Prima Evadare 2012

Am mai participat la Prima Evadare in 2010 si a fost o experienta fabuloasa. A fost prima mea iesire cu bicicleta pe off-road in vreo 15-20 de ani si a plouat de a rupt. Am terminat in 4 ore si un sfert in conditiile in care eram intr-o forma excelenta (mergeam peste 100km saptamanal). Intre timp am cam abandonat bicicleta din motive de program (dus copil la gradinita)  si am ratat cursa din 2011 din motive personale. Planuiam insa sa ma apuc din nou sa merg si cursa din 2012 a fost exact pretextul necesar. Mi-am facut un upgrade la bicicleta (am luat un Corratec de la Veloteca) si am mai inceput sa avem si iesiri in familie cu bicicleta seara pe langa casa. Silvia (fiica-mea) este super incantata de bicicleta si de-abia asteapta sa mearga si ea la concurs cand mai creste.

Cum anul asta a aparut si posibilitatea de a inscrie o companie am lansat ideea si in facultate si cu putin ajutor ne-am strans o echipa de 8 oameni, echipa destul de competitiva in opinia mea. Colegii de echipa, mai competitivi ca mine au fost si la o recunoastere full pe traseu, eu am facut doar de 2 ori padurea Baneasa, o data cu Raluca (eu pe bicicleta veche) si o data singur contra-cronometru sa ma obisnuiesc cu bicicleta noua pe offroad. A fost ok dar dupa cazaturile din 2010 inca imi este un pic frica cand ies de pe asfalt:( Mi-a mai placut anul asta ca am primit absolut intamplator (0.1% sanse) acelasi numar ca in 2010 – 173, numar pe care intentionez sa-l cer explicit la anul:)

In ziua cursei la 8.30 eram la start sa prind un loc in fata. Stiam din 2010 cat de important este sa pleci cat mai repede. Le-am tinut un loc si colegilor astfel incat atunci cand s-a dat startul eram toti 8 grupati undeva destul de in fata (vreo 20 de metri de linia de start). Am plecat ff tare (gps-ul spunea ceva de 40km/h viteza maxima in zona startului) si am castigat cateva pozitii si totul mergea ok pana am dat de primele denivelari mai mari prin padure. Acolo mi s-a strambat ghidonul, o problema pe care am avut-o de cand am luat bicicleta si pe care am sesizat-o baietilor de la Veloteca  la revizie si pare ca nici ei nu s-au descurcat sa-l stranga mai bine (eu recunosc ca nu ma pricep deloc la reglat biciclete). L-am indreptat un pic si l-am strans cu imbusul dar am pierdut timp si n-a tinut asa ca am mers cam toata cursa cu ghidonul ff sensibil si in general stramb si in plus avea tendinta sa se strambe si mai rau la gropi luate tare sau daca luam o mana de pe ghidon. Asa ca m-am alimentat doar pe asfalt sau la cele 2 puncte (24/40) si am mers ceva mai incet prin padure. Alte probleme n-am mai avut si probabil datorita prudentei cauzate de ghidon am reusit sa nu cad in cei 55km.

Am mers destul de tare prin camp si pe potecile mai putin denivelate, ajutat si de My Tracks (de la Google) care imi spunea din km in km cat am facut si cu ce medie. Mi se pare o idee buna sa te tina in priza si sa te ajute sa tii o medie orara buna. La sfarsitul cursei am vazut ca nu este extrem de precis dar pe mine m-a ajutat.

Am evitat sa opresc ff mult la alimentare. La primul punct am stat doar cat unul dintre organizatori (exceptionali!!!) mi-a umplut bidonul si cat am bagat niste glucoza iar la al doilea punct am baut niste apa si am luat un pumn de glucoza cu care era sa ma inec pe coborarea abrupta care urma imediat:)

Am accelerat chiar un pic pe ultimii 10 km si incepusem sa depasesc oameni pana la km 49? cand s-a intrat pe o poteca ff denivelata pe care ghidonul meu n-a mai rezistat. L-am mai strans inca o data ff tare, am incetinit f mult si am reusit sa trec bucata respectiva si sa sprintez de final pe ultimul kilometru.

