despre adaptabilitatea unui absolvent de politehnica

Se discuta foarte mult in ultimul timp despre necesitatea de a orienta facultatea pe cerintele stricte ale industriei. Toata lumea insista pe acest subiect. studentii vor sa se stie angajati cat mai repede si cat mai bine si multe firme au nevoie de mana de lucru cat mai ieftina si cat mai specializata in tehnologiile pe care ei le utilizeaza.

Sunt multi studenti care intra la facultate si ma intreaba de ce nu invata C# la cursul de programare. Sunt unii, ceva mai putini, care ma intreaba de ce nu invata PHP. Iarasi firmele se plang ca nu oamenii ies din facultate fara a cunoaste foarte bine bibliotecile unui anumit limbaj de programare.

Mie mi se pare doar ciudat ca studentilor nu li se explica foarte clar urmatorul lucru: tehnologia se schimba la fel ca si tipul joburilor. tehnologiile care vor fi la moda la 5 ani dupa ce un student intra la facultate s-ar putea sa fie azi in stadiu de prototip.

Studentul care este astazi intr-o facultate de IT nu trebuie sa invete pe dinafara functiile dintr-o librarie a unui limbaj pe care poate nu vor ajunge niciodata sa-l foloseasca dar trebuie sa invete care sunt mecanismele limbajului, care sunt principiile programarii orientate pe obiecte, programarii paralele sau programarii web. De ce? Pentru ca aceste principii au o mai mare sansa sa reziste timpului decat o tehnologie oarecare. Iarasi studentul trebuie sa invete notiuni de algoritmica si nu numai sa memoreze niste algoritmi fiind necesar sa poata adapta permanent algoritmii asimilati la probleme in continua schimbare.

De asemenea este bine sa nu apara super-specializarea din anul 2. Prin super-specializare inteleg cazul unui student care declara ca pe el anumite materii de profil pur si simplu nu-l intereseaza pentru ca, dupa experienta pe care a acumulat-o el in 1.5 ani de facultate, crede ca nu-i vor folosi niciodata.

In conditiile in care un student urmeaza facultatea cu constiinciozitate fara a neglija materiile de profil, fara a se super-specializa doar pe 1-2 materii ff usoare, la sfarsitul anului 4 orizonturile ii sunt deschise si, mai mult de atat, in mod sigur va fi rezistent la schimbarile prin care va trece industria in urmatorii ani, avand nevoie doar de traininguri rapide prin care sa se familiarizeze cu particularitatile tehnologiilor noi.

Pe de alta parte un student care dupa ce a invatat notiuni de java de exemplu se apuca si invata un pic mai bine 1-2 framework-uri java (j2me de ex) si isi gaseste un job, terminand facultatea fara sa-l mai intereseze ce se intampla in rest, are mari sanse sa aiba surprize negative in viitorul apropiat (exemplu). Pentru ca adaptabilitatea lui la schimbarile petrecute in industrie scade datorita super-specializarii si lipsei cunostintelor de baza.

Concluzia mea este: un absolvent de politehnica (si in special de A&C) are o capacitate deosebita de adaptare la dinamica deosebita a piatei muncii din IT atata timp cat chiar invata ceea ce se preda in cursurile de la facultate. Pentru a fi insa competitiv intr-o companie are nevoie fie de un mic training de specializare in tehnologiile folosite la compania respectiva fie de stagii de practica in timpul facultatii fie de ambele:)

Invatamant colaborativ sau invatamant competitiv?

In ultimul timp am tot cautat metode de a-mi trezi din letargie studentii (indeosebi pe cei din anul V care sunt cei mai afectati). Am incercat sa gasesc metode prin care sa le trezesc interesul pentru tehnologiile pe care le studiaza si mai ales sa incerc sa gasesc teme si proiecte pe care sa le faca cu placere. Una din metodele luate in considerare a fost cea de “collaborative learning”. Ideea de invatare colaborativa presupune efectuarea unor task-uri/proiecte in mici grupuri de lucru. Modalitatile prin care se invata pot varia de la – fiecare lucreaza un sub-task si apoi le explica si celorlalti ce a facut, fiecare investigheaza pe cont propriu acelasi subiect si impreuna decid si implementeaza cea mai buna metoda, etc.

