Prima Evadare 2012

Am mai participat la Prima Evadare in 2010 si a fost o experienta fabuloasa. A fost prima mea iesire cu bicicleta pe off-road in vreo 15-20 de ani si a plouat de a rupt. Am terminat in 4 ore si un sfert in conditiile in care eram intr-o forma excelenta (mergeam peste 100km saptamanal). Intre timp am cam abandonat bicicleta din motive de program (dus copil la gradinita)  si am ratat cursa din 2011 din motive personale. Planuiam insa sa ma apuc din nou sa merg si cursa din 2012 a fost exact pretextul necesar. Mi-am facut un upgrade la bicicleta (am luat un Corratec de la Veloteca) si am mai inceput sa avem si iesiri in familie cu bicicleta seara pe langa casa. Silvia (fiica-mea) este super incantata de bicicleta si de-abia asteapta sa mearga si ea la concurs cand mai creste.

Cum anul asta a aparut si posibilitatea de a inscrie o companie am lansat ideea si in facultate si cu putin ajutor ne-am strans o echipa de 8 oameni, echipa destul de competitiva in opinia mea. Colegii de echipa, mai competitivi ca mine au fost si la o recunoastere full pe traseu, eu am facut doar de 2 ori padurea Baneasa, o data cu Raluca (eu pe bicicleta veche) si o data singur contra-cronometru sa ma obisnuiesc cu bicicleta noua pe offroad. A fost ok dar dupa cazaturile din 2010 inca imi este un pic frica cand ies de pe asfalt:( Mi-a mai placut anul asta ca am primit absolut intamplator (0.1% sanse) acelasi numar ca in 2010 – 173, numar pe care intentionez sa-l cer explicit la anul:)

In ziua cursei la 8.30 eram la start sa prind un loc in fata. Stiam din 2010 cat de important este sa pleci cat mai repede. Le-am tinut un loc si colegilor astfel incat atunci cand s-a dat startul eram toti 8 grupati undeva destul de in fata (vreo 20 de metri de linia de start). Am plecat ff tare (gps-ul spunea ceva de 40km/h viteza maxima in zona startului) si am castigat cateva pozitii si totul mergea ok pana am dat de primele denivelari mai mari prin padure. Acolo mi s-a strambat ghidonul, o problema pe care am avut-o de cand am luat bicicleta si pe care am sesizat-o baietilor de la Veloteca  la revizie si pare ca nici ei nu s-au descurcat sa-l stranga mai bine (eu recunosc ca nu ma pricep deloc la reglat biciclete). L-am indreptat un pic si l-am strans cu imbusul dar am pierdut timp si n-a tinut asa ca am mers cam toata cursa cu ghidonul ff sensibil si in general stramb si in plus avea tendinta sa se strambe si mai rau la gropi luate tare sau daca luam o mana de pe ghidon. Asa ca m-am alimentat doar pe asfalt sau la cele 2 puncte (24/40) si am mers ceva mai incet prin padure. Alte probleme n-am mai avut si probabil datorita prudentei cauzate de ghidon am reusit sa nu cad in cei 55km.

Am mers destul de tare prin camp si pe potecile mai putin denivelate, ajutat si de My Tracks (de la Google) care imi spunea din km in km cat am facut si cu ce medie. Mi se pare o idee buna sa te tina in priza si sa te ajute sa tii o medie orara buna. La sfarsitul cursei am vazut ca nu este extrem de precis dar pe mine m-a ajutat.

Am evitat sa opresc ff mult la alimentare. La primul punct am stat doar cat unul dintre organizatori (exceptionali!!!) mi-a umplut bidonul si cat am bagat niste glucoza iar la al doilea punct am baut niste apa si am luat un pumn de glucoza cu care era sa ma inec pe coborarea abrupta care urma imediat:)

Am accelerat chiar un pic pe ultimii 10 km si incepusem sa depasesc oameni pana la km 49? cand s-a intrat pe o poteca ff denivelata pe care ghidonul meu n-a mai rezistat. L-am mai strans inca o data ff tare, am incetinit f mult si am reusit sa trec bucata respectiva si sa sprintez de final pe ultimul kilometru.

