despre adevar in societate

Multi dintre noi am crescut intr-un mediu in care adevarul era pretuit. Trebuie sa nu minti – spuneau si parintii si doctrina crestina. Pe masura ce am crescut am descoperit ca e mai bine cateodata sa minti. “Vaza s-a spart singura”, “eu am invatat dar am luat nota mica pentru ca profesorul are ceva cu mine”, “mi s-a stricat hardul exact inainte sa trimit tema”. In general insa pretuim adevarul ca valoare umana. Nu stiu daca il vom mai pretui mult timp pentru ca in ultimul timp societatea ne invata altfel. Devine mult mai putin important sa spui ca jucai fotbal prin casa si ai spart vaza sau ca n-ai avut chef sa inveti pentru ca …, si mult mai important sa repeti cu multa convingere minciuna si sa convingi suficient de multe surse de adevarul spuselor tale.

Pe masura ce am avansat in varsta am aflat nu numai ca este important sa nu minti dar ca exista o disciplina, logica, in care spunem ca propozitiile au valori de adevar, Adevarat sau Fals si putem sa facem operatii cu propozitii, valorile de adevar obtinute in urma acestor operatii fiind bine determinate.

Si mai tarziu, unii dintre noi am aflat ca exista propozitii pentru care nu putem demonstra ca sunt adevarate sau false folosind  axiomele cunoscute.

Ce am observat eu acum (poate altii cu mult inaintea mea, nu am studii de filozofie) este ca adevarul are 2 caracteristici: este social si temporal.

Pentru a le exemplifica pornesc tot de la cele 3 exemple de minciuni pe care le-am oferit mai devreme.

“Vaza s-a spart singura”. Propozitia va fi “mai adevarata” daca vine fratiorul mai mare sau mai mic si spune – “da tati am vazut si eu cum a cazut singura – cred ca a fost cutremur”.

“Proful are ceva cu mine” – vine prietenul si spune – “asa e, are ceva cu toata lumea, nu e sanatos proful ala, si mie mi-a dat 4 fara motiv”.

“mi s-a stricat hard-diskul” – “da, e colegul meu de camera, am fost cu el de dimineata sa recuperam datele si nu e nici o speranta”.

Numarul celor ce sustin afirmatia si puterea lor decide efectiv valoarea de adevar a unei propozitii si nu neaparat dovezile concludente: “N-a fost nici un cutremur astazi, stiu ca iar v-ati jucat fotbal spune tatal decizand care este adevarul”.

Al doilea caracter este cel temporal. Conteaza valoarea de adevar a unei propozitii la un anumit moment.  In functie de factorul social valoarea de adevar se modifica in timp si aceasta valoare de adevar conteaza doar in momentul in care o decizie este luata. Va fi foarte putin relevant daca se demonstreaza peste 2 ani ca intr-adevar hardul a fost stricat sau vaza s-a spart singura atata timp cat vinovatii sunt pedepsiti astazi in functie de forta sociala a celor ce sustin o anumita valoare de adevar.

Cum spuneam nu am studii de filozofie si lecturile mele sociologice sunt de nivel incepator dar asa mi se pare mie ca merg lucrurile in societate. Adevarul apartine celor care au cel mai mare impact social la un anumit moment de timp. Daca intelegem acest principiu simplu ne va fi mult mai usor sa navigam printre adevarurile pe care le auzim zilnic.