Ce au inteles multi dintre studentii nostri in ultimii ani din invatare colaborativa – copierea temelor. Concluzia la care au ajuns multi profesori dupa multiple experiente de acest gen – colaborarea nu este buna:).

Asa ca anul asta am decis sa incerc sa gasesc o provocare interesanta pentru studentii de anul V. Le-am propus un proiect care sa se desfasoare in echipe de 4 studenti, pe perioada intregului semestru. Proiectul presupunea realizarea unui site in care sa-si promoveze temele efectuate la laborator. Site-ul trebuia completat de un blog care trebuia sa atraga trafic prin texte interesante despre subiectele studiate si nu numai. Alte sarcini din proiect tineau de SEO (search engine optimization), analiza traficului, schimb de linkuri, promovare pe forumuri si directoare, management de proiect, prezentari ale evolutiei proiectului.

Proiectul avea o componenta continua – site-ul trebuia dezvoltat, intretinut, actualizat si promovat pe intreaga durata a semestrului (pentru a combate tendinta existenta in facultate de a face toate proiectele pe ultima suta de metri), existand si 3 laboratoare in care fiecare echipa prezenta evolutia proiectului. Proiectul a avut o componenta colaborativa – fiecare membru al echipei trebuia sa se ocupe de o anumita parte a proiectului si seful echipei (exista si un sef) sa prezinte evolutia sarcinilor individuale. Membrii echipei trebuiau sa colaboreze pentru a realiza un proiect bun.

Proiectul a avut si o componenta competitiva. Din multele sarcini existente cea mai atractiva pentru multe echipe a fost plasarea in topul google. 1,5/25p alocate pentru proiect erau pentru o clasare cat mai buna la cautarea pe google a textului “Interfete evoluate”. Pentru unele echipe acesta a devenit unicul obiectiv al proiectului.

Aceasta lunga descriere a fost necesara pentru a ajunge la titlul acestui post. Cum este mai bine sa procedam? Sa punem studentii sa concureze unul impotriva celuilalt profitand de spiritul lor competitiv pentru a-i convinge sa invete? sau sa le oferim proiecte in care sa fie stimulati sa invete impreuna si sa se invete unul pe altul tot cu acelasi obiectiv final?

Concluziile pe care le-am tras eu dupa acest proiect este ca studentii sunt mai receptivi la aspectele competitive decat la cele colaborative. Aceasta concluzie cred ca a fost trasa si de colegii mei de la USO care au realizat anul acesta proiectul World of USO. In momentul de fata ma gandesc ce concurs/colaborare sa le propun semestrul 2 studentilor din anul 2 care vor face proiectarea algoritmilor:)

De asemenea studentii sunt receptivi la idei noi, proiectul fiind privit de multi cu interes si tot destul de multi (din cate am impresia) concluzionand ca au invatat ceva din el.

Din pacate sunt multi care nu pot fi treziti din apatie nici de colaborare, competitie sau orice altceva s-o mai inventa in domeniu si cu acestia din urma inca nu stiu ce sa fac.

Pentru feedback asupra acestui proiect, idei pentru alte proiecte sau pur si simplu pentru a impartasi experiente similare va rog sa nu ezitati sa-mi lasati un comentariu:)

ASPI si educatia

Mai intai ce este ASPI? ASPI este o asociatie pe care am pornit-o impreuna cu cativa prieteni pentru a ne pune in aplicare ideile de imbunatatire a invatamantului romanesc. Suna grandios, nu-i asa? In realitate chiar este. Noi am sesizat ca exista intr-adevar multe programe si proiecte care vizeaza studentii dar multe vizeaza doar varfurile sau urmaresc doar recrutare de forta de munca ieftina. Noi am vrut, si vrem in continuare, sa implementam proiecte din care sa aiba de castigat studentul obisnuit.