Am terminat in cca. 2h55, cu 20 de minute mai bine decat imi fixasem ca obiectiv. Ca si acum 2 ani senzatia de la final a fost absolut fantastica. Este fabulos cand auzi publicul la final si iti dai seama ca s-a terminat chinul si ca ai reusit sa termini. Spun chin nu pentru ca ar fi fost ceva ingrozitor de greu ci pentru ca am incercat sa scot maxim din muschii atrofiati de statul la calculator si din conditia fizica inexistenta pe care o am. M-au motivat 2 lucruri ff tare, tricoul galben pentru primii 100 la care am crezut pana la un punct ca am o sansa (ff naiv din partea mea) si echipa – am vrut tare mult sa intram in primele 5-10 companii participante (nu s-au afisat inca rezultatele asa ca nu stiu daca acest obiectiv s-a realizat)

La final am baut o bere, am facut poze si am plecat pe bicicleta inapoi spre casa.

A fost o experienta super pentru care le multumesc organizatorilor (nu cred ca pot sa repet indeajuns cat de extraordinari au fost) si coechipierilor mei care au mers excelent: Andreea, Tudor, Emil, Andrei, Razvan, Stefan, Matei.

Pt poze cu echipa verificati albumul de pe facebook (multumim fotografilor)

600

Astazi Stagii pe Bune a ajuns la 600 de pozitii de stagiu oferite studentilor din toata tara. 600 de pozitii deschise tuturor studentilor care sunt pasionati de calculatoare, de software, de retele, de IT. Si inca se mai inscriu stagii pentru editia de anul acesta.

In 2005 am plecat cu cca. 30 de stagii din care mai mult de jumatate erau obtinute gratie lobby-ului facut de doamna profesoara Irina Athanasiu.

8 ani mai tarziu aceasta cifra a crescut de 20 de ori. Sunt de 20 de ori mai multe oportunitati pentru studenti de a invata lucruri noi, de a-si pune in practica cunostintele existente, de a experimenta. Datoram aceasta crestere tuturor oamenilor care ne-au sprijinit si ne-au incurajat in acesti 8 ani: profesorilor, profesionistilor din firme care au pus la dispozitie timpul pentru a face selectie si mentorship, studentilor care au aplicat si i-au indemnat si pe colegii lor din ani mai mici sa aplice.

O multumire speciala partenerilor care ne-au ajutat sa tinem programul in viata si sa-l crestem in acesti 8 ani: BitDefender, Freescale, Adobe, Ubisoft, 4psa, Alvarion, Oracle, S&T, IBM, IXIA.

Nu cred ca am fi ajuns aici daca un numar mare de oameni pasionati nu si-ar fi dedicat timpul liber in fiecare primavara pentru a face acest program sa mearga. Sunt peste 40 de oameni care au investit timp si pasiune in activitati care tin de la prezentari catre firme sau studenti la lipit afise, de la corectat buguri in site la marketing direct, de la social media la contabilitate.

Multumesc tuturor si va invit sa fiti alaturi de noi si in continuare!

Candidatură pentru Consiliul Facultății @ACS și pentru Senatul UPB

De ce imi propun sa candidez pentru Consiliul Facultății, respectiv pentru Senat?

Pentru că am convingerea că pot să-mi aduc o contribuție în ambele instituții.

Structurile de conducere ale unei universități se diferențiază de cele dintr-o companie prin faptul că sunt alese democratic. Astfel membrii structurilor de conducere au datoria să-i reprezinte pe cei care i-au ales. Acest lucru nu poate fi realizat daca lipseste comunicarea. Îmi propun să continui activitatea din ultimii 4 ani din Consiliul Facultății și să aduc la cunoștința colegilor discuțiile din Senat și din Consiliu. Comunicărea deficitara dintre Senat-Consiliu-cadre didactice-studenți este in opinia mea una din problemele actuale ale facultății. Această lipsă de comunicare face ca anumite proceduri să nu fie realizate în timp util sau să fie imposibil de implementat.

O altă problemă pe care am sesizat-o în ultimii ani a fost frecvența mare a mesajelor de tipul: am primit astăzi următorul regulament din rectorat, vă rog să vă uitați pe el pentru că mâine se votează. Cred că este de datoria reprezentanților noștri din Senat să refuze să voteze astfel de acte, să refuze transformarea Senatului într-o instituție care doar votează tot ce i se oferă fara a dezbate.

În afara atribuțiilor de comunicare intenționez să mă implic în îmbunătățirea colaborării cu companiile orientate pe R&D, atât la nivelul Universității cât mai ales la nivelul Facultății. Acest lucru cred că se poate realiza prin implementarea unor centre unice la nivelul facultăților care să se ocupe de relația cu industria într-un mod unitar, realizând proceduri și implementând în mod transparent programe de stagii, de lucrări de diplomă în co-tutelă, de cercetare la masterat/doctorat. Toate aceste colaborări trebuie comunicate atât în comunitatea academică cât și în mass-media pentru a crește prestigiul facultății noastre și pe această cale.

