Cum pot fi convinse firmele de importanta stagiilor de practica pentru studenti?

(M-am apucat sa scriu articole pentru campusnews.ro cu scopul de a mediatiza stagiile de practica. Le voi publica si aici pentru a maximiza impactul. Articolul acesta este publicat si la adresa http://www.campusnews.ro/stiri-burse_stagii-8473396-cum-pot-convinse-firmele-importanta-stagiilor-practica-pentru-studenti.htm)

Ce implica pentru o firma angajarea unui stagiar? Care sunt beneficiile unui stagiu pentru firma? Cum pot fi convinse mai multe firme de importanta stagiilor de practica in procesul educational? CampusNews si Stagii pe Bune incearca sa evidentieze experientele pozitive ale stagiilor de practica in companii pentru a le raspandi in comunitatea academica si in cea de afaceri ca exemple de urmat.

Desi pare ca acest aspect al educatiei superioare merge in directia cea buna, exista o serie de probleme mai mult sau mai putin evidente: in continuare companiile nu ofera suficiente pozitii de stagiu, sunt dubii daca se vor mentine stagiile infiintate doar datorita burselor de la stat si dupa terminarea finantarii, nu exista o lege a stagiaturii, nu toate companiile fac diferenta intre stagiu si job.

Ce implica pentru o firma angajarea unui stagiar?

  • alocarea unui spatiu/post de lucru (un calculator cu un birou in domeniul IT)
  • realizarea unui contract de munca pe perioada determinata cu justificarea cresterii productiei pe acest interval de timp (stagiul fiind pe o perioada atat de lunga este destul de important ca studentul sa fie platit si sa se poata intretine)
  • alocarea catorva ore din timpul unui angajat cu experienta care sa ghideze stagiarul.

Care sunt beneficiile oferirii unui stagiu pentru firma?

  • firma cunoaste un student si il familiarizeaza cu mediul de lucru, cu echipa, cu tehnologiile folosite
  • deschide posibilitatea colaborarii in continuare printr-o lucrare de diploma sau printr-o colaborare part-time
  • firma da dovada de responsabilitate sociala participand la educatia studentilor

Acest aspect, al responsabilitatii sociale este in general ignorat la noi. Intr-o societate in care se discuta atat de mult de calitatea invatamantului superior nu reusim sa realizam importanta stagiilor pentru un invatamant de calitate si ca pentru a avea stagii de calitate este absolut necesar ca firmele, si indeosebi marile companii, sa-si asume rolul in procesul educational.

O estimare facuta de echipa Stagii pe Bune a necesarului de stagii pentru domeniul IT&C arata ca numai in Bucuresti, Iasi, Cluj si Timisoara ar fi necesare peste 2500 de pozitii de stagiu de practica pentru studentii din anul 3 de la facultatile de Automatica si Calculatoare si Electronica si Telecomunicatii de la universitatile de stat.

Dar are industria capacitatea de a absorbi un numar atat de mare de stagiari? Daca sunt probleme atat de mari de gasire a unui stagiu in industria de IT, una din cele mai performante in acest moment, cat de greu ii este unui student de la mecanica sau metalurgie sau transporturi sa gaseasca un stagiu real? Un studiu ANIS arata ca industria de software din Romania are cca 40.000 de angajati in Bucuresti, Iasi, Cluj si Timisoara.

Industria de software ar trebui sa absoarba circa 1500 de stagiari in aceste orase. Ceea ce inseamna ca in fiecare vara aceasta industrie ar trebui sa se extinda cu sub 4% sau altfel spus ca o firma ar trebui sa ia un stagiar pentru fiecare 25 de angajati in domeniul software. Experienta arata ca firmele care participa la Stagii pe Bune iau un stagiar la 10-20 angajati.

In 2004 a aparut in mediul educational din Romania programul Stagii pe Bune. Programul a fost pornit pentru a raspunde la o nevoie reala a studentilor Facultatii de Automatica si Calculatoare din Bucuresti si anume nevoia de a efectua o practica reala si utila intr-o companie de IT.

De ce stagii pe bune? Pentru ca in acel moment existau 2 variante de stagiu – studentii ori faceau rost de o adeverinta de la firma unui prieten sau a unei rude si nu invatau nimic sau se angajau full time pe o pozitie in care iarasi nu invatau foarte multe dar care ii facea pe unii dintre ei sa-si abandoneze studiile.

CuSO4 la puterea +

Daca te plimbi prin campus in perioada restantelor ai sansa sa vezi multa lume vorbind la telefon. Se poarta discutii stiintifice pe cele mai diverse teme – chimie, fizica, matematica, chimie. Se fac demonstratii si se rezolva probleme. Se mai spun si prostii din cand in cand. Poate cea mai trista/amuzanta chestie pe care am auzit-o a fost expresia din titlu. Prin preajma laboratorului de chimie un viitor intelectual ii dicta colegului “Cu S O 4 la puterea +”. Pare ca stia doar semnificatia simbolului Cu din tot ce a dictat acolo. Recunosc ca am avut un moment in care am ramas consternat pentru ca nu mi-am imaginat ca se merge atat de departe cu copiatul si pentru ca mi s-a parut incredibil cat de pe dinafara pot sa fie atat cel ce dicteaza cat si cel ce sustine examenul.

