maraton ciclism cheile rasnoavei

Am fost si la primul meu maraton pe munte, pe Cheile Rasnoavei. Dupa Prima Evadare si Skoda Velo Challenge am prins gustul si voiam sa incerc ceva mai greu. Cum n-am reusit sa ajung nici la Azuga si nici la Maratonul Vinului ultima sansa era maratonul de la Cheile Rasnoavei. Erau 2 trasee propuse, unul de 18km cu 430 m urcare si unul de 56 cu vreo 2km de urcare. Initial l-am exclus pe cel de 56 ca fiind mult prea greu dar in ultima saptamana m-am gandit (prosteste) ca nu fac 300km cu masina ca sa merg 18km asa ca m-am inscris la ala “un pic mai greu”. Prima greseala.

A doua greseala a fost ca am plecat spre Rasnov in dimineata cursei, trezit la 5.30, plecat la 6, fara sa mananc mare lucru. Cand am intrat pe traseu eram deja obosit. (offtopic: Un lucru foarte bun la maratoanele astea este ca poti sa mergi cu familia, cat tu te chinui pe munte familia sta frumos la aer curat. Silvia s-a bucurat f mult sa ajung in preajma unei curse si a regretat ca nu a venit si ea cu bicicleta, a mers insa un pic cu a mea, uimind ceva lume pt ca este ceva mai mica decat bicicleta).

S-a plecat cu aproape o ora intarziere fata de ora anuntata si s-a inceput catararea imediat. Dupa vreo 300m mi s-a desprins unul din suportii de bidon si am pierdut unul din cele 2 bidoane de apa. Nu m-am oprit pt ca nu am vrut sa pierd contactul cu plutonul. Neavand deloc exercitiu pe munte mi-am propus sa gasesc pe cineva care este cam de acelasi nivel cu mine si sa stau in roata lui. Chestia asta a functionat pana la primul push-bike. O panta pe care daca era ud pe jos nu cred ca puteam sa o urc in picioare acum a trebuit sa o urc impingand la bicicleta. Dupa panta asta au urmat cateva urcusuri si coborasuri ff abrupte pe crengi pe care le-am facut iar pe langa bicicleta si pe care deja au inceput sa ma ajunga cei mai rapizi de la cursa scurta (care au plecat 20-30 de minute mai tarziu). Incet incet am ajuns dupa o ora si jumate la cabana trei brazi, primul punct de alimentare (km 12). Aici am intrat in vorba cu Art(h?)ur un coleg de suferinta care se gandea sa intre pe traseul de 18 km si sa termine cursa repede. Eu i-am zis ca am venit sa termin cursa ca e fiica-mea la final si nu pot sa abandonez si l-am convins sa continue. A fost momentul cheie al cursei pentru mine pentru ca Arthur a fost realmente extraordinar ramanand impreuna cu mine pana la sfarsitul cursei desi eu de la un punct am devenit muuult mai lent.

De la trei brazi a inceput o coborare ff abrupta pe care am facut-o cu greu, coborand in unele bucati de pe bicicleta si apoi inca o bucata de coborare pe drum pietruit pe care am reusit sa cad destul de rau (zdrelit toata partea stanga).  Traversat soseaua Predeal Rasnov si inceput urcarea spre Diham. Au fost 2 urcari ff abrupte 500m diferenta de nivel in 3-4 km si apoi inca vreo 400 m in tot atata, urcari pe care le-am facut mai mult pe langa bicicleta. Pe urcarile astea am ramas si fara apa, am avut foarte mare noroc ca am intalnit niste izvoare pe drum, am bagat vreo 2-3 litri de apa acolo. Urcarea dintre Forban si Diham pe drum forestier era destul de accesibila daca eram la inceputul cursei dar dupa 3-4 ore de mers prin soare si aici am mers destul de mult pe jos. La Diham a fost al doilea punct de alimentare si am mancat/baut bine, dupa care a urmat coborarea. Pe penultima urcare ne-au prins 2 intarziati si la inceputul urcarii spre Diham ne-au mai prins inca 4. Acestia 4 s-au desprins pe coborare, coborare pe care eu am facut-o mult mai prudent si din cauza ca eram accidentat deja si ma durea ff rau mana de la vibratiile bicicletei. Coborarea de la Diham a fost foarte tare, mers kilometri buni cu 30-40 km pe ora pe drum de tara fara sa dai din pedale, a fost superb. Dupa coborarea mai urmat o bucata de plat si la intrarea in Rasnov am fost scutiti de ultima bucla (si de vreo 300m de urcare) dar nu e clar daca din cauza ca eram ff intarziati sau pentru ca era un incendiu in zona respectiva (erau masini de pompieri si elicoptere).

