alegeri 1996-2012

Ma uitam daca s-a schimbat ceva in Romania in ultimii 20 de ani si cred ca cel mai bun mod este sa ne uitam un pic pe rezultatul alegerilor.
Am luat in calcul rezultatele de la Senat si cifrele le-am regasit pe site-ul roaep.ro

An PSD PDL PNL guvernarea precedenta
1996 23% (PDSR) 13% (USD) 30% (PNL+PNTCD) 1990-1996 PSD
2000 37% 7.5% 7.5% 1996-2000 PNL+PDL+PNTCD
2004 37% (+PC) 31.7% (in alianta cu PNL) 31.7% (in alianta cu PDL) 2000-2004 PSD
2008 34% (+PC) 33.5% 18.5% 2004-2008 PNL+PDL/PNL
2012 – rezultate partiale 60% (+PC+PNL) 17% (ca ARD) 60% (+PC+PSD) 2008-2012 PDL+PSD/PDL

Singurul partid care cade mereu in picioare este PSD. In rest celelalte fluctueaza in functie de cine a pus ultima oara mana pe putere. Aparent PSD+PNL au mai luat 6-7% fata de cat luau de obicei cumulat.

carti

Este la moda pe facebook zilele astea sa pui o propozitie din cea mai apropiata carte. International Book Week sau asa ceva. Nu m-am bagat pt ca nu prea am reusit sa ma desprind suficient de mult de cartea pe care o citeam.

Spre rusinea mea am citit f putin in ultimii 2-3 ani. Daca pana atunci terminam cartea pe saptamana in metrou schimbarea obiceiurilor de calatorie (intai bicicleta si apoi masina), orele tarzii de ajuns acasa, bridge-ul jucat seara in loc de citit m-au transformat dintr-un client frecvent al librariilor intr-un om care citeste o carte pe an.

In ultimul timp am reusit sa schimb asta, am regasit placerea cititului si am reusit sa reintroduc cititul in activitatile zilnice, cedand din timpul alocat calculatorului.

Am (re)ajuns sa citesc mai multe carti in acelasi timp, sa am o carte cu mine permanent (multumita kindle-ului, poate cel mai minunat gadget inventat vreodata). Am trecut repede prin game of thrones si m-am oprit la mijlocul ultimei carti publicate pentru ca nu voiam sa ajung la sfarsitul ei si sa astept ca la harry potter inca x ani sa apara continuarea.

In urma cu vreo 2 saptamani am inceput insa cea mai interesanta experienta literara pe care am avut-o pana acum. Am inceput sa citesc Atlas Shrugged a lui Ayn Rand. Este o carte cutremuratoare cu foarte multe idei extraordinare si in aceeasi masura cu multe idei cu care nu sunt de acord si toate prezentate in cel mai fascinant mod cu putinta. Si Mad Men o recomanda [1].  Atlas Shrugged m-a intrerupt dintr-o super carte de bridge pe care imi propun sa o termin de analizat ff curand – The Contested Auction si pe care am lasat-o in stand by pt moment. Si citirea Atlas Shrugged am intrerupt-o de 2 ori, pentru ca simteam nevoia ca anumite idei sa le diger o perioada mai lunga. Am alocat vreo 3 zile pentru cartile 2-3 din trilogia Hunger Games. Carti usurele, predictibile, fun to read, cu cateva idei frumoase. Nimic spectaculos, genul de carti care te tin in priza dar nu au un impact. A doua pauza a fost pentru o carte absolut memorabila, practic motivul pentru care scriu iarasi aici. Este vorba despre Open, autobiografia lui Agassi. O carte fabuloasa, emotionanta, motivationala, emotionanta (stiu ca ma repet). Am furat-o din biblioteca unui prieten si am stat un pic sa ma gandesc daca sa fur autobiografia lui Agassi sau cea a lui Jobs. A fost cea mai buna alegere a unei carti pe care am facut-o vreodata. Agassi a fost un sportiv extraordinar, este un om extraordinar si este casatorit cu una din cele mai bune sportive din istorie. Evolutia lui ca sportiv si ca om, factorii care l-au motivat, ce a gandit in timpul meciurilor si in afara lor, ce a invatat dupa 20 de ani in care a facut istorie intr-unul din cele mai dificile sporturi, toate aceste lucruri se regasesc in aceasta super carte. O recomand cu caldura. Daca nu aveti timp sa o cititi insa, intrati intr-o librarie si intr-una din ultimele pagini este descris un meci de placere intre el si Steffi dupa ce s-au retras. Cititi acea pagina si cea care urmeaza.

