Asia). oare daca acum stam asa, cum vom sta peste 10 ani in conditiile in care, dupa cum spuneam intr-un post precedent, nu vom mai avea aproape deloc profesori?
  • proportia absolventilor de matematica, stiinte sau tehnologie este la nivel european dar “Ponderea elevilor de 15 ani care nu reu┼česc s─â ating─â nici m─âcar nivelul cel mai sc─âzut de performan┼ú─â (PISA
    2001)” este de 2 ori mai mare decat media europeana.
  • 24% din elevii din mediul rural fac si liceul. oare cati ajung sa faca si facultate? de ce? din motive in primul rand financiare. cat il costa pe un copil din mediul rural sa faca liceul la oras? cine isi permite costurile acelea?
  • media de varsta a personalului didactic este de 40 de ani la femei si 44 de ani la barbati. oare cat o fi mediana? care este distributia pe varste? o sa vedem foarte probabil daca s-ar face studiul asta ca sunt ff multi peste 50 de ani si foarte multi care deja au absolvit si vor sa vada cum e 1-2 ani. Daca autorii studiului si-ar fi pus si problema asta ar fi realizat ca situatia este chiar mai grava decat pare.
  • veste buna ­čÖé – declin demografic – scade numarul de elevi (cu 40% pana in 2025). acest fapt este privit ca o mare problema datorita faptului ca vom avea prea multi profesori fara loc de munca. problema doar partial. privind media de varsta (si mai ales distributia pe care doar ne-o inchipuim) vom vedea ca acei multi profesori de cca. 50+ ani care acum reprezinta marea majoritate nu vor mai profesa/exista in 2025. care este comportarea tipica a absolventului de invatamant superior cu pregatire pedagogica? cati se angajeaza in invatamant si care este durata medie dupa care parasesc sistemul? nu am date globale dar vad ce se intampla printre cei de varsta mea care au oportunitatea de a preda intr-un liceu bun sau chiar la facultate si nu isi doresc acest lucru. de ce am presupune ca in invatamantul preuniversitar ar fi mai bine?

Acestea sunt faptele. Ce solutii ne propun domnii profesori? (sunt mai multe – le enunt pe cele ce mi s-au parut importante)

  • reorganizarea ciclurilor de invatamant (si probabil a modalitatilor de evaluare pentru trecerea dintr-un ciclu in altul). Clasic pentru zilele noastre. Haideti sa schimbam totul in invatamant. Preferabil anual. Problema este de fond, nu de forma, fondul fiind ca nu avem destui oameni buni si motivati care sa-i faca pe copii sa inteleaga ca este bine si nevoie sa invete. Prea multe reorganizari duc la haos si inca o schimbare a ciclurilor de invatamant ar fi catastrofala acum. Urmariti sa-i faceti pe copii sa invete prin antrenarea profesorilor, prin oferirea unor materiale de studiu de calitate la preturi mici, prin motivarea atat a copiilor cat si a profesorilor.
  • “├Än baza unor standarde na┼úionale riguroase de asigurare a calit─â┼úii, liceele vor dob├óndi autonomie ├«n stabilirea num─ârului de locuri ┼či a procedurilor de admitere”- cum spuneam – schimbam si metodele de evaluare.
  • “Statul va controla respectarea standardelor de calitate ┼či va finan┼úa integral costurile ┼čcolariz─ârii
    tuturor elevilor admi┼či la liceu” – statul nu face deja asta? daca da, atunci de ce nu se vede? bine, nu exista momentan “standarde riguroase de asigurare a calitatii” dar cand vor exista se va schimba ceva?
  • “Trebuie dezvoltate programe de studii universitare pentru preg─âtirea personalului
    didactic pentru copiii între 0-3 ani. În prezent, nicio universitate nu oferă un astfel de
    program. E nevoie de manageri profesioni┼čti ├«n educa┼úia timpurie, altfel orice reform─â se
    blocheaz─â” – pe ce lume traiti? pentru ce sa obligam oamenii sa faca inca 3 ani de studii care costa o gramada de bani cand noi nu putem sa le oferim nimic in schimb? uitati-va ce spun educatoarele despre situatia actuala.
  • curriculum orientat pe competentele necesare dezvoltarii in comunitate, repozitionarea scolii in comunitate, parteneriate cu ONG-uri, activitati educative cu parintii – totul suna minunat:)
  • reforma politicilor de resurse umane este un factor pe care autorii il identifica dar nu il considera esential.