Am terminat dupa 5 ore si un pic, o medie orara de cca 10km/ora. A fost foarte tare, m-am simtit ff bine la final si de-abia astept sa repet experienta. Sper ca data viitoare sa reusesc sa ma misc a doua zi dupa cursa:) Silvia a fost foarte entuziasmata de medalia primita pentru participare, medalie care i-a fost daruita si m-a anuntat ca de data viitoare vine si ea.

Spirit de turma sau apartenenta la o comunitate?

Zilele trecute pe fb un student pe care il apreciez ff mult scria ca s-a saturat de toti care floodeaza fb cu mesaje despre Nicusor Dan din “spirit de turma”.

Acesta nu este un articol despre Nicusor Dan ci despre acest spirit de turma si poate chiar mai mult, despre lipsa lui.

Am copilarit pe vremea lu Ceausescu si cred ca atunci ni s-a introdus acest concept de “spirit de turma”. Celor mai tineri conceptul le-a fost introdus de parintii lor, crescuti in epoca de aur. Comunistii au infiintat cooperativele dar au lucrat permanent pentru a desfiinta orice dorinta de comunitate deoarece oamenii uniti si lucrand pentru un tel comun puteau deveni periculosi. Am fost asadar crescuti in ideea ca a fi intr-un grup si a actiona impreuna cu grupul este rau, este in “spirit de turma”, ca ne asemuim cu dobitoacele daca facem asta.

Suntem crescuti sa fim individualisti, sa ne diferentiem de ceilalti si sa nu incercam sa ne integram. Nu apartinem niciunei comunitati pentru ca o comunitate nu urmareste intotdeauna toate telurile individului ci ale grupului per ansamblu. Noi nu reusim sa asimilam ideea ca binele turmei va aduce bine si individului si ne detasam de orice comunitate care nu ne urmareste 100% interesele.

Dupa 20 de ani de la caderea comunismului, un numar mic de romani au avut ocazia sa vada, sa se educe in alte societati si un numar si mai mic au fost dispusi sa aduca aceste modele si cunostinte si in .ro. Poate ca n-ar fi rau sa ascultam ce au de spus acestia din urma si sa mai incercam sa ne integram din cand in cand si in cate o turma. Iar daca nu suntem in stare macar sa fim mai toleranti cu cei din jur.

Prima Evadare 2012

Am mai participat la Prima Evadare in 2010 si a fost o experienta fabuloasa. A fost prima mea iesire cu bicicleta pe off-road in vreo 15-20 de ani si a plouat de a rupt. Am terminat in 4 ore si un sfert in conditiile in care eram intr-o forma excelenta (mergeam peste 100km saptamanal). Intre timp am cam abandonat bicicleta din motive de program (dus copil la gradinita)  si am ratat cursa din 2011 din motive personale. Planuiam insa sa ma apuc din nou sa merg si cursa din 2012 a fost exact pretextul necesar. Mi-am facut un upgrade la bicicleta (am luat un Corratec de la Veloteca) si am mai inceput sa avem si iesiri in familie cu bicicleta seara pe langa casa. Silvia (fiica-mea) este super incantata de bicicleta si de-abia asteapta sa mearga si ea la concurs cand mai creste.