Inchei acest post cu ultima fraza a cartii, de maine inapoi la Atlas Shrugged.

“Eu am descoperit tarziu magia cartilor. Dintre multele greseli pe care ei (copiii lui Agassi) vreau sa le evite, aceasta este undeva in fruntea listei.”

1. http://www.youtube.com/watch?v=EKX8C6qKuac

Program pentru realizarea de lucrari de diploma in cotutela

Anul acesta vom demara un nou program, oarecum similar cu Stagii pe Bune, program ce are ca obiectiv realizarea de lucrari de diploma in co-tutelă, adică lucrări de diplomă coordonate de un profesor/asistent din facultate și de un inginer dintr-o companie. În cele ce urmează vă supun atenției un prim draft al prezentării acestui program și vă rog să îmi oferiți un feedback. Mulțumesc.

 

Lucrarea de diplomă este un moment deosebit de important în cariera unui student. Este momentul în care pe baza cunoștințelor adunate în facultate realizează o aplicație în domeniul în care își propune să-și continue cariera. Pentru a realiza această aplicație trebuie să efectueze o etapă de studiu bibliografic în care să vadă ce abordări au mai fost folosite în domeniu, să proiecteze aplicația, să o implementeze și să o evalueze. La final studentul trebuie să scrie un raport despre ceea ce a făcut.

În general studentii aplica la temele propuse de profesori si dupa discutii cu acestia stabilesc de comun acord tema lucrarii. Profesorul are datoria pe parcursul anului să indrume studentul, să-l ajute cu sfaturi, referințe bibliografice, să-l ghideze în redactarea raportului. Colaborarea insa dintre profesor si student nu este întotdeauna cea mai bună deoarece:

  • studenții se angajează și alocă foarte puțin timp lucrării de diplomă (în general subiectul lucrării de diplomă diferă foarte mult de ceea ce fac la servici)
  • profesorii ajung să aibă foarte mulți studenți repartizați (sunt profesori cu peste 20 de studenți sau asistenți cu mai mult de 7-8)

Varianta pe care noi o considerăm optimă este ca studenții să fie supervizați atât de un profesor cât și de un tutore dintr-o companie parteneră. Compania și cu profesorul propun împreună tema lucrării, studenții aplică iar compania și cu profesorul împreună efectuează selecția. Pe parcursul anului studentul lucrează la tema dată prezentând rezultatele parțiale atât profesorului cât și tutorelui. Atenția suplimentară acordată precum și faptul că se realizează o temă reală, utilă unei companii vor avea darul să motiveze suplimentar studentul pentru a obține o lucrare de diplomă foarte bună. Un rezultat foarte bun la lucrarea de diplomă îi deschide studentului și o posibilitate bună de angajare la finalul studiilor în compania care a propus tema.

Această propunere avantajează nu numai studenții dar și companiile care au ocazia să cunoască studenți aflați la finalul studiilor de licență și au ocazia să lucreze cu aceștia proiecte interesante. De asemenea este o oportunitate bună pentru companii și profesori deopotrivă de a-și cunoaște reciproc direcțiile de cercetare și a deschide calea spre proiecte de cercetare comune.

Cum va funcționa?

În prima fază companiile și profesorii vor adăuga descrieri de lucrări pe site. Va exista un mecanism prin care profesorii și companiile sunt puși în legătură. Profesorii pot alege să susțină o lucrare a unei companii iar o companie poate să ”sponsorizeze” o lucrare a unui profesor. Când o lucrare are și susținător și sponsor aceasta devine publică și studenții vor putea aplica (CV + scrisoare de intenție). Profesorul și compania vor face selecția și vor semna împreună cu studentul ales un acord de colaborare. Acordul respectiv presupune acceptul părților de a realiza împreună lucrarea de diplomă și nu poate fi înlocuit pe parcursul anului școlar.