Primul astfel de proiect a fost Stagii pe Bune, lansat in 2005 in Facultatea de Automatica si Calculatoare, extins in toate facultatile de IT din Bucuresti si Timisoara in 2006 si in Iasi si Cluj in 2007. Cateva sute de studenti au beneficiat in acesti ani de stagii in companii de top si speram ca si mai multi vor beneficia de acest proiect in anii ce urmeaza. Mai mult decat stagii, acest proiect a incercat sa educe studentii in directia continuarii studiilor si a utilizarii perioadelor de vara pentru acumularea de experienta practica, combatand cu inversunare angajarea studentilor full-time din anii mici.

Stagii pe Bune a demonstrat ca un ONG mic poate sa demareze si sa implementeze folosind resurse limitate proiecte de calitate capabile sa influenteze pozitiv un mare numar de oameni.

Astazi suntem cu 3 ani mai experimentati, si cu 3 ani de idei acumulate pe parcurs in plus si suntem pe cale sa declansam alte proiecte revolutionare. Tot ce ne dorim este sa gasim si alti tineri entuziasti dornici sa schimbe lucrurile in bine si care sunt dispusi sa aloce o parte a timpului lor in acest scop.
Daca vrei sa ai un cuvant de spus in modul in care se face educatie in IT-ul din .ro contacteaza-ne:)

Feedback

unul din aspectele pe care le consider a fi cele mai importante in invatamant este comunicarea dintre elev/student si profesor/asistent. diverse motive (timiditate, dezinteres) ingreuneaza acest proces firesc. avantajele comunicarii intre profesor si student sunt o mai buna intelegere a problemelor comune, dinamizarea si eficientizarea predarii, actualizarea materiei predate pentru a fi mai de interes pentru studenti, invatarea unor lucruri noi (atat profesorii cat si studentii pot sa invete).

Din primul an in care a trebuit sa ma ocup de un laborator am incercat sa introduc, la sfarsitul examenului, un formular de feedback. Mie mi s-a parut o idee foarte buna pentru ca ma ajuta sa inteleg ce a mers rau in acel laborator si sa imbunatatesc in anii urmatori. Rezultatul a fost teribil de frustrant pentru ca studentii de la acel laborator, la sfarsitul facultatii (cateodata chiar la ultimul examen din facultate) completau formularul foarte rar in mod serios. Putinele formulare completate corect/complet/serios au fost de o valoare inestimabila dandu-mi idei foarte bune si aratandu-mi ce pot sa corectez la structura actuala. La anii mai mici (2) am abordat si o alta metoda. Am cerut un prim feedback la mijlocul semestrului si un altul la sfarsit. Astfel puteam sa corectez unele probleme si sa lamuresc unele neintelegeri din timp si cu efecte (pozitive sper) asupra laboratorului.

Incepand de anul trecut in facultatea noastra s-a demarat utilizarea unui formular de feedback online. Acest formular a constituit o mare dezamagire pentru mine deoarece cu toate ca i-am incurajat de multe ori, prin numeroase canale pe studenti sa-l completeze am reusit sa obtin cu mare greutate vreo 15 raspunsuri (din peste 100 de studenti).

Din pacate reprezentantii studentilor se plang ca nu sunt ascultati, dar studentii nu doresc sa-si expuna punctul de vedere. In conditiile in care la anul 2 doar 15% din studenti au avut ceva de spus mi se pare dureros pentru ca arata foarte mult dezinteres pentru facultate in general sau arata o neincredere ca ceea ce vor spune ei va fi luat in considerare.