Aveti povesti mai tari ca asta? Cum credeti ca ar trebui procedat cu cei ce triseaza astfel?

Pentru cei ce au uitat chimia din liceu CuSO4 la puterea plus cred ca inseamna ion pozitiv.

despre relatii sociale in Romania

M-a uimit din ce in ce mai mult in ultimul timp cat de greu este pentru romani sa faca ceva. Nu prea pot sa se organizeze intr-o comunitate, sa lucreze intr-un ONG, sa se implice in societate, etc. Intotdeauna apar conflicte din motive legate in general de orgolii si de neincredere in cei din jur, de o agresivitate generala pe care o aratam. Agresivitatea o gasesti peste tot in jur  la partenerii din trafic, la cei care scriu pe bloguri/forumuri/liste de discutii, la furnizorii de servicii fie ca sunt publice sau private.

Nu inteleg de ce, nu intelegeam daca este doar o opinie personala sau chiar asa suntem toti. Si am dat azi peste o statistica ce m-a uimit. Prosperity.com este un site care evalueaza prosperitatea tarilor de pe glob in functie de mai multi indicatori. Noi suntem pe locul 48 din 104 tari. Mai putin relevant, ca privind in jurul nostru puteam banui ca nu suntem prea sus. Ce mi s-a parut foarte interesant si cred ca merita comentat este urmatorul paragraf:

“Social capital in Romania is weak: only 19% of people believe others can be trusted, a low proportion of people feel that friends are important, and few people feel that they can rely on friends and family in times of need.* Romania ranks 40th, internationally, with regard to group memberships, with very low numbers involved in sports, environmental, or arts organisations. By contrast, 38% declare an affiliation with a religious organisation, placing Romania in the top 30, internationally, on this variable. However, religiosity levels remain average, suggesting reasonable access to religious support networks.* Romania also performs poorly in terms of helping strangers and donating to charity, and has the fourth lowest rate of volunteering, worldwide.*

* Data taken from the Gallup World Poll”

Deci este oficial. 1 din 5 oameni are incredere in cei din jur. Nu ii ajutam nici pe cei din jur, nici pe straini, nu suntem implicati in nici un fel de organizatie si nu facem voluntariat! Sa fie inca efectele neincrederii sadite de securitate inainte de 89? Nu m-ar mira tinand cont ca apelativul de securist este inca unul la moda pentru o persoana care nu iti impartaseste opiniile.

O alta pagina interesanta de pe acelasi site spune “Strong communities are better than weak governments” argumentand ca oamenii in tarile prost guvernate se bazeaza mai mult pe comunitate, pe familie, pe prieteni. Pare ca noi suntem exceptia care intareste regula.

Mi se pare un lucru foarte important pentru evolutia noastra ca societate sa intelegem care sunt sursele acestei neincrederi, ale agresivitatii fata de ceilalti, cum le putem detecta si combate. Aveti idei in acest sens?  (incepand din toamna voi incepe sper si o cercetare in acest sens – 1-2 lucrari de diploma posibil in colaborare cu cineva de la sociologie)

Cu bicicleta in trafic – cateva sfaturi

Am citit zilele trecute postul lui Ovidiu referitor chipurile la siguranta in trafic. Nu am fost deloc de acord cu modul de abordare asa ca mi-am propus sa fac un rezumat a ceea ce am invatat in aproape 3 ani de cand merg cu bicicleta prin Bucuresti

1. Dispozitive ce maresc siguranta pe bicicleta si care ar trebui utilizate.

– casca – ar fi bine sa o purtati, in teorie va protejeaza, din experienta nu va pot spune daca este utila sau nu. Este buna oricum ca te mai apara de soare si de ploaie.

– far fata – foarte util noaptea cand depasiti masini. Daca nu aveti farul pornit nu veti fi vazut niciodata in oglinda retrovizoare. Daca are mai multe pozitii tineti-l pe intermitent.

– far spate – creste considerabil sansa sa fiti vazut de masinile care va depasesc din spate. Iarasi eu il tin pe intermitent pentru ca mi se pare cel mai vizibil asa. Asigurati-va ca este vizibil cand va urcati in sa (de exemplu daca aveti o haina mai lunga si lumina este chiar sub sa sau daca puneti ceva in partea din spate a bicicletei – cos de copil, cos de cumparaturi).

– vesta/benzi reflectorizante – nu am folosit decat benzi reflectorizante atunci cand farul din spate era mascat de cosul copilului. Din experienta de sofer este foarte bine ca un biciclist sa foloseasca vesta/benzi reflectorizante – il face mult mai usor de observat noaptea. Mi se par chiar superioare farului spate. Daca vesta in general este incomoda puteti folosi benzi care se leaga pe piciorul drept pentru a tine pantalonul lipit de picior si a nu incomoda la pedalat. Gasiti astfel de benzi cred in orice magazin de biciclete. Eu am gasit la decathlon si la veloteca.