În ce constă inovația? Există deja lucrări de diplomă în co-tutelă

Vom răspunde la această întrebare printr-o comparație cu programul Stagii pe Bune. Acesta a avut un obiectiv simplu – sa faca lobby in companii sa ofere pozitii de stagiu, sa faca lobby catre studenti sa faca stagii, sa ofere un cadru prin care companiile si studentii sa poata interactiona. Inovatia Stagii pe Bune nu a constat in oferirea stagiilor. Acest lucru se facea de mult in afara si existau companii care faceau acest lucru si in Romania (de exemplu Freescale). Inovatia a constat in oferirea cadrului în care companiile și studenții au interacționat, site-ulwww.stagiipebune.ro. Acest site a facilitat mai multor companii înțelegerea importanței oferirii de stagii și le-a oferit un mijloc prin care să mediatizeze cu costuri minime aceste stagii către studenți. Tot pe acest site s-au grupat informații referitoare la cum se organizează stagiile, informații utile departamentelor de resurse umane ce doreau să inițieze programe de stagiatură.

Ne propunem să oferim aceleași facilități pentru realizarea proiectului de diplomă. Și aici există companii ce coordonează împreună cu profesori din facultate lucrări de diplomă de mult timp (de ex. Adobe). Credem însă că în prezența unui cadru adecvat numărul acestor colaborări va crește substanțial și mai mult decât atât vom reuși să facilităm continuarea colaborărilor începute prin stagii de practică.

maraton ciclism cheile rasnoavei

Am fost si la primul meu maraton pe munte, pe Cheile Rasnoavei. Dupa Prima Evadare si Skoda Velo Challenge am prins gustul si voiam sa incerc ceva mai greu. Cum n-am reusit sa ajung nici la Azuga si nici la Maratonul Vinului ultima sansa era maratonul de la Cheile Rasnoavei. Erau 2 trasee propuse, unul de 18km cu 430 m urcare si unul de 56 cu vreo 2km de urcare. Initial l-am exclus pe cel de 56 ca fiind mult prea greu dar in ultima saptamana m-am gandit (prosteste) ca nu fac 300km cu masina ca sa merg 18km asa ca m-am inscris la ala “un pic mai greu”. Prima greseala.

A doua greseala a fost ca am plecat spre Rasnov in dimineata cursei, trezit la 5.30, plecat la 6, fara sa mananc mare lucru. Cand am intrat pe traseu eram deja obosit. (offtopic: Un lucru foarte bun la maratoanele astea este ca poti sa mergi cu familia, cat tu te chinui pe munte familia sta frumos la aer curat. Silvia s-a bucurat f mult sa ajung in preajma unei curse si a regretat ca nu a venit si ea cu bicicleta, a mers insa un pic cu a mea, uimind ceva lume pt ca este ceva mai mica decat bicicleta).

S-a plecat cu aproape o ora intarziere fata de ora anuntata si s-a inceput catararea imediat. Dupa vreo 300m mi s-a desprins unul din suportii de bidon si am pierdut unul din cele 2 bidoane de apa. Nu m-am oprit pt ca nu am vrut sa pierd contactul cu plutonul. Neavand deloc exercitiu pe munte mi-am propus sa gasesc pe cineva care este cam de acelasi nivel cu mine si sa stau in roata lui. Chestia asta a functionat pana la primul push-bike. O panta pe care daca era ud pe jos nu cred ca puteam sa o urc in picioare acum a trebuit sa o urc impingand la bicicleta. Dupa panta asta au urmat cateva urcusuri si coborasuri ff abrupte pe crengi pe care le-am facut iar pe langa bicicleta si pe care deja au inceput sa ma ajunga cei mai rapizi de la cursa scurta (care au plecat 20-30 de minute mai tarziu). Incet incet am ajuns dupa o ora si jumate la cabana trei brazi, primul punct de alimentare (km 12). Aici am intrat in vorba cu Art(h?)ur un coleg de suferinta care se gandea sa intre pe traseul de 18 km si sa termine cursa repede. Eu i-am zis ca am venit sa termin cursa ca e fiica-mea la final si nu pot sa abandonez si l-am convins sa continue. A fost momentul cheie al cursei pentru mine pentru ca Arthur a fost realmente extraordinar ramanand impreuna cu mine pana la sfarsitul cursei desi eu de la un punct am devenit muuult mai lent.