Inchei cu un sfat pentru studenti si cu o parere pentru colegi:
– (pentru studenti) spuneti ce aveti de spus chiar si daca nu vi se cere neaparat parerea. Daca vreti sa va pastrati anonimatul trimiteti un mail de pe o adresa privata. Spuneti-va parerile intr-un mod si pe un ton civilizat fara sarcasm inutil. In general se va tine cont de ele si destinatarii opiniilor voastre vor incerca sa remedieze problemele sau macar sa va explice de ce unele lucruri trebuie sa ramana la fel.

– (pentru colegi si pentru mine) cereti mai des feedback de la studenti si aratati ca apreciati feedback-ul primit. incercati sa oferiti un feedback la feedback pentru a arata studentilor ca ideile lor au fost retinute si ca veti incerca in masura posibilitatilor sa tineti cont de ele. incercati sa apreciati chiar mai mult opiniile negative asupra cursului/laboratorului decat pe cele pozitive deoarece acestea ajuta la imbunatatirea predarii. niciodata nu veti putea multumi pe toata lumea 🙁

Fan Fantunes

In urma cu ceva timp mi-am propus sa vad ce sisteme de licitatie folosesc jucatorii de top si eventual sa adopt unul cu scopul de a-mi imbunatati nivelul licitatiei.

Bagajul de cunostinte despre sisteme de licitatie pe care-l detineam nu era foarte bogat, considerand ca am pornit in liceu de la majora in 4 (cred ca era o varianta de ACOL) pe care am gasit-o intr-o carte si apoi am trecut la SAYC dupa ce m-am reapucat de bridge (datorita scolii d-lui Bogdan Marina).

Asa ca in timpul Bermuda Bowl de anul acesta am gasit un site pe care se aflau CC-urile celor mai cunoscute perechi. Dupa ce am aruncat o privire pe conventiile folosite de Versace-Lauria, Hamman-Soloway, Helgemo-Helness, Meckstroth-Rockwell, Fantoni-Nunes, Bocchi-Duboin mi-au retinut atentia 2. Helgemo-Helness si Fantoni-Nunes au sisteme foarte naturale a caror baza se poate invata destul de repede (tocmai pentru ca sunt naturale). Fantoni-Nunes (Fantunes, cum va fi numit in restul articolului) are cateva caracteristici care mi-au placut din prima. Deschideri cu maini tari la nivelul 1 care permit usor gasirea unei manse, baraje cu maini foarte frecvente, dar totusi care permit discutii ulterioare, la nivelul 2. Deschiderea de 1nt este in jur de 12-14p fiind excelenta pentru taierea vorbirii adversarilor si pentru a anunta maini echilibrate (ce pot avea o majora in 5 dar nu ambele majore 5-4). Alte gadgeturi sunt transferurile pe majore cu maini slabe dupa deschiderea de 1 ce permit jucarea fiturilor pe majore din mana tare si releele dupa deschiderile la nivelul 2 pentru a gasi al doilea fit sau o mansa pe NT. Una din licitatiile mele favorite din acest sistem este 1nt-3nt cu 2 maini de 12-13p care altfel pentru a ajunge in 3nt ar trebui sa se descrie complet adversarilor permitand acestora sa gaseasca cea mai buna aparare. Cred ca o sa mai revin asupra acestui sistem pe masura ce il descopar mai bine:)

intra finesse

am reusit un intra-finesse la masa si sunt super incantat. am invatat procedeul pe bbo kibitzandu-l pe Fantoni si toata lumea era super entuziasmata cand a executat acest procedeu care a fost inventat se pare de  Gabriel Chagas. asa ca l-am cautat si eu pe net si l-am gasit aici. Ideea este ca ai A9xx vs. Q8xx pe o culoare si vrei sa ai o singura perdanta. Pleci cu mic catre 8 si daca pierde la 10 sau J pleci cu Q si speri sa prinzi K in impas si celalalt onor J sau 10 in 2. Mai jos sunt 2 poze in care  se poate vedea procedeul executat live – din pacate impotriva calculatorului asa ca n-a avut cine sa ma laude:(intra-finesse-1.JPG
intra-finesse-2.JPG

Europass & ISCED

Dintr-un link in altul am ajuns pe site-ul Europass, solutia europeana de standardizare a CV-urilor. Ideea este foarte buna, fiind o continuare a cunoscutului (de catre unii) CV in format european. Conform Europass-ro.ro, Europass este “o platforma comuna de prezentare a competentelor si calificarilor”.