O a treia direcție importantă pentru mine este îmbunătățirea proceselor pedagogice. În acest domeniu mi-am susținut lucrarea de doctorat și cred că pot să-mi aduc o contribuție în grupurile de lucru ce se vor organiza în acest domeniu.

Nu în ultimul rând trebuie să ne amintim că misiunea universității este și de a pregăti oameni capabili să contribuie la ”progresul social-cultural al societatii romanesti” și de a oferi ”servicii atat pentru comunitatea proprie, cat si pentru societate” [1]. Cred că această direcție este neglijată în Universitatea noastră. Pregătim profesioniști dar nu ne preocupăm să educăm acești oameni să se implice în societate. Proiectele sociale pe care le derulează facultatea noastră se referă în general la cadouri de Crăciun sau la alte forme de ajutor pentru leagăne de copii. Cred că putem să derulăm de exemplu proiecte prin care să atragem elevii către domeniul IT-ului și cred că trebuie să ne educăm studenții pentru a participa și ei la astfel de proiecte. Intenționez să lansez un astfel de proiect în viitorul apropiat și participarea în Consiliu și în Senat m-ar ajuta să-l promovez și să-l extind.

Pentru că o astfel de candidatură nu se poate baza doar pe promisiuni si propuneri pot menționa și câteva din lucrurile pe care le-am făcut în ultimul timp și care cred eu mă recomandă pentru o astfel de poziție:

  • mă ocup de 8 ani de proiectul Stagii pe Bune – probabil cel mai mare program de stagiatură din România, program de care au profitat cca. 1500 de studenți până acum și în care am menținut contacte cu peste 50 de companii din domeniul IT&C
  • pornind de la acest proiect am scris împreună cu d-na profesoară Mara Mocanu unul din primele proiecte POSDRU din UPB, proiectul PACT – proiect prin care s-au îmbunătățit procedurile de practică la nivelul facultății, s-au strâns legăturile cu facultățile cu profil similar din Timișoara, Cluj și Iași, s-a dotat un laborator
  • am realizat 3 ediții ale unui studiu despre primul loc de muncă al absolvenților din facultatea noastră, studii care ne pot ajuta să înțelegem mai bine profilul absolvenților noștri și ale căror rezultate au fost preluate de publicații importante din România ca Forbes sau Ziarul Financiar
  • în cadrul Stagii pe Bune am derulat în 2009 un mini-proiect prin care am ajutat împreună cu studenții noștri și cu parteneri din companii un centru de copii din zona Sucevei
  • am organizat în facultate împreună cu Adobe România, UberVu și Yahoo un curs referitor la Web 2.0, curs la care au participat vorbitori marcanți din industrie atât din țară cât și din afară
  • am co-organizat în noiembrie 2010 în facultatea noastră prima ediție a conferinței How-to-Web. Conferința a devenit în 2012 cea mai mare conferință pe domeniul Web din Europa de Est.
  • am creat prima ediție a Ghidului Bobocului din Facultatea de Automatică și Calculatoare și am gestionat împreună cu Daniel Rosner aparițiile următoare ale acestuia. În momentul de față peste 2000 de copii ale acestei broșuri au ajuns la bobocii facultății noastre iar hărțile create pentru acest ghid de Daniel au servit multor studenți și totodată multor oaspeți ai facultății noastre.
  • particip la organizarea unui master european Erasmus Mundus, master prin care anul acesta 8 studenți din toate colțurile lumii au venit și au participat la cursuri în facultatea noastră
  • am adus inovații din punct de vedere pedagogic. Am realizat una din primele integrări ale unei platforme Moodle în România la Facultatea de Litere în 2003-2004 și am oferit o platformă similară pentru unele din cursurile facultății noastre pe un server personal în 2005-2006. Am implementat mecanisme de feedback la laboratoarele pe care le-am ținut începând cu 2005. Am implementat proiecte de e-learning ale căror rezultate au fost publicate la conferințe internaționale și care au reprezentat baza tezei mele de doctorat.
  • din punct de vedere educațional mă ocup de 2 cursuri la FILS și de 1 curs la master la ACS, țin laboratoare la anul 1 și la anul 4 la ACS. Feedback-ul studenților este pozitiv (peste 80% foarte bine sau bine)
  • mentin colaborari cu institutii de invatamant din Europa – TU Delft, Ecole Polytechnique Nantes si Universite Lumiere Lyon
  • am o colaborare foarte buna cu Asociatia Patronala a Industriei de Software si Servicii (ANIS) cu care am fost parteneri in cadrul proiectului PACT si care ne sustine activ în programul Stagii pe Bune
  • am lansat și am participat la un curs facultativ de bridge, curs în urma căruia două din studentele facultății au reprezentat România la un Campionat European de Juniori.
Vă mulțumesc anticipat pentru suport și apreciez sincer orice comentariu.