De la trei brazi a inceput o coborare ff abrupta pe care am facut-o cu greu, coborand in unele bucati de pe bicicleta si apoi inca o bucata de coborare pe drum pietruit pe care am reusit sa cad destul de rau (zdrelit toata partea stanga).  Traversat soseaua Predeal Rasnov si inceput urcarea spre Diham. Au fost 2 urcari ff abrupte 500m diferenta de nivel in 3-4 km si apoi inca vreo 400 m in tot atata, urcari pe care le-am facut mai mult pe langa bicicleta. Pe urcarile astea am ramas si fara apa, am avut foarte mare noroc ca am intalnit niste izvoare pe drum, am bagat vreo 2-3 litri de apa acolo. Urcarea dintre Forban si Diham pe drum forestier era destul de accesibila daca eram la inceputul cursei dar dupa 3-4 ore de mers prin soare si aici am mers destul de mult pe jos. La Diham a fost al doilea punct de alimentare si am mancat/baut bine, dupa care a urmat coborarea. Pe penultima urcare ne-au prins 2 intarziati si la inceputul urcarii spre Diham ne-au mai prins inca 4. Acestia 4 s-au desprins pe coborare, coborare pe care eu am facut-o mult mai prudent si din cauza ca eram accidentat deja si ma durea ff rau mana de la vibratiile bicicletei. Coborarea de la Diham a fost foarte tare, mers kilometri buni cu 30-40 km pe ora pe drum de tara fara sa dai din pedale, a fost superb. Dupa coborarea mai urmat o bucata de plat si la intrarea in Rasnov am fost scutiti de ultima bucla (si de vreo 300m de urcare) dar nu e clar daca din cauza ca eram ff intarziati sau pentru ca era un incendiu in zona respectiva (erau masini de pompieri si elicoptere).

Am terminat dupa 5 ore si un pic, o medie orara de cca 10km/ora. A fost foarte tare, m-am simtit ff bine la final si de-abia astept sa repet experienta. Sper ca data viitoare sa reusesc sa ma misc a doua zi dupa cursa:) Silvia a fost foarte entuziasmata de medalia primita pentru participare, medalie care i-a fost daruita si m-a anuntat ca de data viitoare vine si ea.

Spirit de turma sau apartenenta la o comunitate?

Zilele trecute pe fb un student pe care il apreciez ff mult scria ca s-a saturat de toti care floodeaza fb cu mesaje despre Nicusor Dan din “spirit de turma”.

Acesta nu este un articol despre Nicusor Dan ci despre acest spirit de turma si poate chiar mai mult, despre lipsa lui.

Am copilarit pe vremea lu Ceausescu si cred ca atunci ni s-a introdus acest concept de “spirit de turma”. Celor mai tineri conceptul le-a fost introdus de parintii lor, crescuti in epoca de aur. Comunistii au infiintat cooperativele dar au lucrat permanent pentru a desfiinta orice dorinta de comunitate deoarece oamenii uniti si lucrand pentru un tel comun puteau deveni periculosi. Am fost asadar crescuti in ideea ca a fi intr-un grup si a actiona impreuna cu grupul este rau, este in “spirit de turma”, ca ne asemuim cu dobitoacele daca facem asta.

Suntem crescuti sa fim individualisti, sa ne diferentiem de ceilalti si sa nu incercam sa ne integram. Nu apartinem niciunei comunitati pentru ca o comunitate nu urmareste intotdeauna toate telurile individului ci ale grupului per ansamblu. Noi nu reusim sa asimilam ideea ca binele turmei va aduce bine si individului si ne detasam de orice comunitate care nu ne urmareste 100% interesele.

Dupa 20 de ani de la caderea comunismului, un numar mic de romani au avut ocazia sa vada, sa se educe in alte societati si un numar si mai mic au fost dispusi sa aduca aceste modele si cunostinte si in .ro. Poate ca n-ar fi rau sa ascultam ce au de spus acestia din urma si sa mai incercam sa ne integram din cand in cand si in cate o turma. Iar daca nu suntem in stare macar sa fim mai toleranti cu cei din jur.

Prima Evadare 2012

Am mai participat la Prima Evadare in 2010 si a fost o experienta fabuloasa. A fost prima mea iesire cu bicicleta pe off-road in vreo 15-20 de ani si a plouat de a rupt. Am terminat in 4 ore si un sfert in conditiile in care eram intr-o forma excelenta (mergeam peste 100km saptamanal). Intre timp am cam abandonat bicicleta din motive de program (dus copil la gradinita)  si am ratat cursa din 2011 din motive personale. Planuiam insa sa ma apuc din nou sa merg si cursa din 2012 a fost exact pretextul necesar. Mi-am facut un upgrade la bicicleta (am luat un Corratec de la Veloteca) si am mai inceput sa avem si iesiri in familie cu bicicleta seara pe langa casa. Silvia (fiica-mea) este super incantata de bicicleta si de-abia asteapta sa mearga si ea la concurs cand mai creste.