Cum anul asta a aparut si posibilitatea de a inscrie o companie am lansat ideea si in facultate si cu putin ajutor ne-am strans o echipa de 8 oameni, echipa destul de competitiva in opinia mea. Colegii de echipa, mai competitivi ca mine au fost si la o recunoastere full pe traseu, eu am facut doar de 2 ori padurea Baneasa, o data cu Raluca (eu pe bicicleta veche) si o data singur contra-cronometru sa ma obisnuiesc cu bicicleta noua pe offroad. A fost ok dar dupa cazaturile din 2010 inca imi este un pic frica cand ies de pe asfalt:( Mi-a mai placut anul asta ca am primit absolut intamplator (0.1% sanse) acelasi numar ca in 2010 – 173, numar pe care intentionez sa-l cer explicit la anul:)

In ziua cursei la 8.30 eram la start sa prind un loc in fata. Stiam din 2010 cat de important este sa pleci cat mai repede. Le-am tinut un loc si colegilor astfel incat atunci cand s-a dat startul eram toti 8 grupati undeva destul de in fata (vreo 20 de metri de linia de start). Am plecat ff tare (gps-ul spunea ceva de 40km/h viteza maxima in zona startului) si am castigat cateva pozitii si totul mergea ok pana am dat de primele denivelari mai mari prin padure. Acolo mi s-a strambat ghidonul, o problema pe care am avut-o de cand am luat bicicleta si pe care am sesizat-o baietilor de la Veloteca  la revizie si pare ca nici ei nu s-au descurcat sa-l stranga mai bine (eu recunosc ca nu ma pricep deloc la reglat biciclete). L-am indreptat un pic si l-am strans cu imbusul dar am pierdut timp si n-a tinut asa ca am mers cam toata cursa cu ghidonul ff sensibil si in general stramb si in plus avea tendinta sa se strambe si mai rau la gropi luate tare sau daca luam o mana de pe ghidon. Asa ca m-am alimentat doar pe asfalt sau la cele 2 puncte (24/40) si am mers ceva mai incet prin padure. Alte probleme n-am mai avut si probabil datorita prudentei cauzate de ghidon am reusit sa nu cad in cei 55km.

Am mers destul de tare prin camp si pe potecile mai putin denivelate, ajutat si de My Tracks (de la Google) care imi spunea din km in km cat am facut si cu ce medie. Mi se pare o idee buna sa te tina in priza si sa te ajute sa tii o medie orara buna. La sfarsitul cursei am vazut ca nu este extrem de precis dar pe mine m-a ajutat.

Am evitat sa opresc ff mult la alimentare. La primul punct am stat doar cat unul dintre organizatori (exceptionali!!!) mi-a umplut bidonul si cat am bagat niste glucoza iar la al doilea punct am baut niste apa si am luat un pumn de glucoza cu care era sa ma inec pe coborarea abrupta care urma imediat:)

Am accelerat chiar un pic pe ultimii 10 km si incepusem sa depasesc oameni pana la km 49? cand s-a intrat pe o poteca ff denivelata pe care ghidonul meu n-a mai rezistat. L-am mai strans inca o data ff tare, am incetinit f mult si am reusit sa trec bucata respectiva si sa sprintez de final pe ultimul kilometru.

Am terminat in cca. 2h55, cu 20 de minute mai bine decat imi fixasem ca obiectiv. Ca si acum 2 ani senzatia de la final a fost absolut fantastica. Este fabulos cand auzi publicul la final si iti dai seama ca s-a terminat chinul si ca ai reusit sa termini. Spun chin nu pentru ca ar fi fost ceva ingrozitor de greu ci pentru ca am incercat sa scot maxim din muschii atrofiati de statul la calculator si din conditia fizica inexistenta pe care o am. M-au motivat 2 lucruri ff tare, tricoul galben pentru primii 100 la care am crezut pana la un punct ca am o sansa (ff naiv din partea mea) si echipa – am vrut tare mult sa intram in primele 5-10 companii participante (nu s-au afisat inca rezultatele asa ca nu stiu daca acest obiectiv s-a realizat)

La final am baut o bere, am facut poze si am plecat pe bicicleta inapoi spre casa.

A fost o experienta super pentru care le multumesc organizatorilor (nu cred ca pot sa repet indeajuns cat de extraordinari au fost) si coechipierilor mei care au mers excelent: Andreea, Tudor, Emil, Andrei, Razvan, Stefan, Matei.

Pt poze cu echipa verificati albumul de pe facebook (multumim fotografilor)

Nicusor Dan

Am 31 de ani și drept de vot de 13 ani. În acești 13 ani am votat aproape la toate alegerile. Aproape la toate alegerile am votat împotriva cuiva. La primul meu vot a trebuit sa aleg intre a pune stampila pe Iliescu sau pe Vadim si cam asa a fost la toate alegerile de atunci. Acum în sfârșit pot să spun că pot da un vot pozitiv, există un candidat în care am încredere și care mă reprezintă.