1. Carta Universității Politehnica București – Capitolul 2, Misiunea și Obiectivele – http://www1.pub.ro/upb/romana/carta/cap2.html

Cum pot fi convinse firmele de importanta stagiilor de practica pentru studenti?

(M-am apucat sa scriu articole pentru campusnews.ro cu scopul de a mediatiza stagiile de practica. Le voi publica si aici pentru a maximiza impactul. Articolul acesta este publicat si la adresa http://www.campusnews.ro/stiri-burse_stagii-8473396-cum-pot-convinse-firmele-importanta-stagiilor-practica-pentru-studenti.htm)

Ce implica pentru o firma angajarea unui stagiar? Care sunt beneficiile unui stagiu pentru firma? Cum pot fi convinse mai multe firme de importanta stagiilor de practica in procesul educational? CampusNews si Stagii pe Bune incearca sa evidentieze experientele pozitive ale stagiilor de practica in companii pentru a le raspandi in comunitatea academica si in cea de afaceri ca exemple de urmat.

Desi pare ca acest aspect al educatiei superioare merge in directia cea buna, exista o serie de probleme mai mult sau mai putin evidente: in continuare companiile nu ofera suficiente pozitii de stagiu, sunt dubii daca se vor mentine stagiile infiintate doar datorita burselor de la stat si dupa terminarea finantarii, nu exista o lege a stagiaturii, nu toate companiile fac diferenta intre stagiu si job.

Ce implica pentru o firma angajarea unui stagiar?

  • alocarea unui spatiu/post de lucru (un calculator cu un birou in domeniul IT)
  • realizarea unui contract de munca pe perioada determinata cu justificarea cresterii productiei pe acest interval de timp (stagiul fiind pe o perioada atat de lunga este destul de important ca studentul sa fie platit si sa se poata intretine)
  • alocarea catorva ore din timpul unui angajat cu experienta care sa ghideze stagiarul.

Care sunt beneficiile oferirii unui stagiu pentru firma?

  • firma cunoaste un student si il familiarizeaza cu mediul de lucru, cu echipa, cu tehnologiile folosite
  • deschide posibilitatea colaborarii in continuare printr-o lucrare de diploma sau printr-o colaborare part-time
  • firma da dovada de responsabilitate sociala participand la educatia studentilor

Acest aspect, al responsabilitatii sociale este in general ignorat la noi. Intr-o societate in care se discuta atat de mult de calitatea invatamantului superior nu reusim sa realizam importanta stagiilor pentru un invatamant de calitate si ca pentru a avea stagii de calitate este absolut necesar ca firmele, si indeosebi marile companii, sa-si asume rolul in procesul educational.

O estimare facuta de echipa Stagii pe Bune a necesarului de stagii pentru domeniul IT&C arata ca numai in Bucuresti, Iasi, Cluj si Timisoara ar fi necesare peste 2500 de pozitii de stagiu de practica pentru studentii din anul 3 de la facultatile de Automatica si Calculatoare si Electronica si Telecomunicatii de la universitatile de stat.

Dar are industria capacitatea de a absorbi un numar atat de mare de stagiari? Daca sunt probleme atat de mari de gasire a unui stagiu in industria de IT, una din cele mai performante in acest moment, cat de greu ii este unui student de la mecanica sau metalurgie sau transporturi sa gaseasca un stagiu real? Un studiu ANIS arata ca industria de software din Romania are cca 40.000 de angajati in Bucuresti, Iasi, Cluj si Timisoara.

Industria de software ar trebui sa absoarba circa 1500 de stagiari in aceste orase. Ceea ce inseamna ca in fiecare vara aceasta industrie ar trebui sa se extinda cu sub 4% sau altfel spus ca o firma ar trebui sa ia un stagiar pentru fiecare 25 de angajati in domeniul software. Experienta arata ca firmele care participa la Stagii pe Bune iau un stagiar la 10-20 angajati.

In 2004 a aparut in mediul educational din Romania programul Stagii pe Bune. Programul a fost pornit pentru a raspunde la o nevoie reala a studentilor Facultatii de Automatica si Calculatoare din Bucuresti si anume nevoia de a efectua o practica reala si utila intr-o companie de IT.