Cum anul asta a aparut si posibilitatea de a inscrie o companie am lansat ideea si in facultate si cu putin ajutor ne-am strans o echipa de 8 oameni, echipa destul de competitiva in opinia mea. Colegii de echipa, mai competitivi ca mine au fost si la o recunoastere full pe traseu, eu am facut doar de 2 ori padurea Baneasa, o data cu Raluca (eu pe bicicleta veche) si o data singur contra-cronometru sa ma obisnuiesc cu bicicleta noua pe offroad. A fost ok dar dupa cazaturile din 2010 inca imi este un pic frica cand ies de pe asfalt:( Mi-a mai placut anul asta ca am primit absolut intamplator (0.1% sanse) acelasi numar ca in 2010 – 173, numar pe care intentionez sa-l cer explicit la anul:)

In ziua cursei la 8.30 eram la start sa prind un loc in fata. Stiam din 2010 cat de important este sa pleci cat mai repede. Le-am tinut un loc si colegilor astfel incat atunci cand s-a dat startul eram toti 8 grupati undeva destul de in fata (vreo 20 de metri de linia de start). Am plecat ff tare (gps-ul spunea ceva de 40km/h viteza maxima in zona startului) si am castigat cateva pozitii si totul mergea ok pana am dat de primele denivelari mai mari prin padure. Acolo mi s-a strambat ghidonul, o problema pe care am avut-o de cand am luat bicicleta si pe care am sesizat-o baietilor de la Veloteca  la revizie si pare ca nici ei nu s-au descurcat sa-l stranga mai bine (eu recunosc ca nu ma pricep deloc la reglat biciclete). L-am indreptat un pic si l-am strans cu imbusul dar am pierdut timp si n-a tinut asa ca am mers cam toata cursa cu ghidonul ff sensibil si in general stramb si in plus avea tendinta sa se strambe si mai rau la gropi luate tare sau daca luam o mana de pe ghidon. Asa ca m-am alimentat doar pe asfalt sau la cele 2 puncte (24/40) si am mers ceva mai incet prin padure. Alte probleme n-am mai avut si probabil datorita prudentei cauzate de ghidon am reusit sa nu cad in cei 55km.

Am mers destul de tare prin camp si pe potecile mai putin denivelate, ajutat si de My Tracks (de la Google) care imi spunea din km in km cat am facut si cu ce medie. Mi se pare o idee buna sa te tina in priza si sa te ajute sa tii o medie orara buna. La sfarsitul cursei am vazut ca nu este extrem de precis dar pe mine m-a ajutat.

Am evitat sa opresc ff mult la alimentare. La primul punct am stat doar cat unul dintre organizatori (exceptionali!!!) mi-a umplut bidonul si cat am bagat niste glucoza iar la al doilea punct am baut niste apa si am luat un pumn de glucoza cu care era sa ma inec pe coborarea abrupta care urma imediat:)

Am accelerat chiar un pic pe ultimii 10 km si incepusem sa depasesc oameni pana la km 49? cand s-a intrat pe o poteca ff denivelata pe care ghidonul meu n-a mai rezistat. L-am mai strans inca o data ff tare, am incetinit f mult si am reusit sa trec bucata respectiva si sa sprintez de final pe ultimul kilometru.

Am terminat in cca. 2h55, cu 20 de minute mai bine decat imi fixasem ca obiectiv. Ca si acum 2 ani senzatia de la final a fost absolut fantastica. Este fabulos cand auzi publicul la final si iti dai seama ca s-a terminat chinul si ca ai reusit sa termini. Spun chin nu pentru ca ar fi fost ceva ingrozitor de greu ci pentru ca am incercat sa scot maxim din muschii atrofiati de statul la calculator si din conditia fizica inexistenta pe care o am. M-au motivat 2 lucruri ff tare, tricoul galben pentru primii 100 la care am crezut pana la un punct ca am o sansa (ff naiv din partea mea) si echipa – am vrut tare mult sa intram in primele 5-10 companii participante (nu s-au afisat inca rezultatele asa ca nu stiu daca acest obiectiv s-a realizat)

La final am baut o bere, am facut poze si am plecat pe bicicleta inapoi spre casa.