2. Ce ar trebui sa stiti inainte de a intra in trafic

– ar fi bine sa stiti sa mergeti cu bicicleta de 1 an macar. Mai corect ar fi bine ca timp de un an sa fi iesit macar de vreo 20 de ori printr-un parc. Alternativa – sa fi mers mult timp cand erati mici. Este si o vorba care zice ca mersul pe bicicleta nu se uita si este cat se poate de adevarata. Eu, acum 3 ani m-am urcat prima oara pe bicicleta dupa ce nu mai mersesem de pe la 12 ani si pana atunci nu mersesem niciodata in trafic. La inceput am mers foarte incet si cu teama pe strada dar acomodarea a venit repede.

– ar trebui sa puteti sa mergeti cu o mana (Ca sa fiti in stare sa semnalizati cu cealalta). Ar trebui sa puteti merge 10-20 minute drept fara a face miscari bruste stanga dreapta – eventual exersati pe o banda de bicicleta – incercati sa mergeti cat de mult chiar pe dunga galbena care margineste banda. Ar trebui sa puteti sa intoarceti capul fara sa pierdeti controlul asupra bicicletei – iarasi se poate exersa pe pistele de biciclete. Foarte important in Bucuresti – ar trebui sa puteti sa treceti peste o denivelare – groapa, canal de la marginea strazii – fara a cadea sau a schimba foarte mult traiectoria bicicletei

– ar fi bine – dar nu obligatoriu – sa aveti carnet de conducere si oarecare experienta ca sofer in Bucuresti (vorbesc de Bucuresti din reflex ca sunt bucurestean – sfaturile sunt valabile pentru orice oras mare din Romania). De ce este bine sa aveti experienta ca sofer? Pentru ca veti intelege mult mai usor modul in care circula masinile si intentiile soferilor, veti cunoaste probabil regulile de circulatie (presupunere optimista la cum se circula in Bucuresti). Veti avea reflexul de a urmari semnalizarile acestora, luminile de frana. Veti putea sa va dati seama chiar si cand vor sa schimbe directia fara sa semnalizeze – foarte comun in Bucuresti.

3. Best practices in trafic

– asigurati-va la cea mai mica schimbare de directie.  Nu va bazati doar pe faptul ca o semnalizati. Este mai sigur sa va asigurati ca nu vine o masina sau ca daca aveti o masina in spate aceasta va lasa sa treceti.

– nu va bazati pe culoarea verde cand sunteti pe pistele de biciclete. Cele mai periculoase momente pentru mine au fost cand eram pe pista de biciclete si traversam la stopul de la Apaca pe culoarea verde si era sa fiu luat pe sus de masinile care faceau grabite dreapta. Asigurati-va cand traversati ca si cum ati fi pe rosu. Acest sfat este valabil si cand sunteti pe strada – nu numai pe pista de biciclete. Eu personal in general prefer sa ma asigur bine si sa plec, daca este posibil, inca de pe rosu pentru a traversa intersectia inaintea masinilor care vor sa faca dreapta. Daca nu reusiti sa plecati inaintea masinilor, incetiniti si asigurati-va ca puteti merge inainte – ca masina din spate care vrea sa faca dreapta incetineste si va permite sa treceti. O alta abordare aici este sa treceti mai pe centrul benzii pentru a va asigura ca nu vi se taie calea.

– evitati sa traversati denivelari altfel decat perpendicular pe directia denivelarii. Prin denivelari inteleg borduri, sine de tramvai (cele mai periculoase deoarece sunt si alunecoase), ridicari ale asfaltului (mai ales in statii de autobuz/troleibuz). Trecerea unei astfel de obstacol din lateral face foarte probabil urmatorul fenomen: roata din fata traverseaza denivelarea iar cea din spate loveste denivelarea din lateral si cauzeaza pierderea echilibrului si foarte probabil o intalnire dureroasa cu asfaltul. Singura cazatura pe care am luat-o in oras pana acum a fost din acest motiv, am incercat sa urc o bordura din lateral.

– incetiniti cat de mult puteti cand depasiti o coloana la semafor. 2 motive principale. Primul ar fi ca nici pasagerii nici soferii nu se asigura cand deschid portiera la semafor. Daca mergeti cu viteza mica aveti sansa sa franati sau chiar sa observati din timp intentia pasagerului. In general este bine sa urmariti cu atentie ce fac masinile si pasagerii acestora in timp ce circulati. Al doilea motiv este ca la semafor nu toti pietonii traverseaza pe trecere. Multi traverseaza si printre masini si daca masina pe care o depasiti este mai inalta sau are geamuri fumurii s-ar putea sa aveti parte de o ciocnire neplacuta cu un pieton.