Am terminat in cca. 2h55, cu 20 de minute mai bine decat imi fixasem ca obiectiv. Ca si acum 2 ani senzatia de la final a fost absolut fantastica. Este fabulos cand auzi publicul la final si iti dai seama ca s-a terminat chinul si ca ai reusit sa termini. Spun chin nu pentru ca ar fi fost ceva ingrozitor de greu ci pentru ca am incercat sa scot maxim din muschii atrofiati de statul la calculator si din conditia fizica inexistenta pe care o am. M-au motivat 2 lucruri ff tare, tricoul galben pentru primii 100 la care am crezut pana la un punct ca am o sansa (ff naiv din partea mea) si echipa – am vrut tare mult sa intram in primele 5-10 companii participante (nu s-au afisat inca rezultatele asa ca nu stiu daca acest obiectiv s-a realizat)

La final am baut o bere, am facut poze si am plecat pe bicicleta inapoi spre casa.

A fost o experienta super pentru care le multumesc organizatorilor (nu cred ca pot sa repet indeajuns cat de extraordinari au fost) si coechipierilor mei care au mers excelent: Andreea, Tudor, Emil, Andrei, Razvan, Stefan, Matei.

Pt poze cu echipa verificati albumul de pe facebook (multumim fotografilor)

Cu bicicleta in trafic – cateva sfaturi

Am citit zilele trecute postul lui Ovidiu referitor chipurile la siguranta in trafic. Nu am fost deloc de acord cu modul de abordare asa ca mi-am propus sa fac un rezumat a ceea ce am invatat in aproape 3 ani de cand merg cu bicicleta prin Bucuresti

1. Dispozitive ce maresc siguranta pe bicicleta si care ar trebui utilizate.

– casca – ar fi bine sa o purtati, in teorie va protejeaza, din experienta nu va pot spune daca este utila sau nu. Este buna oricum ca te mai apara de soare si de ploaie.

– far fata – foarte util noaptea cand depasiti masini. Daca nu aveti farul pornit nu veti fi vazut niciodata in oglinda retrovizoare. Daca are mai multe pozitii tineti-l pe intermitent.

– far spate – creste considerabil sansa sa fiti vazut de masinile care va depasesc din spate. Iarasi eu il tin pe intermitent pentru ca mi se pare cel mai vizibil asa. Asigurati-va ca este vizibil cand va urcati in sa (de exemplu daca aveti o haina mai lunga si lumina este chiar sub sa sau daca puneti ceva in partea din spate a bicicletei – cos de copil, cos de cumparaturi).

– vesta/benzi reflectorizante – nu am folosit decat benzi reflectorizante atunci cand farul din spate era mascat de cosul copilului. Din experienta de sofer este foarte bine ca un biciclist sa foloseasca vesta/benzi reflectorizante – il face mult mai usor de observat noaptea. Mi se par chiar superioare farului spate. Daca vesta in general este incomoda puteti folosi benzi care se leaga pe piciorul drept pentru a tine pantalonul lipit de picior si a nu incomoda la pedalat. Gasiti astfel de benzi cred in orice magazin de biciclete. Eu am gasit la decathlon si la veloteca.

2. Ce ar trebui sa stiti inainte de a intra in trafic

– ar fi bine sa stiti sa mergeti cu bicicleta de 1 an macar. Mai corect ar fi bine ca timp de un an sa fi iesit macar de vreo 20 de ori printr-un parc. Alternativa – sa fi mers mult timp cand erati mici. Este si o vorba care zice ca mersul pe bicicleta nu se uita si este cat se poate de adevarata. Eu, acum 3 ani m-am urcat prima oara pe bicicleta dupa ce nu mai mersesem de pe la 12 ani si pana atunci nu mersesem niciodata in trafic. La inceput am mers foarte incet si cu teama pe strada dar acomodarea a venit repede.