A fost o experienta super pentru care le multumesc organizatorilor (nu cred ca pot sa repet indeajuns cat de extraordinari au fost) si coechipierilor mei care au mers excelent: Andreea, Tudor, Emil, Andrei, Razvan, Stefan, Matei.

Pt poze cu echipa verificati albumul de pe facebook (multumim fotografilor)

Nicusor Dan

Am 31 de ani și drept de vot de 13 ani. În acești 13 ani am votat aproape la toate alegerile. Aproape la toate alegerile am votat împotriva cuiva. La primul meu vot a trebuit sa aleg intre a pune stampila pe Iliescu sau pe Vadim si cam asa a fost la toate alegerile de atunci. Acum în sfârșit pot să spun că pot da un vot pozitiv, există un candidat în care am încredere și care mă reprezintă.

De ce mă reprezintă? Pentru că are obiective similare cu ale mele: un oraș verde, cu mai puține mașini, cu mai multe biciclete, un oraș în care să nu se mai construiască haotic, un oraș (și o țară) în care să se respecte legea. Un om educat pentru care este importantă și viața culturală a unei capitale și care a salvat monumente și spații verzi de la distrugere.

Acesta este Nicușor Dan. Dacă citiți acest articol vă rog intrați pe site-ul său și citiți-i programul și mai investiți 2 minute și citiți-i și biografia.

Poate să fie momentul în care să se producă o schimbare în clasa politică de la noi.

600

Astazi Stagii pe Bune a ajuns la 600 de pozitii de stagiu oferite studentilor din toata tara. 600 de pozitii deschise tuturor studentilor care sunt pasionati de calculatoare, de software, de retele, de IT. Si inca se mai inscriu stagii pentru editia de anul acesta.

In 2005 am plecat cu cca. 30 de stagii din care mai mult de jumatate erau obtinute gratie lobby-ului facut de doamna profesoara Irina Athanasiu.

8 ani mai tarziu aceasta cifra a crescut de 20 de ori. Sunt de 20 de ori mai multe oportunitati pentru studenti de a invata lucruri noi, de a-si pune in practica cunostintele existente, de a experimenta. Datoram aceasta crestere tuturor oamenilor care ne-au sprijinit si ne-au incurajat in acesti 8 ani: profesorilor, profesionistilor din firme care au pus la dispozitie timpul pentru a face selectie si mentorship, studentilor care au aplicat si i-au indemnat si pe colegii lor din ani mai mici sa aplice.

O multumire speciala partenerilor care ne-au ajutat sa tinem programul in viata si sa-l crestem in acesti 8 ani: BitDefender, Freescale, Adobe, Ubisoft, 4psa, Alvarion, Oracle, S&T, IBM, IXIA.

Nu cred ca am fi ajuns aici daca un numar mare de oameni pasionati nu si-ar fi dedicat timpul liber in fiecare primavara pentru a face acest program sa mearga. Sunt peste 40 de oameni care au investit timp si pasiune in activitati care tin de la prezentari catre firme sau studenti la lipit afise, de la corectat buguri in site la marketing direct, de la social media la contabilitate.

Multumesc tuturor si va invit sa fiti alaturi de noi si in continuare!

Candidatură pentru Consiliul Facultății @ACS și pentru Senatul UPB

De ce imi propun sa candidez pentru Consiliul Facultății, respectiv pentru Senat?

Pentru că am convingerea că pot să-mi aduc o contribuție în ambele instituții.

Structurile de conducere ale unei universități se diferențiază de cele dintr-o companie prin faptul că sunt alese democratic. Astfel membrii structurilor de conducere au datoria să-i reprezinte pe cei care i-au ales. Acest lucru nu poate fi realizat daca lipseste comunicarea. Îmi propun să continui activitatea din ultimii 4 ani din Consiliul Facultății și să aduc la cunoștința colegilor discuțiile din Senat și din Consiliu. Comunicărea deficitara dintre Senat-Consiliu-cadre didactice-studenți este in opinia mea una din problemele actuale ale facultății. Această lipsă de comunicare face ca anumite proceduri să nu fie realizate în timp util sau să fie imposibil de implementat.