Finalul este apoteotic: “Comisia face un apel c─âtre to┼úi factorii responsabili ca, ├«n baza unor discu┼úii ra┼úionale,
s─â ajung─â la un acord fundamental, un adev─ârat pact na┼úional pentru educa┼úie ┼či cercetare.” – pentru ca mediul politic din Romania educatiei, Romania cercetarii este, intr-adevar, un mediu al discutiilor rationale.

Concluziile mele: autorii au sesizat o parte din probleme si au propus cateva solutii pertinente fara a intra in detalii practice asupra modului de implementare a lor in contextul politico-economic actual din Romania. Nu cred ca trebuie pornit de la reorganizarea ciclurilor de invatamant. Trebuie pornit de la formarea si motivarea profesorilor. Formarea nu trebuie neaparat efectuata prin studii universitare suplimentare cat prin cursuri utile, concentrate, pe durate scurte si medii. Daca pregatirea este realizata la alegerea profesorului prin studii universitare suplimentare, profesorul trebuie recompensat corespunzator. Evaluarea calitativa a profesorilor trebuie facuta neaparat dar trebuie sa existe alternative pregatite pentru cazurile in care acestia nu trec de aceste evaluari (vezi textul citat si in articolul precedent). Profesorii trebuie stimulati sa se implice in educatia elevilor, nu doar prin ceea ce le predau dar si prin programe extra-scolare.

Unde si mai ales cu cine vor invata copiii nostri?

Problema aceasta a fost cea care m-a hotarat sa pornesc acest blog (cred ca faptul ca sunt tatic m-a facut sa constientizez aceasta problema:) ). La un moment dat, citind un ziar si compiland articolul din ziar impreuna cu discutii mai vechi cu prieteni/colegi din invatamant am avut urmatoarea revelatie:

Copiii nostri nu vor avea profesori la scoala!!!

Faptele sunt clare si repetate de multi pe toate canalele posibile (TV, net, ziare):

“Aproape o cincime din cele peste 260.000 de posturi didactice din invatamantul preuniversitar va fi ocupata de catre suplinitori, calificati si necalificati.” (stiri.acasa.ro)

“Cu doar o s─âpt─âm├ón─â ├«naintea ├«nceperii unui nou an ┼čcolar, dou─â jude┼úe – Vaslui ┼či Gala┼úi au anun┼úat c─â au 2.000 de posturi libere de profesori! “(realitatea.ro)

“├Än total, au r─âmas libere 17.868 de posturi ├«n ├«nv─â┼ú─âm├óntul preuniversitar, iar pentru ocuparea acestora se va organiza o ultim─â reparti┼úie ast─âzi ┼či m├óine. Cea mai mare nevoie de cadre didactice este ├«n Vaslui, Bac─âu, Ia┼či, dar ┼či ├«n Bucure┼čti. “(adevarul.ro)

Aceste cifre s-au vehiculat in septembrie. Ceea ce sunt convins ca nu urmareste nimeni este evolutia acestor numere de-a lungul anilor. Numarul de posturi libere va creste substantial pentru ca:

  • profesorii “batrani” care au acumulat cunostinte si experienta si care nu mai sunt atat de dinamici incat sa-si schimbe cariera la varsta lor vor iesi in cativa ani la pensie
  • tinerii absolventi prefera sa lucreze altceva mai bine platit si, sa recunoastem, mai putin stresant

Am exemple elocvente dintre prietenii mei: absolvent de istorie lucreaza in front-office la BRD, absolventa de matematica lucreaza la o firma de cercetare de piata, absolventi de calculatoare lucreaza aproape oriunde numai in invatamantul preuniversitar nu. Exista si contra-exemple, oameni care din pasiune tin cateva ore la scoli sau la licee si aici trebuie sa-l laud pe Florin, dar aceste cazuri sunt foarte rare.