De ce stagii pe bune? Pentru ca in acel moment existau 2 variante de stagiu – studentii ori faceau rost de o adeverinta de la firma unui prieten sau a unei rude si nu invatau nimic sau se angajau full time pe o pozitie in care iarasi nu invatau foarte multe dar care ii facea pe unii dintre ei sa-si abandoneze studiile.

Cum percep studentii metodele de predare utilizate in facultate

Pentru că tot lucrez la acest studiu de care v-am povestit și ieri vă mai ofer un grafic interesant referitor la modul în care percep absolvenții din 2009 și din 2010 utilizarea metodelor de predare/învățare în Facultatea de Automatică și Calculatoare.

Metode de predare la UPB - 2010 vs 2009

Vi se pare real graficul? Diferențele nu sunt prea mari? De unde au apărut aceste schimbări?

Profilul absolventilor de IT&C din Romania

Va ofer un grafic zic eu interesant dintr-un studiu ce urmeaza sa apara despre absolventii facultatilor de IT&C din Romania.

Absolventi de la Facultatea de Informatica de la UAIC, de la Automatica si Calculatoare din Bucuresti si Timisoara au fost rugati sa isi evalueze un numar de competente. Notele au fost intre 1 si 5 si un punct de pe grafic reprezinta procentul de absolventi care au notat cu cel putin 4 competenta respectiva. La studiu au participat peste 300 de studenti.

Primele concluzii ar fi ca graficul este aproape identic pentru cele 3 facultati si ca toti absolventii considera ca au probleme mari pe partea de comunicare considerand in schimb ca au invatat foarte bine sa invete si sa rezolve probleme.

Alte concluzii sau pareri sunt binevenite.

despre facultate din perspectiva marketingului

Haideti sa ne gandim in felul urmator. Facultatea este o companie al carui principal produs este absolventul (ignoram cercetarea in acest articol). Pe piata educationala facultatea se pozitioneaza in functie de produsul oferit sa zicem super-premium (cei mai tari), premium si value (cei mai slabi) (termeni folositi in marketing din cate zice nevasta). Pozitionarea variaza in functie de mai multe criterii ca de exemplu renumele brandului, calitatea produsului, pret. Calitatea produsului depinde in opinia mea de mai multi factori: calitatea materiei prime si linia de productie. Calitatea materiei prime o poti in general identifica la noi dupa concurenta de la admitere si dupa mediile de intrare. Linia de productie poate fi evaluata prin mai multi indicatori ca de exemplu: raportul dintre numarul de profi si numarul de studenti, numarul de produse care nu trec standardul de calitate (cati din cei care intra nu reusesc sa termine), calitatea profilor, calitatea dotarilor.

Marci super-premium in invatamantul de IT nu se gasesc in .Ro. Trebuie sa mergi pe afara in US, Germania, Olanda, Franta, UK,… . Marcile super-premium se caracterizeaza printr-o atenta selectie a candidatilor si/sau taxe mari (selectia materiei prime respectiv pret), profi buni, numar mic de studenti la profesor, profesori care au timp sa invete studentii. Exista standarde de calitate foarte solide care se aplica la iesirea din aceste facultati, nu orice student care intra reuseste sa le si termine.

Pe de alta parte marcile value se gasesc din plin la noi si se caracterizeaza printr-o totala lipsa de selectie a materiei prime – intra cine vrea si poate sa plateasca o suma destul de mica pe an. Nu exista standarde de calitate la iesire – cine intra reuseste sa si iasa mai devreme sau mai tarziu. Linia de asamblare sufera la capitolul personal – multi studenti alocati unui profesor => acesta nu are timp pentru ei.

Intrebarea este unde s-ar pozitiona facultatea noastra in aceasta piata? Hai sa vedem tendintele:

– materia prima: la licenta exista inca o concurenta >1/loc si sunt medii de intrare mari (poate si din cauza ca subiectele sunt foarte usoare); la master concurenta nu exista deloc. Cine da este in general admis. Daca esti dispus sa platesti taxa atunci nu exista concurenta deloc nici la invatamantul de licenta. Nu exista nimeni dornic sa plateasca taxa pentru master!

– standarde de calitate – nu prea exista – nimeni nu pica licenta sau cel putin eu nu prea stiu cazuri.

– raport studenti/profesori. In crestere din pacate. Chiar daca au venit oameni noi in catedra au aparut si cursuri noi si ore in plus – master.

-brandul este calcat in picioare in mod sistematic in tot spatiul public. Daca in urma cu 10 ani upb-ul era privit bine in toata tara acum primeste acelasi tratament cu tot invatamantul universitar abuzat permanent in toata mass-media.

Cred ca pana nu reusim sa optimizam minim acesti 3 indicatori si sa restabilim imaginea brandului ACS nu vom reusi sa ne pozitionam in zona premium/super-premium a invatamantului de IT.