– in intersectii nu va bazati pe faptul ca aveti prioritate. Incercati sa aveti eye-contact cu soferul care vine de pe strada fara prioritate ca sa fiti siguri ca se opreste. Un lucru care mi se pare destul de comod si sigur de facut este ca atunci cand sunt pe drumul cu prioritate si vad o masina care asteapta sa intre din dreapta mea sa incerc sa trec prin spatele ei. Fac un mic ocol si incetinesc un pic dar nu risc sa plece brusc si sa ma loveasca.

– cand vedeti caini pe marginea drumului este bine sa incetiniti preventiv. Mie personal imi este frica de faptul ca ar putea sa sara pe neasteptate la mine si sa schimb din reflex brusc directia bicicletei chiar in masina care ma depaseste prin stanga. Viteza mai mica va permite sa reactionati mai bine.

4. Cateva lucruri pe care trebuie sa nu le faceti:

– nu ascultati muzica in timp ce mergeti pe bicicleta si pe strada. Mi se pare una din cele mai mari greseli pe care le puteti face. Auzul este foarte important in trafic deoarece iti spune ca ai o masina in spate, poate sa iti spuna si ca este o masina cu gabarit mai mare (camion, autobuz) si care implicit are nevoie de mai mult loc. Claxoanele nu sunt tot timpul la misto, cateodata chiar avertizeaza ca este vorba de un pericol. Daca ai casti in urechi si muzica data tare nici pe acestea nu le vei auzi.

– nu consumati alcool. De recitit si pentru mine.

– nu vorbiti la telefon in timp ce mergeti. Daca aveti hands-free va afecteaza concentrarea si de asemenea nu mai auziti zgomotele din trafic (v. punctul referitor la ascultat muzica). Daca nu aveti hands-free este si mai rau pentru ca sunteti obligati sa conduceti cu o singura mana si puteti avea probleme la intalnirea unei gropi sau daca trebuie sa franati brusc. Am avut problema asta pentru ca la inceput nu aveam idee cat de multe sanse ai sa cazi daca franezi brusc tinand doar o mana pe ghidon. Nu va sfatuiesc sa incercati.

Sunt convins ca mai sunt multe alte experiente ale voastre din care putem invata cu totii si va invit sa le adaugati aici.

Alte linkuri utile:

http://www.velorutia.ro/detalii-10/categorie-resurse3/Siguranta-pe-bicicleta.html
http://batesaua.ro/cele-12-reguli-de-pedalat-in-siguranta-in-oras-si-pe-sosele
http://www.velorutia.ro/detalii-11/categorie-resurse3/Extras-din-Codul-Rutier.html

prieteni pe net?

Azi discutam la cursul de semantic web discutam cu cei 4-5 studenti fideli despre definirea semantica a relatiilor dintre persoane pe webul social. N-a fost prima oara cand m-am gandit ce mult a denaturat webul social termenul de prieten. Suntem un web de prieteni. Nu exista alt tip de relatie. Am cateva sute de prieteni pe facebook, cateva sute de cunostinte pe linkedin si cateva sute de contacte pe messenger. Si sunt multi mai prietenosi decat mine. Cati din acestia sunt cu adevarat prieteni? 10-15? Pe cati din prietenii de pe facebook i-ati suna si in mijlocul noptii daca aveti o problema foarte grava. Cati va stiu macar un secret? Cati ar putea sa raspunda la un test de cateva intrebari despre voi? Eu am facut experimentul cu un test de tip how well do you know me de pe facebook.

Oare ne place la aceste retele sociale iluzia faptului ca avem mai multi prieteni intr-o lume in care am  impresia cateodata ca tehnologia mai mult ne indeparteaza decat ne apropie? In webul social graful devine din ce in ce mai dens o data cu trecerea timpului (http://www-cs.stanford.edu/people/jure/pubs/powergrowth-kdd05.pdf). Aparent ne apropiem din ce in ce mai mult unii de altii. Pana cand? Poate pana cand toti devenim prieteni unii cu altii si densitatea medie a retelei va fi infinita:).

De ce evita site-urile sa implementeze vocabulare care sa descrie mai corect relatiile sociale? XFN, relationship, poate mai sunt si altele. Un motiv ar fi ca relatiile de prietenie sunt bidirectionale. Taria relatiei insa poate fi recunoscuta diferit de cei 2 prieteni. Poate A il considera pe B un “close friend” in timp ce  B considera ca doar “works with” A. Pot aparea momente mai putin placute si proprietarii platformelor sociale nu doresc probabil ca userii sa se simta penibil.

Asa ca devenim cu totii prieteni in timp ce stim din ce in ce mai putine despre prietenii cu adevarat apropiati si din ce in ce mai multe lucruri inutile despre toti ceilalti. Si adaugam in continuare oameni in lista pe criteriul “am schimbat 2 vorbe la un moment dat deci suntem prieteni”.

