povestea unui mic succes

De mic copil mi-am dorit să fac sport la un nivel cât mai competitiv. Diverse probleme medicale mi-au permis ca singurul sport pe care să-l fac aproape de performanță să fie șahul – care nu m-a atras foarte mult. În urmă cu câțiva ani (vreo 2 ani și jumătate cred) am redescoperit bridge-ul, pe care îl învățasem în liceu, și am realizat că încă sunt șanse să practic un sport la un nivel de top. 

Cum în orice sport performanțele vin destul de greu nici nu m-am așteptat să apară ceva prea curând. Campionatele naționale de Butler (punctaj în IMP-uri) de anul acesta însă au adus surpriza.

Obiectivul pentru acest campionat era să ne calificăm în semifinale. Trebuia ca din 66 de axe câte au participat în sferturi să intrăm în primele 28. Nu părea a fi un obiectiv foarte realizabil când am văzut că stăm la masa 10 din 11 (jucătorii sunt aranjați în ordinea locului din trofeul național – pentru cei care n-au legătură cu bridge-ul, similar cu clasamentul ATP de la tenis). Concursul a început prost. Am licitat foarte agresiv o parțială și am ajuns într-un fit 5-2 cu AQ în 5 după mine. Am luat și o contră și am dat 500 puncte. Încet încet lucrurile s-au mai schimbat. Flancul a început să meargă, Lucian a mai produs niște contracte, am mai primit niște cadouri și am terminat primul tur pe undeva pe la locul 45, destul de departe de calificare. 

Turul 2 a mers mult mai bine. Chiar dacă deja începusem să obosim ne-am propus să nu jucăm la recuperare ci doar să jucăm corect, să nu supralicităm și să ne apărăm cât putem de bine. Cu puțin noroc tactica a dat rezultate și primind un singur cadou de la adversari (5 pici contrate -4 = 800p fata de 600 cat erau 5 trefle dificil de făcut) am terminat turul undeva pe la locul 20. Concursul a fost organizat foarte prost astfel că de-abia a doua zi (la 6 dimineața când m-am trezit) am aflat că ne-am calificat penultimii în semifinale. Am ieșit pe 27 din 64, chiar înaintea vice-campionului mondial de juniori de la Beijing. 

Obiectivul era atins. Urma să jucăm cu cele mai bune axe din țară. La cele 28 care se calificaseră din sferturi s-au mai adăugat primele 8 axe – campionii din anii trecuți, axele din echipa națională, axele formate din jucători din primii 20 din țară (noi suntem undeva pe la locul 200-300).

Sâmbătă la prânz au început semifinalele. Deja începusem să acumulăm un pic de oboseală după cele 44 de done jucate vineri și după noaptea cu 5 ore de somn (de stres) și nici nu știam ce să ne mai propunem mai departe. Să intrăm în finală nu părea realizabil – se calificau primele 15 axe din 36 și noi eram penultimii favoriți. Ca și în sferturi am decis doar să încercăm să jucăm bine și să nu facem prostii. 

Lucrurile au început aici bine. Ni s-a jucat un 3nt în loc de 4 cupe, care s-a picat inexplicabil și am câștigat primul meci, am ajuns în baraj în 5 cupe si am scăpat necontrați ceea ce ne-a câștigat încă un meci. Lucian a găsit un baraj de excepție împotriva unei axe din echipa națională, ceea ce i-a făcut să joace la recuperare în dona a 3-a. Tricolorii 🙂 au contrat 3nt pentru a cere un atac mai special și Lucian s-a descurcat să facă și +1. Am găsit un șlem de 6 caro pe care adversarii nu au găsit atacul și am mai câștigat un meci.  Înca 2-3 meciuri plate pe care pot doar să spun că ne-am apărat ideal și am reușit să nu livrăm nimic și a venit și momentul să gafez din nou. 

Ajungem într-un 3nt in care am 9 levate de tras (după ce dau drumul de 2 ori la culoarea sensibilă), sau 10 dacă joc un pic mai atent. Problema a fost că din neatenție sau din lipsă de concentrare, prostie, oboseală sau alte motive am ajuns să îmi blochez circulația și am fost singurul din sală care a reușit să le pice. 

Cu toate astea după primul tur de semifinale suntem pe un neverosimil loc 10. 5 victorii, 2 egaluri si 2 infrângeri din care cea mai clară victorie cu sfertfinaliștii de la ultimul campionat mondial!

