maraton ciclism cheile rasnoavei

Am fost si la primul meu maraton pe munte, pe Cheile Rasnoavei. Dupa Prima Evadare si Skoda Velo Challenge am prins gustul si voiam sa incerc ceva mai greu. Cum n-am reusit sa ajung nici la Azuga si nici la Maratonul Vinului ultima sansa era maratonul de la Cheile Rasnoavei. Erau 2 trasee propuse, unul de 18km cu 430 m urcare si unul de 56 cu vreo 2km de urcare. Initial l-am exclus pe cel de 56 ca fiind mult prea greu dar in ultima saptamana m-am gandit (prosteste) ca nu fac 300km cu masina ca sa merg 18km asa ca m-am inscris la ala “un pic mai greu”. Prima greseala.

A doua greseala a fost ca am plecat spre Rasnov in dimineata cursei, trezit la 5.30, plecat la 6, fara sa mananc mare lucru. Cand am intrat pe traseu eram deja obosit. (offtopic: Un lucru foarte bun la maratoanele astea este ca poti sa mergi cu familia, cat tu te chinui pe munte familia sta frumos la aer curat. Silvia s-a bucurat f mult sa ajung in preajma unei curse si a regretat ca nu a venit si ea cu bicicleta, a mers insa un pic cu a mea, uimind ceva lume pt ca este ceva mai mica decat bicicleta).

S-a plecat cu aproape o ora intarziere fata de ora anuntata si s-a inceput catararea imediat. Dupa vreo 300m mi s-a desprins unul din suportii de bidon si am pierdut unul din cele 2 bidoane de apa. Nu m-am oprit pt ca nu am vrut sa pierd contactul cu plutonul. Neavand deloc exercitiu pe munte mi-am propus sa gasesc pe cineva care este cam de acelasi nivel cu mine si sa stau in roata lui. Chestia asta a functionat pana la primul push-bike. O panta pe care daca era ud pe jos nu cred ca puteam sa o urc in picioare acum a trebuit sa o urc impingand la bicicleta. Dupa panta asta au urmat cateva urcusuri si coborasuri ff abrupte pe crengi pe care le-am facut iar pe langa bicicleta si pe care deja au inceput sa ma ajunga cei mai rapizi de la cursa scurta (care au plecat 20-30 de minute mai tarziu). Incet incet am ajuns dupa o ora si jumate la cabana trei brazi, primul punct de alimentare (km 12). Aici am intrat in vorba cu Art(h?)ur un coleg de suferinta care se gandea sa intre pe traseul de 18 km si sa termine cursa repede. Eu i-am zis ca am venit sa termin cursa ca e fiica-mea la final si nu pot sa abandonez si l-am convins sa continue. A fost momentul cheie al cursei pentru mine pentru ca Arthur a fost realmente extraordinar ramanand impreuna cu mine pana la sfarsitul cursei desi eu de la un punct am devenit muuult mai lent.

De la trei brazi a inceput o coborare ff abrupta pe care am facut-o cu greu, coborand in unele bucati de pe bicicleta si apoi inca o bucata de coborare pe drum pietruit pe care am reusit sa cad destul de rau (zdrelit toata partea stanga).  Traversat soseaua Predeal Rasnov si inceput urcarea spre Diham. Au fost 2 urcari ff abrupte 500m diferenta de nivel in 3-4 km si apoi inca vreo 400 m in tot atata, urcari pe care le-am facut mai mult pe langa bicicleta. Pe urcarile astea am ramas si fara apa, am avut foarte mare noroc ca am intalnit niste izvoare pe drum, am bagat vreo 2-3 litri de apa acolo. Urcarea dintre Forban si Diham pe drum forestier era destul de accesibila daca eram la inceputul cursei dar dupa 3-4 ore de mers prin soare si aici am mers destul de mult pe jos. La Diham a fost al doilea punct de alimentare si am mancat/baut bine, dupa care a urmat coborarea. Pe penultima urcare ne-au prins 2 intarziati si la inceputul urcarii spre Diham ne-au mai prins inca 4. Acestia 4 s-au desprins pe coborare, coborare pe care eu am facut-o mult mai prudent si din cauza ca eram accidentat deja si ma durea ff rau mana de la vibratiile bicicletei. Coborarea de la Diham a fost foarte tare, mers kilometri buni cu 30-40 km pe ora pe drum de tara fara sa dai din pedale, a fost superb. Dupa coborarea mai urmat o bucata de plat si la intrarea in Rasnov am fost scutiti de ultima bucla (si de vreo 300m de urcare) dar nu e clar daca din cauza ca eram ff intarziati sau pentru ca era un incendiu in zona respectiva (erau masini de pompieri si elicoptere).

Am terminat dupa 5 ore si un pic, o medie orara de cca 10km/ora. A fost foarte tare, m-am simtit ff bine la final si de-abia astept sa repet experienta. Sper ca data viitoare sa reusesc sa ma misc a doua zi dupa cursa:) Silvia a fost foarte entuziasmata de medalia primita pentru participare, medalie care i-a fost daruita si m-a anuntat ca de data viitoare vine si ea.