O altă problemă pe care am sesizat-o în ultimii ani a fost frecvența mare a mesajelor de tipul: am primit astăzi următorul regulament din rectorat, vă rog să vă uitați pe el pentru că mâine se votează. Cred că este de datoria reprezentanților noștri din Senat să refuze să voteze astfel de acte, să refuze transformarea Senatului într-o instituție care doar votează tot ce i se oferă fara a dezbate.

În afara atribuțiilor de comunicare intenționez să mă implic în îmbunătățirea colaborării cu companiile orientate pe R&D, atât la nivelul Universității cât mai ales la nivelul Facultății. Acest lucru cred că se poate realiza prin implementarea unor centre unice la nivelul facultăților care să se ocupe de relația cu industria într-un mod unitar, realizând proceduri și implementând în mod transparent programe de stagii, de lucrări de diplomă în co-tutelă, de cercetare la masterat/doctorat. Toate aceste colaborări trebuie comunicate atât în comunitatea academică cât și în mass-media pentru a crește prestigiul facultății noastre și pe această cale.

O a treia direcție importantă pentru mine este îmbunătățirea proceselor pedagogice. În acest domeniu mi-am susținut lucrarea de doctorat și cred că pot să-mi aduc o contribuție în grupurile de lucru ce se vor organiza în acest domeniu.

Nu în ultimul rând trebuie să ne amintim că misiunea universității este și de a pregăti oameni capabili să contribuie la ”progresul social-cultural al societatii romanesti” și de a oferi ”servicii atat pentru comunitatea proprie, cat si pentru societate” [1]. Cred că această direcție este neglijată în Universitatea noastră. Pregătim profesioniști dar nu ne preocupăm să educăm acești oameni să se implice în societate. Proiectele sociale pe care le derulează facultatea noastră se referă în general la cadouri de Crăciun sau la alte forme de ajutor pentru leagăne de copii. Cred că putem să derulăm de exemplu proiecte prin care să atragem elevii către domeniul IT-ului și cred că trebuie să ne educăm studenții pentru a participa și ei la astfel de proiecte. Intenționez să lansez un astfel de proiect în viitorul apropiat și participarea în Consiliu și în Senat m-ar ajuta să-l promovez și să-l extind.

Pentru că o astfel de candidatură nu se poate baza doar pe promisiuni si propuneri pot menționa și câteva din lucrurile pe care le-am făcut în ultimul timp și care cred eu mă recomandă pentru o astfel de poziție:

  • mă ocup de 8 ani de proiectul Stagii pe Bune – probabil cel mai mare program de stagiatură din România, program de care au profitat cca. 1500 de studenți până acum și în care am menținut contacte cu peste 50 de companii din domeniul IT&C
  • pornind de la acest proiect am scris împreună cu d-na profesoară Mara Mocanu unul din primele proiecte POSDRU din UPB, proiectul PACT – proiect prin care s-au îmbunătățit procedurile de practică la nivelul facultății, s-au strâns legăturile cu facultățile cu profil similar din Timișoara, Cluj și Iași, s-a dotat un laborator
  • am realizat 3 ediții ale unui studiu despre primul loc de muncă al absolvenților din facultatea noastră, studii care ne pot ajuta să înțelegem mai bine profilul absolvenților noștri și ale căror rezultate au fost preluate de publicații importante din România ca Forbes sau Ziarul Financiar
  • în cadrul Stagii pe Bune am derulat în 2009 un mini-proiect prin care am ajutat împreună cu studenții noștri și cu parteneri din companii un centru de copii din zona Sucevei
  • am organizat în facultate împreună cu Adobe România, UberVu și Yahoo un curs referitor la Web 2.0, curs la care au participat vorbitori marcanți din industrie atât din țară cât și din afară
  • am co-organizat în noiembrie 2010 în facultatea noastră prima ediție a conferinței How-to-Web. Conferința a devenit în 2012 cea mai mare conferință pe domeniul Web din Europa de Est.
  • am creat prima ediție a Ghidului Bobocului din Facultatea de Automatică și Calculatoare și am gestionat împreună cu Daniel Rosner aparițiile următoare ale acestuia. În momentul de față peste 2000 de copii ale acestei broșuri au ajuns la bobocii facultății noastre iar hărțile create pentru acest ghid de Daniel au servit multor studenți și totodată multor oaspeți ai facultății noastre.
  • particip la organizarea unui master european Erasmus Mundus, master prin care anul acesta 8 studenți din toate colțurile lumii au venit și au participat la cursuri în facultatea noastră
  • am adus inovații din punct de vedere pedagogic. Am realizat una din primele integrări ale unei platforme Moodle în România la Facultatea de Litere în 2003-2004 și am oferit o platformă similară pentru unele din cursurile facultății noastre pe un server personal în 2005-2006. Am implementat mecanisme de feedback la laboratoarele pe care le-am ținut începând cu 2005. Am implementat proiecte de e-learning ale căror rezultate au fost publicate la conferințe internaționale și care au reprezentat baza tezei mele de doctorat.
  • din punct de vedere educațional mă ocup de 2 cursuri la FILS și de 1 curs la master la ACS, țin laboratoare la anul 1 și la anul 4 la ACS. Feedback-ul studenților este pozitiv (peste 80% foarte bine sau bine)
  • mentin colaborari cu institutii de invatamant din Europa – TU Delft, Ecole Polytechnique Nantes si Universite Lumiere Lyon
  • am o colaborare foarte buna cu Asociatia Patronala a Industriei de Software si Servicii (ANIS) cu care am fost parteneri in cadrul proiectului PACT si care ne sustine activ în programul Stagii pe Bune
  • am lansat și am participat la un curs facultativ de bridge, curs în urma căruia două din studentele facultății au reprezentat România la un Campionat European de Juniori.
Vă mulțumesc anticipat pentru suport și apreciez sincer orice comentariu.