În al doilea tur am început să fim conștienți că avem o șansă și am avut șansă. La prima schimbare adversarii au reușit să joace 2 contracte greșite (4 cupe X-2 si 4 pici -2) ceea ce a făcut să câștigăm meciul la o diferență imensă și să avem un moral excelent pentru meciurile următoare. Schimbarea următoare am ajuns și noi în 5 pici în loc să jucăm 4 (am greșit un pic licitația și partenerul m-a luat ceva mai tare). Am recuperat pe schimbarea 3 unde i-am prins pe Filip-Moraru (jucatori de top 20) certându-se și le-am luat 800 de puncte la 4 trefle contrate și i-am picat la un șlem. Turul a continuat cu singurul șlem pe care l-am picat noi în concurs (6 pici -2) după un joc de levată în care nu am găsit absolut nimic (trebuie să găsesc unul din cei doi onori de pică și popa de treflă sau dama de cupă). Din fericire e un șlem pe care îl pică multă lume așa că nu a fost foarte neplăcut ca scor. Meciul următor am inspirația să joc doar 3nt cu 20p în mână după deschiderea partenerului de 12-14. Toată lumea joacă șlem și pică – noi jucăm manșă. Rezultat – l-am bătut și pe cel mai bine cotat dintre jucătorii români. Din acest moment am început să mă rog să prind done plate și numai din astea au venit până la sfârșit. Doar am mai picat o manșă pe o apărare foarte bună a adversarilor și prietenul Cătălin n-a găsit un șlem. Am terminat turul 2 pe 6 și semifinalele pe 5. La o analiză la rece a meciurilor din semifinale am constatat că din 54 de done axa noastră a fost declarant doar de 15 ori (în mod normal ar fi trebuit să fim de cca 27 de ori). Am licitat excesiv de prudent și am compensat contractele jucate jos de adversari cu un flanc foarte bun. Nu cred că am reușit să mă concentrez ca declarant atât de bine cât m-am concentrat în flanc. Am ghicit atacuri, cărți cheie, am intuit cum să scap din plasări, pe scurt a mers brici.

După ce începusem sferturile la masa 10 din 11 și semifinalele la masa 9 din 9, duminică dimineață am început finala la masa 3. Cred că m-am simțit ca acei amatori care prind o finală de cupa Franței la fotbal. Singura diferență este că la bridge nu există spectatori. Se joacă într-un anonimat desăvârșit. Singurii care vin să asiste sunt jucătorii mai pasionați (maxim 10) care vor să vadă ce se mai joacă.

Primul tur al finalei a început prost și s-a terminat și mai prost. Am greșit licitații (jucat 3nt in loc de 5 caro, 4 cupe fit 4-3 in loc de 4 pici, jucat 5 pici in loc de 4, jucat 4 pici in loc să ne apărăm la 4 carouri), flancuri, declaranți și pe deasupra am avut și ghinion. Am jucat 2NT juste ca să constatăm că în sală se livrează 3nt – și nici nu era o apărare grea. După acest prim tur de coșmar am ajuns de pe 5 pe ultimul. Am terminat turul pe ultimul loc atât de departe de ceilalți că nu părea că mai scăpam de acest loc. 

Poate cea mai mare realizare a acestui concurs a fost ultimul tur al finalei. Am reușit să ne revenim psihic după catastrofa de dimineață, să ne ridicăm deasupra oboselii acumulate (152 de done jucate în 3 zile fără prea mult somn) și să terminăm turul pe 5-6. I-am bătut rău pe toți jucătorii care ne erau simpatici. Iar am fost printre singurii care n-au licitat un șlem care se intră la masa lui Bogdan Marina, am prins un baraj bun și o contră într-o parțială la Gavriliu – Bontaș, încă un șlem pe minore la masa lui Gelu Șerpoi. Am terminat concursul cu capul sus, am scăpat de ultimul loc, ne-am făcut și noi un pic cunoscuți la un nivel foarte înalt.

Câteva fapte diverse – Lucian a fost singurul junior din finală, eu am fost cel mai slab clasat jucător în clasamentul național și al treilea sau al patrulea ca vârstă (în ordine ascendentă). În finală axa noastră a jucat cca. 50% din done declarant față de sub 30% în semifinale. În semifinală și finală am jucat doar 4 șlemuri din care 1 picat. Se pare că nu am găsit încă vreo 3 șlemuri din care doar 1 ne-a afectat puternic ca punctaj ( a fost găsit de foarte multe axe). Am jucat cu aproape toate axele de top de la noi și cu majoritatea am ieșit pe +. I-am ratat doar pe Coldea – Ioniță – cei care au câștigat turneul (poate și fiindcă nu au jucat cu noi :)) ).

A fost o experiență deosebită din care am învățat enorm, mai puțin despre bridge și mai mult despre mine. Nu credeam că un sport ca bridge-ul poate fi atât de obositor (dureri de cap, cârcei 🙂 ). Mai multe despre ce am învățat din această participare într-un articol viitor:)