– ar trebui sa puteti sa mergeti cu o mana (Ca sa fiti in stare sa semnalizati cu cealalta). Ar trebui sa puteti merge 10-20 minute drept fara a face miscari bruste stanga dreapta – eventual exersati pe o banda de bicicleta – incercati sa mergeti cat de mult chiar pe dunga galbena care margineste banda. Ar trebui sa puteti sa intoarceti capul fara sa pierdeti controlul asupra bicicletei – iarasi se poate exersa pe pistele de biciclete. Foarte important in Bucuresti – ar trebui sa puteti sa treceti peste o denivelare – groapa, canal de la marginea strazii – fara a cadea sau a schimba foarte mult traiectoria bicicletei

– ar fi bine – dar nu obligatoriu – sa aveti carnet de conducere si oarecare experienta ca sofer in Bucuresti (vorbesc de Bucuresti din reflex ca sunt bucurestean – sfaturile sunt valabile pentru orice oras mare din Romania). De ce este bine sa aveti experienta ca sofer? Pentru ca veti intelege mult mai usor modul in care circula masinile si intentiile soferilor, veti cunoaste probabil regulile de circulatie (presupunere optimista la cum se circula in Bucuresti). Veti avea reflexul de a urmari semnalizarile acestora, luminile de frana. Veti putea sa va dati seama chiar si cand vor sa schimbe directia fara sa semnalizeze – foarte comun in Bucuresti.

3. Best practices in trafic

– asigurati-va la cea mai mica schimbare de directie.  Nu va bazati doar pe faptul ca o semnalizati. Este mai sigur sa va asigurati ca nu vine o masina sau ca daca aveti o masina in spate aceasta va lasa sa treceti.

– nu va bazati pe culoarea verde cand sunteti pe pistele de biciclete. Cele mai periculoase momente pentru mine au fost cand eram pe pista de biciclete si traversam la stopul de la Apaca pe culoarea verde si era sa fiu luat pe sus de masinile care faceau grabite dreapta. Asigurati-va cand traversati ca si cum ati fi pe rosu. Acest sfat este valabil si cand sunteti pe strada – nu numai pe pista de biciclete. Eu personal in general prefer sa ma asigur bine si sa plec, daca este posibil, inca de pe rosu pentru a traversa intersectia inaintea masinilor care vor sa faca dreapta. Daca nu reusiti sa plecati inaintea masinilor, incetiniti si asigurati-va ca puteti merge inainte – ca masina din spate care vrea sa faca dreapta incetineste si va permite sa treceti. O alta abordare aici este sa treceti mai pe centrul benzii pentru a va asigura ca nu vi se taie calea.

– evitati sa traversati denivelari altfel decat perpendicular pe directia denivelarii. Prin denivelari inteleg borduri, sine de tramvai (cele mai periculoase deoarece sunt si alunecoase), ridicari ale asfaltului (mai ales in statii de autobuz/troleibuz). Trecerea unei astfel de obstacol din lateral face foarte probabil urmatorul fenomen: roata din fata traverseaza denivelarea iar cea din spate loveste denivelarea din lateral si cauzeaza pierderea echilibrului si foarte probabil o intalnire dureroasa cu asfaltul. Singura cazatura pe care am luat-o in oras pana acum a fost din acest motiv, am incercat sa urc o bordura din lateral.

– incetiniti cat de mult puteti cand depasiti o coloana la semafor. 2 motive principale. Primul ar fi ca nici pasagerii nici soferii nu se asigura cand deschid portiera la semafor. Daca mergeti cu viteza mica aveti sansa sa franati sau chiar sa observati din timp intentia pasagerului. In general este bine sa urmariti cu atentie ce fac masinile si pasagerii acestora in timp ce circulati. Al doilea motiv este ca la semafor nu toti pietonii traverseaza pe trecere. Multi traverseaza si printre masini si daca masina pe care o depasiti este mai inalta sau are geamuri fumurii s-ar putea sa aveti parte de o ciocnire neplacuta cu un pieton.

– in intersectii nu va bazati pe faptul ca aveti prioritate. Incercati sa aveti eye-contact cu soferul care vine de pe strada fara prioritate ca sa fiti siguri ca se opreste. Un lucru care mi se pare destul de comod si sigur de facut este ca atunci cand sunt pe drumul cu prioritate si vad o masina care asteapta sa intre din dreapta mea sa incerc sa trec prin spatele ei. Fac un mic ocol si incetinesc un pic dar nu risc sa plece brusc si sa ma loveasca.