Ce nu ofera Europass este un standard pentru definirea competentelor ce pot fi obtinute in institutiile educationale din UE. Mai precis cum pot sa definesc intr-un limbaj comun cu vecinii europeni competentele date ca exemplu in CV-ul de pe site:

  • matematică;
  • arhitectura calculatoarelor ;
  • programare în limbaj de nivel înalt;
  • programare în limbaj de asamblare;
  • ingineria sistemelor de programare;

Ce mai ofera Europass – o interfata placuta pentru creearea unui CV, un format XML de stocare pentru a asigura interoperabilitatea, servicii web (!!!) pentru conversia unui CV din format XML in format pdf, odt, etc.(!!). Poate ar fi o idee sa-l integreze si site-urile de joburi de pe la noi care sunt catastrofale la capitolul interoperabilitate:)

In alta ordine de idei am fost usor uimit cand in acelasi exemplu am intalnit urmatoarea sectiune: “Nivelul în clasificarea naţională sau internaţională” cu valoarea ISCED 5. Noroc cu google care m-a dus la urmatorul document care merita, daca nu citit cap coada, macar traversat pe diagonala. ISCED este un standard international de clasificare al educatiei dezvoltat de UNESCO. ISCED 5 corespunde studiilor superioare, mai precis studiilor de licenta. Exista si categoriile ISCED 5A si ISCED 5B. ISCED 5A corespunde studiilor superioare cu accent pe teorie – ofera calificari pentru accederea in programe de cercetare sau in profesii cu cerinte foarte pretentioase (“intended to provide sufficient qualifications for gaining entry into advanced research programmes and profession with high skills requirements”) . ISCED 5B sunt studii superioare mai aplecate spre practic si cu scopul declarat de a oferi o calificare bine-determinata pentru piata muncii. Ar fi si o intrebare aici. In ce categorie se incadreaza un absolvent al unei facultati din Politehnica? 5A sau 5B? In ce categorie isi propun universitatile de la noi sa se incadreze?

In concluzie – exista mai multe standarde care isi propun sa usureze “cooperarea internationala”. Mai trebuie ca si noi sa stim de ele si sa tinem cont de ele:)

Romania educatiei, Romania cercetarii (!?)

In weekend am avut jumatate de ora timp sa lecturez raportul “Romania educatiei, Romania cercetarii” editat de un grup de profesori universitari si cercetatori grupati sub numele pompos de “Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării din România”.

Cateva observatii mi s-au parut interesante mai ales deoarece imi sustin motivatia de a face acest blog si imi sustin partial si articolul de saptamana trecuta:

  • performantele medii ale elevului roman sunt slabe daca ne raportam la media internationala (aparent aici nu sunt incluse tarile mai putin dezvoltate din Africa si Asia). oare daca acum stam asa, cum vom sta peste 10 ani in conditiile in care, dupa cum spuneam intr-un post precedent, nu vom mai avea aproape deloc profesori?
  • proportia absolventilor de matematica, stiinte sau tehnologie este la nivel european dar “Ponderea elevilor de 15 ani care nu reuşesc să atingă nici măcar nivelul cel mai scăzut de performanţă (PISA
    2001)” este de 2 ori mai mare decat media europeana.
  • 24% din elevii din mediul rural fac si liceul. oare cati ajung sa faca si facultate? de ce? din motive in primul rand financiare. cat il costa pe un copil din mediul rural sa faca liceul la oras? cine isi permite costurile acelea?
  • media de varsta a personalului didactic este de 40 de ani la femei si 44 de ani la barbati. oare cat o fi mediana? care este distributia pe varste? o sa vedem foarte probabil daca s-ar face studiul asta ca sunt ff multi peste 50 de ani si foarte multi care deja au absolvit si vor sa vada cum e 1-2 ani. Daca autorii studiului si-ar fi pus si problema asta ar fi realizat ca situatia este chiar mai grava decat pare.
  • veste buna 🙂 – declin demografic – scade numarul de elevi (cu 40% pana in 2025). acest fapt este privit ca o mare problema datorita faptului ca vom avea prea multi profesori fara loc de munca. problema doar partial. privind media de varsta (si mai ales distributia pe care doar ne-o inchipuim) vom vedea ca acei multi profesori de cca. 50+ ani care acum reprezinta marea majoritate nu vor mai profesa/exista in 2025. care este comportarea tipica a absolventului de invatamant superior cu pregatire pedagogica? cati se angajeaza in invatamant si care este durata medie dupa care parasesc sistemul? nu am date globale dar vad ce se intampla printre cei de varsta mea care au oportunitatea de a preda intr-un liceu bun sau chiar la facultate si nu isi doresc acest lucru. de ce am presupune ca in invatamantul preuniversitar ar fi mai bine?

Acestea sunt faptele. Ce solutii ne propun domnii profesori? (sunt mai multe – le enunt pe cele ce mi s-au parut importante)

  • reorganizarea ciclurilor de invatamant (si probabil a modalitatilor de evaluare pentru trecerea dintr-un ciclu in altul). Clasic pentru zilele noastre. Haideti sa schimbam totul in invatamant. Preferabil anual. Problema este de fond, nu de forma, fondul fiind ca nu avem destui oameni buni si motivati care sa-i faca pe copii sa inteleaga ca este bine si nevoie sa invete. Prea multe reorganizari duc la haos si inca o schimbare a ciclurilor de invatamant ar fi catastrofala acum. Urmariti sa-i faceti pe copii sa invete prin antrenarea profesorilor, prin oferirea unor materiale de studiu de calitate la preturi mici, prin motivarea atat a copiilor cat si a profesorilor.
  • “În baza unor standarde naţionale riguroase de asigurare a calităţii, liceele vor dobândi autonomie în stabilirea numărului de locuri şi a procedurilor de admitere”- cum spuneam – schimbam si metodele de evaluare.
  • “Statul va controla respectarea standardelor de calitate şi va finanţa integral costurile şcolarizării
    tuturor elevilor admişi la liceu” – statul nu face deja asta? daca da, atunci de ce nu se vede? bine, nu exista momentan “standarde riguroase de asigurare a calitatii” dar cand vor exista se va schimba ceva?
  • “Trebuie dezvoltate programe de studii universitare pentru pregătirea personalului
    didactic pentru copiii între 0-3 ani. În prezent, nicio universitate nu oferă un astfel de
    program. E nevoie de manageri profesionişti în educaţia timpurie, altfel orice reformă se
    blochează” – pe ce lume traiti? pentru ce sa obligam oamenii sa faca inca 3 ani de studii care costa o gramada de bani cand noi nu putem sa le oferim nimic in schimb? uitati-va ce spun educatoarele despre situatia actuala.
  • curriculum orientat pe competentele necesare dezvoltarii in comunitate, repozitionarea scolii in comunitate, parteneriate cu ONG-uri, activitati educative cu parintii – totul suna minunat:)
  • reforma politicilor de resurse umane este un factor pe care autorii il identifica dar nu il considera esential.

Finalul este apoteotic: “Comisia face un apel către toţi factorii responsabili ca, în baza unor discuţii raţionale,
să ajungă la un acord fundamental, un adevărat pact naţional pentru educaţie şi cercetare.” – pentru ca mediul politic din Romania educatiei, Romania cercetarii este, intr-adevar, un mediu al discutiilor rationale.

