Prima Evadare 2013

A fost si Prima Evadare 2013. Este a 3-a editie la care particip dupa 2010 si 2012. Am terminat in 2h si 51 min pe 397 din cca 2700 inscrisi. Dar nu vreau sa scriu despre asta ci despre echipa Facultatii de Automatica si Calculatoare care a ocupat locul 4 la categoria Companii (din 28 de echipe care au reusit sa termine si 32 care s-au inscris la start).

Intr-o perioada in care sportul este a 5-a roata la caruta, cu prezenta redusa in programele scolare si aproape inexistent in programele universitare am reusit sa strangem la start o echipa de 19 oameni – din care 7 cadre didactice (asistenti, sefi de lucrari, conferentiari – toti baieti) si 12 studenti (3 fete si 9 baieti). Regulamentul spune ca puncteaza prima fata si primii 4 baieti si astfel cu putin noroc si multa indarjire si ceva stiinta am reusit sa terminam cu o medie de 2h:56:20 (18,7km/h) cei 58,5km ai traseului. Mai mult media urmatorilor 4 baieti si o fata ar fi in jur de 3h:15. Daca ei ar fi format o a 2-a echipa s-ar fi clasat si aceasta in prima jumatate a clasamentului.

Chiar daca doar 5 au aparut in clasament merita spus ca 18/19 au reusit sa termine cursa in timpi cuprinsi intre 2h:31 de minute si 5h:29 de minute si as vrea sa insir cateva din povestile frumoase ale acestei echipe.

Sa incepem cu fetele. Anita a reusit sa termine pe locul 32 din 269 la fete luand startul din spate si mergand cu o bicicleta Neuzer cu furca fixa. A lasat in urma peste 1000 de barbati multi cu biciclete mult, mult mai adaptate traseului. Andreea s-a intors de la stagiu din Franta special pentru cursa. Ea este la a doua participare si a reusit sa termine in prima treime a clasamentului fetelor in ciuda unei cazaturi care pe altii i-ar fi oprit. Evelina a terminat traseul pe o bicicleta de oras si dupa o cazatura care a cauzat niste contuzii serioase si i-a rupt si frana fata. A mers peste 40 de kilometri doar cu frana pe spate (pe tambur daca am vazut bine) si cu o bicicleta fara suspensii.

Lui Razvan F i s-a furat bicicleta in primavara din curtea facultatii. Isi daduse economiile pe ea. S-a imprumutat, a dat banii de pe salariu si si-a luat o alta second hand si plecand si mai din spate (ca a fost la prima participare) a reusit sa scoata un timp de 2h:31 min reusind sa intre in primii 10% din participanti. Emil este veteranul echipei si a mers excelent terminand in 2h:40 de minute. Razvan R, Stefan au cazut de vreo 3-4 ori fiecare si au continuat si au ajuns in 3h la finish plini de semne, Razvan D a punctat si el cu 2h:56 la prima participare la o astfel de cursa, Andrei a terminat intr-un timp f bun (3:03) desi a cazut si el si are si o bicla cu furca fixa. Alexandru si Adrian L sunt in anul 1 si au terminat si ei f bine si promit sa puncteze in anii urmatori iar Adrian C a terminat si el in 3h si a dus trena o buna parte din drumul de intoarcere.

Sa mai zic ca aproape jumatate din echipa ne-am intors pe biciclete pe un drum superb prin Gruiu, Caldarusani si Moara Vlasiei facand peste 110km in total.

Cred ca (noi nu eu:) ) am atins mai multe obiective cu aceasta participare:

  • Cel mai important s-a construit o echipa, s-au creat si respectiv sudat niste relatii. Am interactionat frumos intre noi, am fost in afara de cursa la antrenamente impreuna, ne-am facut un grup unde discutam despre cursa si unde o sa planificam iesirile urmatoare.
  • Am atras cred mai multi oameni catre sport. Cativa din echipa s-au inscris la Prima Evadare ca sa faca parte din aceasta echipa si le-a placut si sunt convins ca vor mai atrage si pe altii.
  • Am facut reclama facultatii. Aceasta ne-a sustinut prin achizitionarea echipamentului si am facut ca acest echipament si mesajul ca nu numai ca suntem cea mai tare facultate dar si cea mai “cool” sa fie vazut de un numar mare de tineri – pe care s-ar putea sa-i vedem pe viitor la noi in facultate si speram si in echipa de ciclism.
  • Am aratat cat de extraordinari sunt oamenii de la noi, ambitiosi, determinati, dornici sa fie cat mai buni.

Inca o data sunt mandru ca am participat cu aceasta echipa la Prima Evadare, ii felicit si le multumesc colegilor de echipa si as vrea sa le multumesc in numele intregii echipe organizatorilor si minunatilor voluntari care ne-au facut distractia posibila.