De ce mă reprezintă? Pentru că are obiective similare cu ale mele: un oraș verde, cu mai puține mașini, cu mai multe biciclete, un oraș în care să nu se mai construiască haotic, un oraș (și o țară) în care să se respecte legea. Un om educat pentru care este importantă și viața culturală a unei capitale și care a salvat monumente și spații verzi de la distrugere.

Acesta este Nicușor Dan. Dacă citiți acest articol vă rog intrați pe site-ul său și citiți-i programul și mai investiți 2 minute și citiți-i și biografia.

Poate să fie momentul în care să se producă o schimbare în clasa politică de la noi.

600

Astazi Stagii pe Bune a ajuns la 600 de pozitii de stagiu oferite studentilor din toata tara. 600 de pozitii deschise tuturor studentilor care sunt pasionati de calculatoare, de software, de retele, de IT. Si inca se mai inscriu stagii pentru editia de anul acesta.

In 2005 am plecat cu cca. 30 de stagii din care mai mult de jumatate erau obtinute gratie lobby-ului facut de doamna profesoara Irina Athanasiu.

8 ani mai tarziu aceasta cifra a crescut de 20 de ori. Sunt de 20 de ori mai multe oportunitati pentru studenti de a invata lucruri noi, de a-si pune in practica cunostintele existente, de a experimenta. Datoram aceasta crestere tuturor oamenilor care ne-au sprijinit si ne-au incurajat in acesti 8 ani: profesorilor, profesionistilor din firme care au pus la dispozitie timpul pentru a face selectie si mentorship, studentilor care au aplicat si i-au indemnat si pe colegii lor din ani mai mici sa aplice.

O multumire speciala partenerilor care ne-au ajutat sa tinem programul in viata si sa-l crestem in acesti 8 ani: BitDefender, Freescale, Adobe, Ubisoft, 4psa, Alvarion, Oracle, S&T, IBM, IXIA.

Nu cred ca am fi ajuns aici daca un numar mare de oameni pasionati nu si-ar fi dedicat timpul liber in fiecare primavara pentru a face acest program sa mearga. Sunt peste 40 de oameni care au investit timp si pasiune in activitati care tin de la prezentari catre firme sau studenti la lipit afise, de la corectat buguri in site la marketing direct, de la social media la contabilitate.

Multumesc tuturor si va invit sa fiti alaturi de noi si in continuare!

Candidatură pentru Consiliul Facultății @ACS și pentru Senatul UPB

De ce imi propun sa candidez pentru Consiliul Facultății, respectiv pentru Senat?

Pentru că am convingerea că pot să-mi aduc o contribuție în ambele instituții.

Structurile de conducere ale unei universități se diferențiază de cele dintr-o companie prin faptul că sunt alese democratic. Astfel membrii structurilor de conducere au datoria să-i reprezinte pe cei care i-au ales. Acest lucru nu poate fi realizat daca lipseste comunicarea. Îmi propun să continui activitatea din ultimii 4 ani din Consiliul Facultății și să aduc la cunoștința colegilor discuțiile din Senat și din Consiliu. Comunicărea deficitara dintre Senat-Consiliu-cadre didactice-studenți este in opinia mea una din problemele actuale ale facultății. Această lipsă de comunicare face ca anumite proceduri să nu fie realizate în timp util sau să fie imposibil de implementat.

O altă problemă pe care am sesizat-o în ultimii ani a fost frecvența mare a mesajelor de tipul: am primit astăzi următorul regulament din rectorat, vă rog să vă uitați pe el pentru că mâine se votează. Cred că este de datoria reprezentanților noștri din Senat să refuze să voteze astfel de acte, să refuze transformarea Senatului într-o instituție care doar votează tot ce i se oferă fara a dezbate.