O solutie destul de simpla ar fi micsorarea numarului de studenti atat la licenta cat si la master. Acest lucru ar creste atat concurenta si ar micsora raportul studenti/profesor. Profii ar avea mai mult timp sa lucreze cu studentii cat si sa se ocupe de cercetare. Ne-ar facilita diferentierea de “fabricile de diplome” si ar contribui la ridicarea calitatii.

Daca mai aveti alte idei de indicatori/solutii nu ezitati sa lasati un comentariu. Cititi eventual si articolul si comentariile de pe blogul lui MM.

CuSO4 la puterea +

Daca te plimbi prin campus in perioada restantelor ai sansa sa vezi multa lume vorbind la telefon. Se poarta discutii stiintifice pe cele mai diverse teme – chimie, fizica, matematica, chimie. Se fac demonstratii si se rezolva probleme. Se mai spun si prostii din cand in cand. Poate cea mai trista/amuzanta chestie pe care am auzit-o a fost expresia din titlu. Prin preajma laboratorului de chimie un viitor intelectual ii dicta colegului “Cu S O 4 la puterea +”. Pare ca stia doar semnificatia simbolului Cu din tot ce a dictat acolo. Recunosc ca am avut un moment in care am ramas consternat pentru ca nu mi-am imaginat ca se merge atat de departe cu copiatul si pentru ca mi s-a parut incredibil cat de pe dinafara pot sa fie atat cel ce dicteaza cat si cel ce sustine examenul.

Aveti povesti mai tari ca asta? Cum credeti ca ar trebui procedat cu cei ce triseaza astfel?

Pentru cei ce au uitat chimia din liceu CuSO4 la puterea plus cred ca inseamna ion pozitiv.

despre relatii sociale in Romania

M-a uimit din ce in ce mai mult in ultimul timp cat de greu este pentru romani sa faca ceva. Nu prea pot sa se organizeze intr-o comunitate, sa lucreze intr-un ONG, sa se implice in societate, etc. Intotdeauna apar conflicte din motive legate in general de orgolii si de neincredere in cei din jur, de o agresivitate generala pe care o aratam. Agresivitatea o gasesti peste tot in jur  la partenerii din trafic, la cei care scriu pe bloguri/forumuri/liste de discutii, la furnizorii de servicii fie ca sunt publice sau private.

Nu inteleg de ce, nu intelegeam daca este doar o opinie personala sau chiar asa suntem toti. Si am dat azi peste o statistica ce m-a uimit. Prosperity.com este un site care evalueaza prosperitatea tarilor de pe glob in functie de mai multi indicatori. Noi suntem pe locul 48 din 104 tari. Mai putin relevant, ca privind in jurul nostru puteam banui ca nu suntem prea sus. Ce mi s-a parut foarte interesant si cred ca merita comentat este urmatorul paragraf:

“Social capital in Romania is weak: only 19% of people believe others can be trusted, a low proportion of people feel that friends are important, and few people feel that they can rely on friends and family in times of need.* Romania ranks 40th, internationally, with regard to group memberships, with very low numbers involved in sports, environmental, or arts organisations. By contrast, 38% declare an affiliation with a religious organisation, placing Romania in the top 30, internationally, on this variable. However, religiosity levels remain average, suggesting reasonable access to religious support networks.* Romania also performs poorly in terms of helping strangers and donating to charity, and has the fourth lowest rate of volunteering, worldwide.*

* Data taken from the Gallup World Poll”

Deci este oficial. 1 din 5 oameni are incredere in cei din jur. Nu ii ajutam nici pe cei din jur, nici pe straini, nu suntem implicati in nici un fel de organizatie si nu facem voluntariat! Sa fie inca efectele neincrederii sadite de securitate inainte de 89? Nu m-ar mira tinand cont ca apelativul de securist este inca unul la moda pentru o persoana care nu iti impartaseste opiniile.

O alta pagina interesanta de pe acelasi site spune “Strong communities are better than weak governments” argumentand ca oamenii in tarile prost guvernate se bazeaza mai mult pe comunitate, pe familie, pe prieteni. Pare ca noi suntem exceptia care intareste regula.