– cand vedeti caini pe marginea drumului este bine sa incetiniti preventiv. Mie personal imi este frica de faptul ca ar putea sa sara pe neasteptate la mine si sa schimb din reflex brusc directia bicicletei chiar in masina care ma depaseste prin stanga. Viteza mai mica va permite sa reactionati mai bine.

4. Cateva lucruri pe care trebuie sa nu le faceti:

– nu ascultati muzica in timp ce mergeti pe bicicleta si pe strada. Mi se pare una din cele mai mari greseli pe care le puteti face. Auzul este foarte important in trafic deoarece iti spune ca ai o masina in spate, poate sa iti spuna si ca este o masina cu gabarit mai mare (camion, autobuz) si care implicit are nevoie de mai mult loc. Claxoanele nu sunt tot timpul la misto, cateodata chiar avertizeaza ca este vorba de un pericol. Daca ai casti in urechi si muzica data tare nici pe acestea nu le vei auzi.

– nu consumati alcool. De recitit si pentru mine.

– nu vorbiti la telefon in timp ce mergeti. Daca aveti hands-free va afecteaza concentrarea si de asemenea nu mai auziti zgomotele din trafic (v. punctul referitor la ascultat muzica). Daca nu aveti hands-free este si mai rau pentru ca sunteti obligati sa conduceti cu o singura mana si puteti avea probleme la intalnirea unei gropi sau daca trebuie sa franati brusc. Am avut problema asta pentru ca la inceput nu aveam idee cat de multe sanse ai sa cazi daca franezi brusc tinand doar o mana pe ghidon. Nu va sfatuiesc sa incercati.

Sunt convins ca mai sunt multe alte experiente ale voastre din care putem invata cu totii si va invit sa le adaugati aici.

Alte linkuri utile:

http://www.velorutia.ro/detalii-10/categorie-resurse3/Siguranta-pe-bicicleta.html
http://batesaua.ro/cele-12-reguli-de-pedalat-in-siguranta-in-oras-si-pe-sosele
http://www.velorutia.ro/detalii-11/categorie-resurse3/Extras-din-Codul-Rutier.html

o zi pe bicicleta prin bucuresti

asa cum am promis iata cum a decurs plimbarea pe bicicleta de luni – in caz ca ati uitat – ziua cu ploaie vant si un frig ingrozitor.

am plecat pe la 8.30 de acasa imbracat casual (pantaloni scurti, tricou, polar, si bineinteles casca). traseul a fost urmatorul: Calea Mosilor, Eminescu, pe Dacia spre Romana, pe langa muzeul Militar, podul Cotroceni, Apaca, Politehnica – 7.3km. Se circula ingrozitor, pana la politehnica sunt martor al unui accident (incerca un WW sa faca stanga pe sens interzis pe dacia prin fata unei dubite care oprise pe prima banda sa-l lase sa treaca si a agatat o masina care circula corect pe banda a 2-a) si mai vad in intersectia de la cazino victoria inca 2 masini busite bine (parea un caz clar de neacordare de prioritate dupa cum aratau). Parca au innebunit toti soferii. Cu bicicleta e placut. Cand ploua nu se mai simte asa tare aerul poluat al orasului si nici frigul nu este asa patrunzator cand faci miscare. Dealul Cotroceniului a fost ca in fiecare zi Alpe d’Huez-ul meu – fiind tare fericit cand am ajuns sus.

Am ajuns, mai greu decat de obicei la facultate (cred ca am facut 35 de minute fata de 25-30 in mod normal), m-am schimbat si m-am apucat de treaba.

Pe la 3 am plecat spre ICI – de la Automatica spre regie, Semanatoarea, Crangasi, Podul Grant, am lasat niste acte si apoi spre Victoriei (stefan cel mare mi s-a parut ingrozitor de aglomerat si pentru bicicleta), Romana, pe Dacia spre Eminescu si in sfarsit acasa. In total aproape 20 km cu o medie de sub 15 km/ora (fata de 17-18 in mod normal)

O zi atipica ce confirma insa ca si pe ploaie este mai placut si mai rapid sa mergi cu bicicleta prin Bucuresti.