1. Carta Universității Politehnica București – Capitolul 2, Misiunea și Obiectivele – http://www1.pub.ro/upb/romana/carta/cap2.html

cateva idei legate de bridge

N-am mai scris nimic de mult referitor la bridge si cum maine am cel mai important concurs al anului si am jumatate de ora libera am zis sa ma mai relaxez scriind despre bridge.

In urma cu ceva timp jucam bridge cu niste prieteni foarte talentati in alte domenii dar care nu aloca bridge-ului atat de mult timp ca mine. Unul din ei povestea ca au un partener de bridge care in ziua respectiva lipsea care este baterist (sau basist – n-am retinut exact) intr-o trupa rock. Povestea era ca omului ii placea sa joace carti dar il enerva foarte tare cand declarantul tabla. Argumentatia sa a constat in urmatorul exemplu: “daca eu cand as urca pe scena as canta primele 3 versuri si dupa aia as spune hai sa trecem la melodia urmatoare ca restul il stiti”. Pe moment n-am realizat dar prin aceasta paralela mi-a scos in evidenta unul dintre cele mai frumoase aspecte ale bridge-ului – tot timpul avem la dispozitie o noua problema de rezolvat. Fiecare noua dona reprezinta o enigma, un puzzle pe care trebuie sa-l dezlegam. Faptul ca tablam inseamna ca am rezolvat problema si ca putem sa ne indreptam cu atentie maxima spre urmatoarea si/sau sa analizam de ce nu ne-am descurcat cu aceasta asa cum ar fi trebuit. Nu cred ca exista nici un jucator de bridge in stare sa joace in fiecare seara aceeasi dona indiferent cat de frumoasa ar fi aceasta. Cum zice partenerul cateodata inainte de o noua dona – “Hai sa trecem la urmatorul exemplu”.

A doua poveste se refera la sisteme de licitatie pe care le-am jucat de-a lungul timpului. Ma gandeam ca am jucat cu 2 parteneri diferiti deschiderea 1 NT de 12-14. Asemanarea intre cele doua sisteme se opreste aici. Desi ambii parteneri sunt foarte agresivi in joc continuarile peste 1nt sunt complet diferite. Daca intr-unul din cazuri mai mult de jumatate din licitatii erau preemptive (de fuga) in al doilea aproape toate sunt constructive neexistand decat 2 continuari slabe in sistem. Inca o dovada ca bridge-ul este un joc pe care poti sa-l adaptezi la maximum personalitatii tale.

In sfarsit saptamana trecuta am jucat cn individual iesind pe 11 in semifinale (din 54) si terminand finala pe 14 (din 28). Mai slab ca anul trecut dar totusi un rezultat bunicel.