Mi se pare un lucru foarte important pentru evolutia noastra ca societate sa intelegem care sunt sursele acestei neincrederi, ale agresivitatii fata de ceilalti, cum le putem detecta si combate. Aveti idei in acest sens?  (incepand din toamna voi incepe sper si o cercetare in acest sens – 1-2 lucrari de diploma posibil in colaborare cu cineva de la sociologie)

Cu bicicleta in trafic – cateva sfaturi

Am citit zilele trecute postul lui Ovidiu referitor chipurile la siguranta in trafic. Nu am fost deloc de acord cu modul de abordare asa ca mi-am propus sa fac un rezumat a ceea ce am invatat in aproape 3 ani de cand merg cu bicicleta prin Bucuresti

1. Dispozitive ce maresc siguranta pe bicicleta si care ar trebui utilizate.

– casca – ar fi bine sa o purtati, in teorie va protejeaza, din experienta nu va pot spune daca este utila sau nu. Este buna oricum ca te mai apara de soare si de ploaie.

– far fata – foarte util noaptea cand depasiti masini. Daca nu aveti farul pornit nu veti fi vazut niciodata in oglinda retrovizoare. Daca are mai multe pozitii tineti-l pe intermitent.

– far spate – creste considerabil sansa sa fiti vazut de masinile care va depasesc din spate. Iarasi eu il tin pe intermitent pentru ca mi se pare cel mai vizibil asa. Asigurati-va ca este vizibil cand va urcati in sa (de exemplu daca aveti o haina mai lunga si lumina este chiar sub sa sau daca puneti ceva in partea din spate a bicicletei – cos de copil, cos de cumparaturi).

– vesta/benzi reflectorizante – nu am folosit decat benzi reflectorizante atunci cand farul din spate era mascat de cosul copilului. Din experienta de sofer este foarte bine ca un biciclist sa foloseasca vesta/benzi reflectorizante – il face mult mai usor de observat noaptea. Mi se par chiar superioare farului spate. Daca vesta in general este incomoda puteti folosi benzi care se leaga pe piciorul drept pentru a tine pantalonul lipit de picior si a nu incomoda la pedalat. Gasiti astfel de benzi cred in orice magazin de biciclete. Eu am gasit la decathlon si la veloteca.

2. Ce ar trebui sa stiti inainte de a intra in trafic

– ar fi bine sa stiti sa mergeti cu bicicleta de 1 an macar. Mai corect ar fi bine ca timp de un an sa fi iesit macar de vreo 20 de ori printr-un parc. Alternativa – sa fi mers mult timp cand erati mici. Este si o vorba care zice ca mersul pe bicicleta nu se uita si este cat se poate de adevarata. Eu, acum 3 ani m-am urcat prima oara pe bicicleta dupa ce nu mai mersesem de pe la 12 ani si pana atunci nu mersesem niciodata in trafic. La inceput am mers foarte incet si cu teama pe strada dar acomodarea a venit repede.

– ar trebui sa puteti sa mergeti cu o mana (Ca sa fiti in stare sa semnalizati cu cealalta). Ar trebui sa puteti merge 10-20 minute drept fara a face miscari bruste stanga dreapta – eventual exersati pe o banda de bicicleta – incercati sa mergeti cat de mult chiar pe dunga galbena care margineste banda. Ar trebui sa puteti sa intoarceti capul fara sa pierdeti controlul asupra bicicletei – iarasi se poate exersa pe pistele de biciclete. Foarte important in Bucuresti – ar trebui sa puteti sa treceti peste o denivelare – groapa, canal de la marginea strazii – fara a cadea sau a schimba foarte mult traiectoria bicicletei

– ar fi bine – dar nu obligatoriu – sa aveti carnet de conducere si oarecare experienta ca sofer in Bucuresti (vorbesc de Bucuresti din reflex ca sunt bucurestean – sfaturile sunt valabile pentru orice oras mare din Romania). De ce este bine sa aveti experienta ca sofer? Pentru ca veti intelege mult mai usor modul in care circula masinile si intentiile soferilor, veti cunoaste probabil regulile de circulatie (presupunere optimista la cum se circula in Bucuresti). Veti avea reflexul de a urmari semnalizarile acestora, luminile de frana. Veti putea sa va dati seama chiar si cand vor sa schimbe directia fara sa semnalizeze – foarte comun in Bucuresti.

3. Best practices in trafic

– asigurati-va la cea mai mica schimbare de directie.  Nu va bazati doar pe faptul ca o semnalizati. Este mai sigur sa va asigurati ca nu vine o masina sau ca daca aveti o masina in spate aceasta va lasa sa treceti.