În afara atribuțiilor de comunicare intenționez să mă implic în îmbunătățirea colaborării cu companiile orientate pe R&D, atât la nivelul Universității cât mai ales la nivelul Facultății. Acest lucru cred că se poate realiza prin implementarea unor centre unice la nivelul facultăților care să se ocupe de relația cu industria într-un mod unitar, realizând proceduri și implementând în mod transparent programe de stagii, de lucrări de diplomă în co-tutelă, de cercetare la masterat/doctorat. Toate aceste colaborări trebuie comunicate atât în comunitatea academică cât și în mass-media pentru a crește prestigiul facultății noastre și pe această cale.

O a treia direcție importantă pentru mine este îmbunătățirea proceselor pedagogice. În acest domeniu mi-am susținut lucrarea de doctorat și cred că pot să-mi aduc o contribuție în grupurile de lucru ce se vor organiza în acest domeniu.

Nu în ultimul rând trebuie să ne amintim că misiunea universității este și de a pregăti oameni capabili să contribuie la ”progresul social-cultural al societatii romanesti” și de a oferi ”servicii atat pentru comunitatea proprie, cat si pentru societate” [1]. Cred că această direcție este neglijată în Universitatea noastră. Pregătim profesioniști dar nu ne preocupăm să educăm acești oameni să se implice în societate. Proiectele sociale pe care le derulează facultatea noastră se referă în general la cadouri de Crăciun sau la alte forme de ajutor pentru leagăne de copii. Cred că putem să derulăm de exemplu proiecte prin care să atragem elevii către domeniul IT-ului și cred că trebuie să ne educăm studenții pentru a participa și ei la astfel de proiecte. Intenționez să lansez un astfel de proiect în viitorul apropiat și participarea în Consiliu și în Senat m-ar ajuta să-l promovez și să-l extind.

Pentru că o astfel de candidatură nu se poate baza doar pe promisiuni si propuneri pot menționa și câteva din lucrurile pe care le-am făcut în ultimul timp și care cred eu mă recomandă pentru o astfel de poziție:

  • mă ocup de 8 ani de proiectul Stagii pe Bune – probabil cel mai mare program de stagiatură din România, program de care au profitat cca. 1500 de studenți până acum și în care am menținut contacte cu peste 50 de companii din domeniul IT&C
  • pornind de la acest proiect am scris împreună cu d-na profesoară Mara Mocanu unul din primele proiecte POSDRU din UPB, proiectul PACT – proiect prin care s-au îmbunătățit procedurile de practică la nivelul facultății, s-au strâns legăturile cu facultățile cu profil similar din Timișoara, Cluj și Iași, s-a dotat un laborator
  • am realizat 3 ediții ale unui studiu despre primul loc de muncă al absolvenților din facultatea noastră, studii care ne pot ajuta să înțelegem mai bine profilul absolvenților noștri și ale căror rezultate au fost preluate de publicații importante din România ca Forbes sau Ziarul Financiar
  • în cadrul Stagii pe Bune am derulat în 2009 un mini-proiect prin care am ajutat împreună cu studenții noștri și cu parteneri din companii un centru de copii din zona Sucevei
  • am organizat în facultate împreună cu Adobe România, UberVu și Yahoo un curs referitor la Web 2.0, curs la care au participat vorbitori marcanți din industrie atât din țară cât și din afară
  • am co-organizat în noiembrie 2010 în facultatea noastră prima ediție a conferinței How-to-Web. Conferința a devenit în 2012 cea mai mare conferință pe domeniul Web din Europa de Est.
  • am creat prima ediție a Ghidului Bobocului din Facultatea de Automatică și Calculatoare și am gestionat împreună cu Daniel Rosner aparițiile următoare ale acestuia. În momentul de față peste 2000 de copii ale acestei broșuri au ajuns la bobocii facultății noastre iar hărțile create pentru acest ghid de Daniel au servit multor studenți și totodată multor oaspeți ai facultății noastre.
  • particip la organizarea unui master european Erasmus Mundus, master prin care anul acesta 8 studenți din toate colțurile lumii au venit și au participat la cursuri în facultatea noastră
  • am adus inovații din punct de vedere pedagogic. Am realizat una din primele integrări ale unei platforme Moodle în România la Facultatea de Litere în 2003-2004 și am oferit o platformă similară pentru unele din cursurile facultății noastre pe un server personal în 2005-2006. Am implementat mecanisme de feedback la laboratoarele pe care le-am ținut începând cu 2005. Am implementat proiecte de e-learning ale căror rezultate au fost publicate la conferințe internaționale și care au reprezentat baza tezei mele de doctorat.
  • din punct de vedere educațional mă ocup de 2 cursuri la FILS și de 1 curs la master la ACS, țin laboratoare la anul 1 și la anul 4 la ACS. Feedback-ul studenților este pozitiv (peste 80% foarte bine sau bine)
  • mentin colaborari cu institutii de invatamant din Europa – TU Delft, Ecole Polytechnique Nantes si Universite Lumiere Lyon
  • am o colaborare foarte buna cu Asociatia Patronala a Industriei de Software si Servicii (ANIS) cu care am fost parteneri in cadrul proiectului PACT si care ne sustine activ în programul Stagii pe Bune
  • am lansat și am participat la un curs facultativ de bridge, curs în urma căruia două din studentele facultății au reprezentat România la un Campionat European de Juniori.
Vă mulțumesc anticipat pentru suport și apreciez sincer orice comentariu.