Nu vreau sa spun ca networkingul este inutil – doar ca ar fi necesar si util sa putem sa ne definim explicit in mediile online relatiile sociale si altfel decat prin diluarea cuvantului prieten. Pareri?

divide et impera

Divide et impera este o strategie economico-politica descoperita din antichitate a carei idee de baza este sa desparti sau sa previi unirea unor centre de putere pe ideea ca sunt mai usor de cucerit/dominat grupurile mici decat un grup mare si unit.

Strategia este adusa la perfectiune in societatea romaneasca actuala. Nu cred ca am fost niciodata atat de divizati si nici nu cred ca ne-am urat vreodata atat de mult.

Nebugetarii ii urasc pe bugetari pentru locurile de munca stabile si salariile mari platite din impozitele lor. Bugetarii ii urasc pe nebugetari pentru ca multi lucreaza la negru si nu ajung banii de impozite sa li se plateasca salariile. Medicii sunt urati de toate categoriile pentru ca iau spaga, ca lucreaza in mai multe locuri, ca nu isi fac treaba bine. Profesorii sunt urati iarasi pentru ca lucreaza putin, castiga din meditatii, cer intotdeauna salarii mai mari. Politia este urata pentru ca da amenzi, pentru ca nu da amenzi suficiente, pentru ca au salarii mari, pentru ca trateaza diferit pe cei cu bani de cei fara bani. Functionarii publici sunt urati pentru ca lucreaza putin, ca nu zambesc, ca nu isi fac treaba bine. Oamenii cu bani sunt urati pentru ca probabil i-au furat, cei fara bani pentru ca n-au bani. Cei cu educatie ii dispretuiesc pe cei fara educatie si cei fara educatie ii urasc pe cei care au asa ceva. Judecatorii, politicienii, oamenii de afaceri sunt toti urati de celelalte categorii. Pietonii ii urasc pe soferi si soferii pe pietoni si toti pe biciclisti sau pe motociclisti care iarasi au si ei ceva de reprosat.

Este greu sa gasesti in Romania 2 grupuri sociale intre care nu exista divizare si relatii incordate.

Relatiile de incordare si de ura sunt in general doar partial motivate si probabil apar dintr-o frustrare generala, fiecare facand ce poate pentru a supravietui pentru ca traim intr-o societate care iti permite aproape orice. Nu stiu daca aceasta divizare este realizata intentionat sau este doar un efect al frustrarii de care vorbeam mai sus dar ea poate fi observata destul de usor citind din cand in cand articole si comentarii din online (daca e cineva interesat putem incerca sa facem o mica cercetare in domeniu)

Aceasta divizare face ca romanii sa fie usor de manipulat pentru ca nu sunt considerate niciodata interesele comune. Intotdeauna problema este ce se intampla cu cealalta categorie sociala pe care guvernul o favorizeaza nu ce se intampla cu noi ca popor per ansamblu. Promisiunea cresterii cu 50% a salariului pentru profesori a fost unul din aceste elemente a divizarii societatii. Dintr-o data societatea s-a divizat inprofesori – cei care falimenteaza tara si distrug sistemul de invatamant – si restul lumii. O eroare medicala mediatizata pe larg accentueaza diviziunea intre societate si medici. Nu conteaza ca medicii aia invata o viata ca dupa aia sa lucreze in niste conditii mizere pe niste salarii de nimic cu riscul ca o mica greseala sa omoare un pacient.

Intrebarile pe care mi le pun ar fi: putem sa combatem aceasta divizare intr-un fel? Exista garantii ca daca facem asta ne va merge mai bine?

Reblog this post [with Zemanta]

Prima Evadare 2010 – impresii

Am fost si eu la Prima Evadare si am reusit sa si termin. Inainte de cursa imi fixasem 3 obiective: sa termin in prima treime, in 3 ore – 3 ore jumate si sa ma intorc pe bicla. Nu am reusit sa ating niciunul. Am terminat in 4 ore si un sfert pe la locul 500 cred din 1200+.

Prima parte a traseului a fost drumul Obor – Baneasa facut in vreo 20-30 de minute (10km) impreuna cu Andrei (un fost student). A urmat o lunga pauza pana la start in care am mai schimbat impresii si am mai facut mici setari (Andrei m-a ajutat sa-mi ridic saua). Am fost uimit de numarul extrem de mare de biciclisti si de numarul incredibil de biciclete f scumpe. Trek, Cube, Merida, Kona dominau peisajul. Foarte rar biciclete mai slabute. Cativa nebuni pe cursiere (vreo 2 cred ca au ajuns si la finish).