– nu va bazati pe culoarea verde cand sunteti pe pistele de biciclete. Cele mai periculoase momente pentru mine au fost cand eram pe pista de biciclete si traversam la stopul de la Apaca pe culoarea verde si era sa fiu luat pe sus de masinile care faceau grabite dreapta. Asigurati-va cand traversati ca si cum ati fi pe rosu. Acest sfat este valabil si cand sunteti pe strada – nu numai pe pista de biciclete. Eu personal in general prefer sa ma asigur bine si sa plec, daca este posibil, inca de pe rosu pentru a traversa intersectia inaintea masinilor care vor sa faca dreapta. Daca nu reusiti sa plecati inaintea masinilor, incetiniti si asigurati-va ca puteti merge inainte – ca masina din spate care vrea sa faca dreapta incetineste si va permite sa treceti. O alta abordare aici este sa treceti mai pe centrul benzii pentru a va asigura ca nu vi se taie calea.

– evitati sa traversati denivelari altfel decat perpendicular pe directia denivelarii. Prin denivelari inteleg borduri, sine de tramvai (cele mai periculoase deoarece sunt si alunecoase), ridicari ale asfaltului (mai ales in statii de autobuz/troleibuz). Trecerea unei astfel de obstacol din lateral face foarte probabil urmatorul fenomen: roata din fata traverseaza denivelarea iar cea din spate loveste denivelarea din lateral si cauzeaza pierderea echilibrului si foarte probabil o intalnire dureroasa cu asfaltul. Singura cazatura pe care am luat-o in oras pana acum a fost din acest motiv, am incercat sa urc o bordura din lateral.

– incetiniti cat de mult puteti cand depasiti o coloana la semafor. 2 motive principale. Primul ar fi ca nici pasagerii nici soferii nu se asigura cand deschid portiera la semafor. Daca mergeti cu viteza mica aveti sansa sa franati sau chiar sa observati din timp intentia pasagerului. In general este bine sa urmariti cu atentie ce fac masinile si pasagerii acestora in timp ce circulati. Al doilea motiv este ca la semafor nu toti pietonii traverseaza pe trecere. Multi traverseaza si printre masini si daca masina pe care o depasiti este mai inalta sau are geamuri fumurii s-ar putea sa aveti parte de o ciocnire neplacuta cu un pieton.

– in intersectii nu va bazati pe faptul ca aveti prioritate. Incercati sa aveti eye-contact cu soferul care vine de pe strada fara prioritate ca sa fiti siguri ca se opreste. Un lucru care mi se pare destul de comod si sigur de facut este ca atunci cand sunt pe drumul cu prioritate si vad o masina care asteapta sa intre din dreapta mea sa incerc sa trec prin spatele ei. Fac un mic ocol si incetinesc un pic dar nu risc sa plece brusc si sa ma loveasca.

– cand vedeti caini pe marginea drumului este bine sa incetiniti preventiv. Mie personal imi este frica de faptul ca ar putea sa sara pe neasteptate la mine si sa schimb din reflex brusc directia bicicletei chiar in masina care ma depaseste prin stanga. Viteza mai mica va permite sa reactionati mai bine.

4. Cateva lucruri pe care trebuie sa nu le faceti:

– nu ascultati muzica in timp ce mergeti pe bicicleta si pe strada. Mi se pare una din cele mai mari greseli pe care le puteti face. Auzul este foarte important in trafic deoarece iti spune ca ai o masina in spate, poate sa iti spuna si ca este o masina cu gabarit mai mare (camion, autobuz) si care implicit are nevoie de mai mult loc. Claxoanele nu sunt tot timpul la misto, cateodata chiar avertizeaza ca este vorba de un pericol. Daca ai casti in urechi si muzica data tare nici pe acestea nu le vei auzi.

– nu consumati alcool. De recitit si pentru mine.

– nu vorbiti la telefon in timp ce mergeti. Daca aveti hands-free va afecteaza concentrarea si de asemenea nu mai auziti zgomotele din trafic (v. punctul referitor la ascultat muzica). Daca nu aveti hands-free este si mai rau pentru ca sunteti obligati sa conduceti cu o singura mana si puteti avea probleme la intalnirea unei gropi sau daca trebuie sa franati brusc. Am avut problema asta pentru ca la inceput nu aveam idee cat de multe sanse ai sa cazi daca franezi brusc tinand doar o mana pe ghidon. Nu va sfatuiesc sa incercati.

Sunt convins ca mai sunt multe alte experiente ale voastre din care putem invata cu totii si va invit sa le adaugati aici.

Alte linkuri utile:

http://www.velorutia.ro/detalii-10/categorie-resurse3/Siguranta-pe-bicicleta.html
http://batesaua.ro/cele-12-reguli-de-pedalat-in-siguranta-in-oras-si-pe-sosele
http://www.velorutia.ro/detalii-11/categorie-resurse3/Extras-din-Codul-Rutier.html