Concluziile mele: autorii au sesizat o parte din probleme si au propus cateva solutii pertinente fara a intra in detalii practice asupra modului de implementare a lor in contextul politico-economic actual din Romania. Nu cred ca trebuie pornit de la reorganizarea ciclurilor de invatamant. Trebuie pornit de la formarea si motivarea profesorilor. Formarea nu trebuie neaparat efectuata prin studii universitare suplimentare cat prin cursuri utile, concentrate, pe durate scurte si medii. Daca pregatirea este realizata la alegerea profesorului prin studii universitare suplimentare, profesorul trebuie recompensat corespunzator. Evaluarea calitativa a profesorilor trebuie facuta neaparat dar trebuie sa existe alternative pregatite pentru cazurile in care acestia nu trec de aceste evaluari (vezi textul citat si in articolul precedent). Profesorii trebuie stimulati sa se implice in educatia elevilor, nu doar prin ceea ce le predau dar si prin programe extra-scolare.

bridge tinymce plugin

n-am putut sa dorm azi noapte si am zis sa incep munca de adaptare a blogului meu cu ceva ff simplu si care imi va fi util pe viitor si anume sa vad cum se modifica editorul WYSWYG (what you see is what you get) al wordpress (tinymce) pentru a adauga noi facilitati.

Si prima facilitate la care m-am gandit a fost un mic plugin care sa-mi permita sa adaug usor (un singur click pe un buton) in pagina o dona de bridge si pozele cu culorile().

Pluginul este bazat pe un template gasit aici. Pentru a-l instala trebuie sa descarcati cele 2 fisiere zip pe care le gasiti mai jos si sa le dezarhivati in directoarele: wp-includes/js/tinymce/plugins (tinymce bridge plugin) si wp-includes/images (bridge icons.zip).

Mai trebuie ca in fisierul tiny_mce_config.php din wp-includes/js/tinymce/ sa modificati urmatoarele 2 linii:

1. din
$plugins = array(‘inlinepopups’, ‘autosave’, ‘spellchecker’, ‘paste’, ‘wordpress’,…);
in
$plugins = array(‘inlinepopups’, ‘autosave’, ‘spellchecker’, ‘paste’, ‘wordpress’,’dd’);
2. din

$mce_buttons_2 = apply_filters(‘mce_buttons_2’, array());
in
$mce_buttons_2 = apply_filters(‘mce_buttons_2’, array(‘dd_hand’,’dd_clubs’,’dd_diamonds’,’dd_hearts’,’dd_spades’));

Exemplu de dona adaugata:

  N
AKQ2
AK73
QJT76
 
W
J10
T432
A432
98765
  E
98
QJ85
5
432
  S
76543
9
K98
AKQJT
 

Unde si mai ales cu cine vor invata copiii nostri?

Problema aceasta a fost cea care m-a hotarat sa pornesc acest blog (cred ca faptul ca sunt tatic m-a facut sa constientizez aceasta problema:) ). La un moment dat, citind un ziar si compiland articolul din ziar impreuna cu discutii mai vechi cu prieteni/colegi din invatamant am avut urmatoarea revelatie:

Copiii nostri nu vor avea profesori la scoala!!!

Faptele sunt clare si repetate de multi pe toate canalele posibile (TV, net, ziare):

“Aproape o cincime din cele peste 260.000 de posturi didactice din invatamantul preuniversitar va fi ocupata de catre suplinitori, calificati si necalificati.” (stiri.acasa.ro)

“Cu doar o săptămână înaintea începerii unui nou an şcolar, două judeţe – Vaslui şi Galaţi au anunţat că au 2.000 de posturi libere de profesori! “(realitatea.ro)