La 10.05 s-a dat startul (din fericire nu l-au mai asteptat pe primar care trebuia se pare sa faca o baita de multime) Am pornit foarte tare de pe la mijlocul plutonului si in zona de asfalt de la inceput si de padure am castigat foarte multe locuri. Asta se pare ca mi-a creat ulterior un mic avantaj deoarece am beneficiat de un drum ceva mai bun. Dupa ce am iesit din padurea de la Baneasa am dat de o bucata cu iarba si noroi subtire si foarte alunecos (clisa?) si din lipsa de experienta am cazut de 2 ori pana sa ma conving sa merg mai incet. Si am scazut mult viteza pe principiul better safe than sorry. A urmat o bucata de pietris pe care am inteles ca multi au rupt (schimbatoare, lant, …) si pe care iar din lipsa de experienta am dat f tare ca sa curat cauciucurile si sa mai recuperez ceva timp. Am avut noroc aici. Dupa asta iar pe campie alunecoasa pana la km 24 la prima alimentare. Am oprit doar 2 minute cat am baut un pic de limonada si am mancat o banana si am plecat mai departe sa nu imi ies din ritm. Primii 24 km i-am facut intr-o ora si un sfert (10.05-11.20). Dupa asta a urmat o bucata mai dificila cu cateva pante pe care nu le-am abordat corect (am mers cu foaia mare si repede) si am pierdut multa energie si dupa aia au urmat o gramada de kilometri prin padure. Padurile de aci n-au mai fost ca prima, prilej de sprint ci de viteza foarte mica pentru ca erau santuri mari pline cu apa si trebuia sa mergi cu bicla pe ridicaturile foarte alunecoasa dintre santuri sau de pe marginea lor. Iarasi tehnica deficitara si frica de cazaturi m-a facut sa inaintez ff lent. Am mai recuperat pe niste bucati de drum forestier dar media orara a scazut f mult si km 31 a venit pe la ora 12-12.10 si km 40 (a doua realimentare la 1.10). Aici am oprit mai mult. Am baut o sticla de apa, am mancat banana, snickers, glucoza si am dat 2 telefoane sa zic ca sunt bine. Pe bucata urmatoare s-a cam terminat benzina, am mai cazut de 2 ori, o data mergand pe langa bicicleta pe o bucata f alunecoasa si ingusta. Am reusit cu chiu cu vai sa termin pe la 14.20 reusind spre mandria mea sa sprintez f tare (3/6) pe ultimii 500 de metri de asfalt. Senzatia de la finish a fost extraordinara. Chiar daca am terminat ca ultimul melc a fost un moment in care m-am simtit extraordinar pentru ca am reusit sa termin si am simtit ca toata oboseala a meritat.

La sfarsit am schimbat impresii cu Andrei care a mers excelent, am privit tombola (la care desigur nu am castigat nimic), am mancat si am baut niste bere. Ne-am intors cu autobuzul pana la Baneasa si apoi prin ploaie sprint pana la Obor.

M-au terminat ploaia care a facut drumul foarte greu si cateodata invizibil de la apa si noroiul de pe ochelari si portiunile foarte alunecoase pe care nu aveam tehnica sa le trec corect. A fost dealtfel prima mea iesire offroad de cand aveam un pegas si mai mergeam pe maidanurile de langa bloc pe la 10-12 ani. Am cazut de 4 ori si de nenumarate ori am pus piciorul jos in ultimul moment. O cazatura am luat-o in timp ce mergeam pe langa bicicleta pe o bucata f alunecoasa si f subtire. Am facut o gramada de vanatai, zgarieturi de la crengi si pedale. M-a durut ingrozitor genunchiul si la final aveam probleme sa-l mai indoi. Pe scurt a fost foarte placut.

Vreau sa le multumesc organizatorilor care au facut o treaba extraordinara. Traseul a fost foarte bine marcat, zonele de realimentare dotate cu tot ce trebuia – banane, apa, glucoza, red bull (eu mi-am luat mancare destul de multa la mine si am regretat ca am carat atat), mancare la finish (paste), voluntarii au fost extraordinari ajutandu-te pe langa mancare si cu o vorba buna si un zambet, oamenii de pe ATV verificau daca ai probleme in caz ca erai oprit si imi cer scuze celor pe care nu i-am mentionat aici. Nota 10!

Nota 10 si pentru Neuzer, firma care a produs minunata mea bicicleta – Altrix Mistral. Trebuie sa o felicit ca nu mi-a facut absolut nici o problema tot traseul ceea ce mi se pare incredibil la ce am vazut si am auzit: lanturi rupte, schimbatoare rupte, lanturi sarite, Trek cu cadrul fisurat!, si multe altele. Este probabil cea mai buna bicicleta dpdv raport calitate pret de pe piata. La final si cateva poze:

La start – in planul 3 in tricoul portocalei mecanice, cautand culoar de depasire

imediat dupa finish

Impreuna cu Andrei si cu eroinele principale, bicicletele Altrix Mistral in stanga si Cube Aim in dreapta.

Cum sa vinzi un serviciu gratuit de care are nevoie toata lumea

O intrebare cu un raspuns aparent simplu. Tuturor carora le spun care este una din principalele mele probleme in aceasta perioada ma iau in ras.

