despre bac – discutie in autobuz

Recunosc ca n-am mai mers in ultimul timp cu autobuzul, am folosit bicicleta, masina, sau metroul. Autobuzul este insa una din cele mai interesante surse de informatii din Bucuresti. Astfel ieri am auzit o discutie extrem de interesanta dintre 2 liceeni (posibil de la Madgearu) despre examenul de bac. O fata era extrem de stresata si povestea strategia de invatat, materiile pe care si le alege si asa mai departe. Nu prea a tacut timp de 5 statii.

Am retinut urmatoarele idei:

  • La franceza oral (?) sunt vreo 25 de subiecte. O sa i le faca profa pe toate si ea doar trebuie sa le invete. Anul trecut la ei in clasa la franceza toti au luat 10 mai putin 1 care a luat 9.
  • La biologie trebuie invatate eseuri (!?). Pare ca ar fi 100 dar se repeta multe si atunci ar ramane doar 30. Tot aici pare ca mai sunt si probleme de rezolvat.
  • La romana nu s-a schimbat nimic. Zeci de comentarii (acum se pare ca se numesc eseuri), unele mai scurte, altele mai lungi. Aici strategia este ca se invata 2 pe zi si o data la 2 zile se repeta.
Pare ca lucrurile s-au schimbat in mai rau. Cand am dat eu bac-ul erau comentariile la romana care te indobitoceau. Toata lumea insista sa le inveti in loc sa iti ofere mijloacele prin care sa poti sa comentezi personal un text literar. Presiunea de a invata aceste texte pe dinafara nu era data neaparat de materia in sine ci era o presiune construita social. Daca toti elevii invatau comentarii scrise de profesori atunci cineva care si-ar fi folosit mintea si lecturile auxiliare pentru a interpreta personal un text era automat subevaluat pentru ca nu se incadra in linia trasata.
Vad ca aceasta experienta cel putin neplacuta si cu valoare educativa aproape de 0, in loc sa se restranga se extinde si spre alte materii. Sa inveti subiecte la franceza si eseuri la biologie mi se pare deja tragic. In testele comparative inter-tari (de ex PISA sau TIMMS) pierdem puncte la utilizarea cunostintelor in stiinte pentru ca se invata texte pe dinafara in loc sa fie pusi elevii sa gandeasca. 
Faptul ca se invata pe dinafara texte si la materii la care in primul rand ar trebui incurajata comunicarea este si mai neplacut. Un examen oral ar trebui dupa parerea mea sa fie in primul rand un dialog pe o anumita tema. In viata in cele mai multe cazuri ajungi intr-o tara straina si trebuie sa te faci inteles. In general nu ai timpul sa inveti pe dinafara textele (desi existau niste ghiduri de conversatie pentru asta) ci trebuie sa cunosti limba suficient cat sa te faci inteles. Daca s-ar pune mai mult accent pe dialoguri libere poate elevii ar fi mai putin obligati sa recite din memorie si si-ar forma un vocabular minim si deprinderi de a vorbi liber.
Profesorii pot sa fie in teorie si ei acuzati ca incurajeaza acest sistem prin faptul ca scriu comentarii si rezolva subiectele. Si ei insa sunt parti ale unui sistem in care trebuie sa traiasca. Pentru un profesor tanar cu 8 milioane salariu singura sansa sa supravietuiasca este sa faca meditatii. Pentru a lua bani si pe viitor trebuie sa aiba rezultate la meditatii. Pentru a avea rezultate trebuie sa se incadreze in sistem si sa-i invete pe elevi ceea ce stiu sigur ca ii va ajuta la examen si nu ce stiu ca ii va ajuta pe termen lung. 
In concluzie – elevii tocesc din cauza mediului, profesorii le creaza conditiile pentru a toci tot din cauza mediului. Cum putem sa schimbam acest mediu? Poate oferind la examene texte la prima vedere care sa nu fi fost rezolvate si tocite deja? Alte idei?