“În total, au rămas libere 17.868 de posturi în învăţământul preuniversitar, iar pentru ocuparea acestora se va organiza o ultimă repartiţie astăzi şi mâine. Cea mai mare nevoie de cadre didactice este în Vaslui, Bacău, Iaşi, dar şi în Bucureşti. “(adevarul.ro)

Aceste cifre s-au vehiculat in septembrie. Ceea ce sunt convins ca nu urmareste nimeni este evolutia acestor numere de-a lungul anilor. Numarul de posturi libere va creste substantial pentru ca:

  • profesorii “batrani” care au acumulat cunostinte si experienta si care nu mai sunt atat de dinamici incat sa-si schimbe cariera la varsta lor vor iesi in cativa ani la pensie
  • tinerii absolventi prefera sa lucreze altceva mai bine platit si, sa recunoastem, mai putin stresant

Am exemple elocvente dintre prietenii mei: absolvent de istorie lucreaza in front-office la BRD, absolventa de matematica lucreaza la o firma de cercetare de piata, absolventi de calculatoare lucreaza aproape oriunde numai in invatamantul preuniversitar nu. Exista si contra-exemple, oameni care din pasiune tin cateva ore la scoli sau la licee si aici trebuie sa-l laud pe Florin, dar aceste cazuri sunt foarte rare.

Care ar fi concluzia? In 5-10 ani profesorii calificati, cu experienta, care sa-si faca meseria cu placere si cu talent se vor numara pe degete chiar si in orasele mari. In mediul rural vor lipsi cu desavarsire. Si atunci ce vom face? Cine ne va instrui copiii?

Pe scurt, asta ar fi problema.

Care ar fi solutiile?

  • cresterea salariilor pentru profesori. Nu ma refer la cresterile actuale de 10-15%, care si acestea sunt considerate mari de guvernanti, ci la o schimbare totala a sistemului de plata pentru profesori. Din experienta de asistent, o crestere de 15% la un salariu de 600 RON este aproape inexistenta. Ce poti sa faci in plus cu banii acestia la 25-30 de ani? In mod evident bugetul Romaniei nu poate suporta acum cresteri cu 300%, deci trebuie sa gasim pentru moment alte solutii.
  • incurajarea job-urilor part-time pentru profesorii din invatamantul preuniversitar. Foarte multi din tinerii care lucreaza ca profesori mai lucreaza si altceva (o colega de scoala, profesoara de limba romana da meditatii, lucreaza la o editura si tine si ore la scoala). Pot fi acordate avantaje firmelor care permit salariatilor ce au calificare de profesor sa tina si ore la o scoala apropiata. Aceasta solutie are doua taisuri. Profesorii vor fi supra-aglomerati si s-ar putea sa mai chiuleasca de la scoala in favoarea lucrului la firma, nu vor avea tot timpul necesar sa-si pregateasca materialele si orele. Solutia poate fi viabila in conditiile in care se ofera suport de curs de calitate pentru profesori de la inspectorate/ministere.
  • voluntariat. Stiu ca suna foarte optimist dar o varianta plauzibila, ce ar putea fi implementata cu ajutorul unor ONG-uri ar fi ca profesionisti din diferite domenii sa fie ajutati sa constientizeze problema si sa-si aloce timp cateva ore pe saptamana pentru a tine ore la liceul sau scoala de langa casa. Nu poate fi aplicata peste tot dar in IT mi se pare cel mai fezabil. Sunt multe firme de IT in Romania. Sunt/vor fi multe scoli/licee ce au in programa ore de informatica si care nu au oameni pregatiti. Un programator poate merge 2 ore pe saptamana la scoala/liceul de langa firma pentru a-i invata pe copii sa programeze.
  • scoli private. solutie aplicabila numai in orasele mari si pentru persoanele care au venituri mari. in principal sistemul exista deja dar este distribuit si are numele “meditatii”.

Marturisesc ca in afara de prima si, mai rar, a doua solutie nu am idei despre cum se poate salva invatamantul in mediul rural.

Voi ce parere aveti?