Ce incercam sa vindem? Stagii. Incercam sa convingem companiile de IT sa ofere stagii studentilor

Cum procedam?

a. Contactam toate firmele care au participat in anii precedenti. Avem datele de contact ale factorilor de decizie (directori de HR, directori tehnici, etc.) Le spunem ca am lansat programul, ca suntem dispusi sa le oferim toate detaliile despre program in caz ca au uitat, ca nu ii costa nimic sa participe. In majoritatea cazurilor aceste convorbiri dureaza 5-10 minute si se incheie cu promisiunea participarii si ulterior cu inscrierea unui numar de stagii. Cateodata, si aici avem cele mai mari deziluzii, pierdem si 1-2 participanti traditionali. Motivele sunt ori economice (criza, inghetarea oricarui tip de angajare) ori de natura umana (s-a schimbat HR-ul si noul HR nu ne stie sau nu are incredere in noi sau pur si simplu nu are incredere intr-un mecanism de stagiatura). Pierderea unui astfel de partener traditional este dureroasa pentru ca in general aducerea lui in program necesita o cantitate extrem de mare de timp investit.

b. Direct marketing – Contactam firme dintr-0 lista mai lunga de firme pe care am strans-o de-a lungul anilor. La unele din aceste firme avem numerele de telefon ale unor persoane de contact, la celelalte avem doar numere de la poarta. Anul trecut am sunat eu si cu Traian si am trimis si scrisori oficiale din partea facultatii in care invitam firmele de IT sa participe la program. Anul acesta am beneficiat de ajutorul enorm al Alexandrei care s-a luptat cu cerberii de la firme. Termenul lupta poate sa-l primiti cu un zambet dar este foarte bland pentru ce se petrece de fapt. Sunam la firma si cerem sa vorbim cu o persoana de la HR. Precizam ca este vorba de un program oficial al Facultatii de Automatica si Calculatoare si ca este gratuit pentru firme (daca nu se ofera termenul gratuit refuzul vine de 10 ori mai repede). Dupa ce ni se mai cer inca vreo 20 de precizari total inutile pentru ca persoana respectiva nu are nici o competenta in domeniu ni se spune ca persoana de la HR este in concediu/in sedinta/nu a ajuns inca la birou (in general sunam pe la 10-12 sau pe la 2-4)/vorbeste la telefon/… si ca sa revenim in 1/2/10 zile. Cand revenim (pentru ca revenim, nu ne lasam batuti) toata povestea se reia. In general am putea intra in bucla infinita numai cu cerberul de la poarta. In 10-20% din cazuri ajungem la un manager de HR si reluam toate explicatiile si in 10-20% din aceste cazuri ajungem sa obtinem o intalnire sau sa ii convingem sa inscrie un stagiu. Este o experienta absolut demotivanta si greu de crezut. Ma intreba recent un coleg: “Cum e asa de greu sa-i convingi pe cei de la X sa se inscrie. Am vorbit cu un prieten de acolo si mi-a zis ca ei cauta stagiari”. Raspunsul e simplu. Nu am reusit sa ajungem la factorii de decizie sau cand am ajuns la HR, HR-ii nu stiau ca inginerii cauta si sunt dispusi sa ia stagiari si nici nu au fost interesati sa comunice. Comunicarea in firmele nu este cu mult mai simpla decat in caracatita birocratica dintr-o institutie de stat.

3. Social marketing (nu stiu daca asta e termenul corect – eu asa intuiesc)

Am luat frumos lista de conexiuni de pe linkedIn/messenger/facebook si am trimis mailuri celor pe care ii stiam pe la companii care nu s-au inscris. Am facut acelasi lucru cu listele prietenilor care ma mai ajuta si i-am rugat sa le scrie persoanelor indicate. Am obtinut o lista de cateva zeci de persoane care lucreaza in pozitii ok pe la firme de IT, le-am contactat si le-am cerut recomandari catre HR-i sau sa propuna locuri de stagiu sau sa faca lobby. Unii dintre voi au primit cereri de la mine. Rata de raspuns a fost mult mai mica decat ma asteptam si aici. M-a dezamagit lipsa de implicare a unor oameni care au beneficiat de pe urma programului dar m-a si impresionat efortul facut de unii dintre fostii colegi/studenti.

4. Canale media

Comunicate de presa, articole pe hotnews, in romania libera, site-uri de stiri… Ne aduc 2-3 companii anual. Este greu sa convingi dintr-un articol si cred ca asocierea proiectului nostru cu atat de hulitele si prost gestionatele fonduri structurale ne creaza un deserviciu de imagine.


Lucrurile nu merg asa cum ne-am astepta. Vrem si trebuie sa facem din programul de stagii atat un program de calitate cat si un program de masa. Numai in facultatea noastra sunt cca. 1000 (!!!) de studenti care trebuie sa faca practica/stagiu anual. Teoretic nu ar fi foarte complicat sa atingem acest numar daca firmele de IT de la noi ar constientiza necesistatea stagiilor pentru o educatie de calitate precum si beneficiile pe care un stagiar le aduce firmei. Sunt peste 100 de firme mici si medii de IT in Bucuresti. Sunt peste 30 de firme medii si minim 10 firme mari sau foarte mari. Daca firmele mici ar oferi fiecare cate un stagiu, firmele medii cate 5-6 si firmele mari 10-20 am fi aproape de target.