1. Carta Universității Politehnica București – Capitolul 2, Misiunea și Obiectivele – http://www1.pub.ro/upb/romana/carta/cap2.html

cateva idei legate de bridge

N-am mai scris nimic de mult referitor la bridge si cum maine am cel mai important concurs al anului si am jumatate de ora libera am zis sa ma mai relaxez scriind despre bridge.

In urma cu ceva timp jucam bridge cu niste prieteni foarte talentati in alte domenii dar care nu aloca bridge-ului atat de mult timp ca mine. Unul din ei povestea ca au un partener de bridge care in ziua respectiva lipsea care este baterist (sau basist – n-am retinut exact) intr-o trupa rock. Povestea era ca omului ii placea sa joace carti dar il enerva foarte tare cand declarantul tabla. Argumentatia sa a constat in urmatorul exemplu: “daca eu cand as urca pe scena as canta primele 3 versuri si dupa aia as spune hai sa trecem la melodia urmatoare ca restul il stiti”. Pe moment n-am realizat dar prin aceasta paralela mi-a scos in evidenta unul dintre cele mai frumoase aspecte ale bridge-ului – tot timpul avem la dispozitie o noua problema de rezolvat. Fiecare noua dona reprezinta o enigma, un puzzle pe care trebuie sa-l dezlegam. Faptul ca tablam inseamna ca am rezolvat problema si ca putem sa ne indreptam cu atentie maxima spre urmatoarea si/sau sa analizam de ce nu ne-am descurcat cu aceasta asa cum ar fi trebuit. Nu cred ca exista nici un jucator de bridge in stare sa joace in fiecare seara aceeasi dona indiferent cat de frumoasa ar fi aceasta. Cum zice partenerul cateodata inainte de o noua dona – “Hai sa trecem la urmatorul exemplu”.

A doua poveste se refera la sisteme de licitatie pe care le-am jucat de-a lungul timpului. Ma gandeam ca am jucat cu 2 parteneri diferiti deschiderea 1 NT de 12-14. Asemanarea intre cele doua sisteme se opreste aici. Desi ambii parteneri sunt foarte agresivi in joc continuarile peste 1nt sunt complet diferite. Daca intr-unul din cazuri mai mult de jumatate din licitatii erau preemptive (de fuga) in al doilea aproape toate sunt constructive neexistand decat 2 continuari slabe in sistem. Inca o dovada ca bridge-ul este un joc pe care poti sa-l adaptezi la maximum personalitatii tale.

In sfarsit saptamana trecuta am jucat cn individual iesind pe 11 in semifinale (din 54) si terminand finala pe 14 (din 28). Mai slab ca anul trecut dar totusi un rezultat bunicel.

bye-bye ing, au revoir heineken

Nu sunt un mare fan nici al guvernului actual nici al nivelului de civilizatie aratat de unii din compatriotii nostri pe afara. Chiar si asa mi se pare total deplasat modul in care suntem tratati ca tara de colegii nostri de uniune. Am intrat in UE pentru ca avem 20 milioane de consumatori pregatiti sa inghita orice. Nu cred ca a fost un alt motiv pentru care am fost admisi. Asta nu este insa un motiv sa acceptam permanent un statut de tara de mana a doua care nu are alt drept decat sa consume bunuri produse de tarile de mana intai.