2 poze (before&after):

401789_286762394793406_381841338_n 942676_547053875347072_1620640891_n

Prima Evadare 2012

Am mai participat la Prima Evadare in 2010 si a fost o experienta fabuloasa. A fost prima mea iesire cu bicicleta pe off-road in vreo 15-20 de ani si a plouat de a rupt. Am terminat in 4 ore si un sfert in conditiile in care eram intr-o forma excelenta (mergeam peste 100km saptamanal). Intre timp am cam abandonat bicicleta din motive de program (dus copil la gradinita)  si am ratat cursa din 2011 din motive personale. Planuiam insa sa ma apuc din nou sa merg si cursa din 2012 a fost exact pretextul necesar. Mi-am facut un upgrade la bicicleta (am luat un Corratec de la Veloteca) si am mai inceput sa avem si iesiri in familie cu bicicleta seara pe langa casa. Silvia (fiica-mea) este super incantata de bicicleta si de-abia asteapta sa mearga si ea la concurs cand mai creste.

Cum anul asta a aparut si posibilitatea de a inscrie o companie am lansat ideea si in facultate si cu putin ajutor ne-am strans o echipa de 8 oameni, echipa destul de competitiva in opinia mea. Colegii de echipa, mai competitivi ca mine au fost si la o recunoastere full pe traseu, eu am facut doar de 2 ori padurea Baneasa, o data cu Raluca (eu pe bicicleta veche) si o data singur contra-cronometru sa ma obisnuiesc cu bicicleta noua pe offroad. A fost ok dar dupa cazaturile din 2010 inca imi este un pic frica cand ies de pe asfalt:( Mi-a mai placut anul asta ca am primit absolut intamplator (0.1% sanse) acelasi numar ca in 2010 – 173, numar pe care intentionez sa-l cer explicit la anul:)

In ziua cursei la 8.30 eram la start sa prind un loc in fata. Stiam din 2010 cat de important este sa pleci cat mai repede. Le-am tinut un loc si colegilor astfel incat atunci cand s-a dat startul eram toti 8 grupati undeva destul de in fata (vreo 20 de metri de linia de start). Am plecat ff tare (gps-ul spunea ceva de 40km/h viteza maxima in zona startului) si am castigat cateva pozitii si totul mergea ok pana am dat de primele denivelari mai mari prin padure. Acolo mi s-a strambat ghidonul, o problema pe care am avut-o de cand am luat bicicleta si pe care am sesizat-o baietilor de la Veloteca  la revizie si pare ca nici ei nu s-au descurcat sa-l stranga mai bine (eu recunosc ca nu ma pricep deloc la reglat biciclete). L-am indreptat un pic si l-am strans cu imbusul dar am pierdut timp si n-a tinut asa ca am mers cam toata cursa cu ghidonul ff sensibil si in general stramb si in plus avea tendinta sa se strambe si mai rau la gropi luate tare sau daca luam o mana de pe ghidon. Asa ca m-am alimentat doar pe asfalt sau la cele 2 puncte (24/40) si am mers ceva mai incet prin padure. Alte probleme n-am mai avut si probabil datorita prudentei cauzate de ghidon am reusit sa nu cad in cei 55km.

Am mers destul de tare prin camp si pe potecile mai putin denivelate, ajutat si de My Tracks (de la Google) care imi spunea din km in km cat am facut si cu ce medie. Mi se pare o idee buna sa te tina in priza si sa te ajute sa tii o medie orara buna. La sfarsitul cursei am vazut ca nu este extrem de precis dar pe mine m-a ajutat.

Am evitat sa opresc ff mult la alimentare. La primul punct am stat doar cat unul dintre organizatori (exceptionali!!!) mi-a umplut bidonul si cat am bagat niste glucoza iar la al doilea punct am baut niste apa si am luat un pumn de glucoza cu care era sa ma inec pe coborarea abrupta care urma imediat:)

Am accelerat chiar un pic pe ultimii 10 km si incepusem sa depasesc oameni pana la km 49? cand s-a intrat pe o poteca ff denivelata pe care ghidonul meu n-a mai rezistat. L-am mai strans inca o data ff tare, am incetinit f mult si am reusit sa trec bucata respectiva si sa sprintez de final pe ultimul kilometru.

Am terminat in cca. 2h55, cu 20 de minute mai bine decat imi fixasem ca obiectiv. Ca si acum 2 ani senzatia de la final a fost absolut fantastica. Este fabulos cand auzi publicul la final si iti dai seama ca s-a terminat chinul si ca ai reusit sa termini. Spun chin nu pentru ca ar fi fost ceva ingrozitor de greu ci pentru ca am incercat sa scot maxim din muschii atrofiati de statul la calculator si din conditia fizica inexistenta pe care o am. M-au motivat 2 lucruri ff tare, tricoul galben pentru primii 100 la care am crezut pana la un punct ca am o sansa (ff naiv din partea mea) si echipa – am vrut tare mult sa intram in primele 5-10 companii participante (nu s-au afisat inca rezultatele asa ca nu stiu daca acest obiectiv s-a realizat)

La final am baut o bere, am facut poze si am plecat pe bicicleta inapoi spre casa.

A fost o experienta super pentru care le multumesc organizatorilor (nu cred ca pot sa repet indeajuns cat de extraordinari au fost) si coechipierilor mei care au mers excelent: Andreea, Tudor, Emil, Andrei, Razvan, Stefan, Matei.

Pt poze cu echipa verificati albumul de pe facebook (multumim fotografilor)