Problema este in general cu firmele foarte mici care nu pricep cu ce ii poate ajuta un stagiar si cu firmele foarte mari pentru care CSR-ul exista numai in conditiile in care contribuie la PR-ul firmei.

Cam astea ar fi concluziile mele dupa 2-3 ani in care m-am ocupat destul de serios de acest aspect al gasirii stagiilor pentru studenti. Daca aveti ceva de adaugat nu ezitati.

despre adevar in societate

Multi dintre noi am crescut intr-un mediu in care adevarul era pretuit. Trebuie sa nu minti – spuneau si parintii si doctrina crestina. Pe masura ce am crescut am descoperit ca e mai bine cateodata sa minti. “Vaza s-a spart singura”, “eu am invatat dar am luat nota mica pentru ca profesorul are ceva cu mine”, “mi s-a stricat hardul exact inainte sa trimit tema”. In general insa pretuim adevarul ca valoare umana. Nu stiu daca il vom mai pretui mult timp pentru ca in ultimul timp societatea ne invata altfel. Devine mult mai putin important sa spui ca jucai fotbal prin casa si ai spart vaza sau ca n-ai avut chef sa inveti pentru ca …, si mult mai important sa repeti cu multa convingere minciuna si sa convingi suficient de multe surse de adevarul spuselor tale.

Pe masura ce am avansat in varsta am aflat nu numai ca este important sa nu minti dar ca exista o disciplina, logica, in care spunem ca propozitiile au valori de adevar, Adevarat sau Fals si putem sa facem operatii cu propozitii, valorile de adevar obtinute in urma acestor operatii fiind bine determinate.

Si mai tarziu, unii dintre noi am aflat ca exista propozitii pentru care nu putem demonstra ca sunt adevarate sau false folosind  axiomele cunoscute.

Ce am observat eu acum (poate altii cu mult inaintea mea, nu am studii de filozofie) este ca adevarul are 2 caracteristici: este social si temporal.

Pentru a le exemplifica pornesc tot de la cele 3 exemple de minciuni pe care le-am oferit mai devreme.

“Vaza s-a spart singura”. Propozitia va fi “mai adevarata” daca vine fratiorul mai mare sau mai mic si spune – “da tati am vazut si eu cum a cazut singura – cred ca a fost cutremur”.

“Proful are ceva cu mine” – vine prietenul si spune – “asa e, are ceva cu toata lumea, nu e sanatos proful ala, si mie mi-a dat 4 fara motiv”.

“mi s-a stricat hard-diskul” – “da, e colegul meu de camera, am fost cu el de dimineata sa recuperam datele si nu e nici o speranta”.

Numarul celor ce sustin afirmatia si puterea lor decide efectiv valoarea de adevar a unei propozitii si nu neaparat dovezile concludente: “N-a fost nici un cutremur astazi, stiu ca iar v-ati jucat fotbal spune tatal decizand care este adevarul”.

Al doilea caracter este cel temporal. Conteaza valoarea de adevar a unei propozitii la un anumit moment.  In functie de factorul social valoarea de adevar se modifica in timp si aceasta valoare de adevar conteaza doar in momentul in care o decizie este luata. Va fi foarte putin relevant daca se demonstreaza peste 2 ani ca intr-adevar hardul a fost stricat sau vaza s-a spart singura atata timp cat vinovatii sunt pedepsiti astazi in functie de forta sociala a celor ce sustin o anumita valoare de adevar.

Cum spuneam nu am studii de filozofie si lecturile mele sociologice sunt de nivel incepator dar asa mi se pare mie ca merg lucrurile in societate. Adevarul apartine celor care au cel mai mare impact social la un anumit moment de timp. Daca intelegem acest principiu simplu ne va fi mult mai usor sa navigam printre adevarurile pe care le auzim zilnic.

literatură sau fapt real?

Citez dintr-un roman pe care-l recitesc cu mare placere:

”Într-o societate bogată, oamenii n-au nevoie să muncească din greu cu brațele și se pot consacra unei activități intelectuale. În aceste țări apar tot mai multe universități, și tot mai mulți studenți. Ca să absolve o facultate studenții sunt nevoiți să-și găsească singuri subiectele lucrărilor de diplomă. Subiectele sunt cu nemiluita fiindcă se pot face disertații despre orice pe lumea asta. Filele de hârtie înnegrite  se îngrămădesc în rafturile bibliotecilor ce sunt mai triste decât cimitirele, nefiind vizitate de nimeni, nici măcar de Sărbătoarea tuturor sfinților. Cultura dispare într-o avalanșă de fraze, în demența cantității.” © Humanitas 2007

Mi s-a părut foarte interesant fragmentul. Vă las să ghiciți cui îi aparține și cam când a fost scris. De asemenea, cum nu ați mai avut de mult oportunitatea să comentați pe un subiect legat de educație vă  invit să vă spuneți părerea referitor la aceste fraze.