Care ar fi concluzia? In 5-10 ani profesorii calificati, cu experienta, care sa-si faca meseria cu placere si cu talent se vor numara pe degete chiar si in orasele mari. In mediul rural vor lipsi cu desavarsire. Si atunci ce vom face? Cine ne va instrui copiii?

Pe scurt, asta ar fi problema.

Care ar fi solutiile?

  • cresterea salariilor pentru profesori. Nu ma refer la cresterile actuale de 10-15%, care si acestea sunt considerate mari de guvernanti, ci la o schimbare totala a sistemului de plata pentru profesori. Din experienta de asistent, o crestere de 15% la un salariu de 600 RON este aproape inexistenta. Ce poti sa faci in plus cu banii acestia la 25-30 de ani? In mod evident bugetul Romaniei nu poate suporta acum cresteri cu 300%, deci trebuie sa gasim pentru moment alte solutii.
  • incurajarea job-urilor part-time pentru profesorii din invatamantul preuniversitar. Foarte multi din tinerii care lucreaza ca profesori mai lucreaza si altceva (o colega de scoala, profesoara de limba romana da meditatii, lucreaza la o editura si tine si ore la scoala). Pot fi acordate avantaje firmelor care permit salariatilor ce au calificare de profesor sa tina si ore la o scoala apropiata. Aceasta solutie are doua taisuri. Profesorii vor fi supra-aglomerati si s-ar putea sa mai chiuleasca de la scoala in favoarea lucrului la firma, nu vor avea tot timpul necesar sa-si pregateasca materialele si orele. Solutia poate fi viabila in conditiile in care se ofera suport de curs de calitate pentru profesori de la inspectorate/ministere.
  • voluntariat. Stiu ca suna foarte optimist dar o varianta plauzibila, ce ar putea fi implementata cu ajutorul unor ONG-uri ar fi ca profesionisti din diferite domenii sa fie ajutati sa constientizeze problema si sa-si aloce timp cateva ore pe saptamana pentru a tine ore la liceul sau scoala de langa casa. Nu poate fi aplicata peste tot dar in IT mi se pare cel mai fezabil. Sunt multe firme de IT in Romania. Sunt/vor fi multe scoli/licee ce au in programa ore de informatica si care nu au oameni pregatiti. Un programator poate merge 2 ore pe saptamana la scoala/liceul de langa firma pentru a-i invata pe copii sa programeze.
  • scoli private. solutie aplicabila numai in orasele mari si pentru persoanele care au venituri mari. in principal sistemul exista deja dar este distribuit si are numele “meditatii”.

Marturisesc ca in afara de prima si, mai rar, a doua solutie nu am idei despre cum se poate salva invatamantul in mediul rural.

Voi ce parere aveti?

De ce un blog dedicat educatiei?

De ce sa dedicam un blog, sau o categorie de blog, educatiei? In primul rand pentru ca nu exista nici o alta metoda mai buna decat educatia ca noi ca societate sa evoluam. In al doilea rand pentru ca din ce in ce mai multi neglijeaza acest domeniu, ceea ce ne va ridica probleme in viitor. In final pentru ca mi se pare ca vad o gramada de probleme in acest sistem si cred ca am unele idei de rezolvare si mai cred ca partajand aceste idei in cadrul comunitatii, se imbunatatesc si unele ajung sa se si puna in aplicare.