Modul in care ne-au tratat Olanda si Finlanda merita o riposta dura din partea noastra si singura riposta pe care o avem la dispozitie este cea economica. Putem boicota bunurile si companiile din aceste tari si putem arata in sfarsit solidaritate ca popor.

Eu maine imi retrag pensia privata de la ING, voi renunta complet la Heineken (si la toate marcile companiei: Ciuc, Silva :(, Gosser, Golden Brau, Schlossgold, Desperados, Neumarkt). In gradina imi voi planta bulbii de anul trecut sau voi trece pe flori romanesti. Si bineinteles imi voi indemna toti cunoscutii sa renunte la Nokia.

Daca mai stiti si alte companii de boicotat adaugati-le aici.

Sinucigas la volan

Greu de crezut ca dupa cateva zeci de mii de kilometri condusi prin Bucuresti ma mai poate surprinde ceva. Si cu toate astea astazi am ramas absolut siderat de urmatoarea faza.

Ies din pasajul Victoriei indreptandu-ma spre Iancului pe la 9 dimineata. Pe linia de tramvai sta ca de obicei o masina sa faca stanga. Pare ca m-a vazut si nu da semne ca vrea sa-mi taie calea. Cand ajung la vreo cateva zeci de metri individul se porneste tacticos sa faca stanga. Nu demaraj in tromba, nici macar un pic accelerat. Tacticos traverseaza Stefan cel Mare fara sa se uite in rest. Calc frana pana jos (noroc cu ABS-ul) si opresc efectiv masina la centimetri de el. Pe toata perioada franarii (nu ff lunga) si dupa am folosit claxonul si individul nu a intors nici macar capul sa se uite.

Mi-e greu sa inteleg cum poate sa fie cineva atat de idiot, daca franam 2 secunde mai tarziu sau putin mai incet treceam efectiv prin el. Si totusi n-a avut nici o reactie. Pot sa ghicesc ca omul ori voia sa se sinucida ori este absolut cretin ori era beat (mai greu de crezut la 9 dimineata). Oricum daca se intampla sa va intalniti sau sa aveti probleme cu un Renault (?) alb cu numarul B44 SGL sa stiti ca puteti conta oricand pe mine sa depun marturie despre cat de inconstient este acest sofer.

Cat de ieftine sunt de fapt abonamentele RCS-RDS?

Am trimis o prima reclamatie la OPC referitor la o taxa abuziva a celor de la RCS-RDS. Acestia cer taxe de reconectare de 15 RON pentru intarzieri in plata abonamentului fara a trimite in nici un fel (posta/sms/mail/telefonic/ porumbei voiajori) facturi sau notificari de plata. Este inca o teapa pe care corporatiile de la noi o trag consumatorului marindu-si astfel substantial valoarea abonamentului prin metode demne de jilava.

Iata reclamatia trimisa la reclamatii.bucuresti@opc.ro. Sunt curios care va fi raspunsul.

Daca mai aveti experiente benefice cu acesti tepari de la RCS-RDS, impartasiti-le aici. Si sa mai pun cateva cuvinte cheie: RCS-RDS: jalnici, escroci, hoti.

Stimate domn/doamna,
Compania RCS-RDS (rcs-rds.ro) impune abonatilor o taxa de reconectare de 15 RON la intarzieri in plata facturii fara a emite insa facturi pe adresa acestora, fara a-i contacta telefonic/posta/e-mail si fara a efectua vreo deconectare.
Am fost in situatia urmatoare. In luna decembrie am platit in avans factura pe cateva luni tot dupa un incident in care am aflat ca am taxa de reconectare de platit fara sa am nici o factura receptionata. In aceste luni nu am primit nici o factura si nu am retinut (nu mi se pare normal sa retin eu) cand au expirat lunile platite. Astazi m-am trezit (fara sa primesc nici o atentionare/ factura de la RCS-RDS) ca trebuie sa platesc o taxa de reconectare de 15 RON pentru ca am intarziat cu plata.
Consider ca aceasta taxa este abuziva in conditiile in care compania RCS-RDS nu are o comunicare minima cu abonatii (trimiterea facturii) si este introdusa doar pentru a-si suplimenta costul abonamentului.  
Cu stima,