Spirit de turma sau apartenenta la o comunitate?

Zilele trecute pe fb un student pe care il apreciez ff mult scria ca s-a saturat de toti care floodeaza fb cu mesaje despre Nicusor Dan din “spirit de turma”.

Acesta nu este un articol despre Nicusor Dan ci despre acest spirit de turma si poate chiar mai mult, despre lipsa lui.

Am copilarit pe vremea lu Ceausescu si cred ca atunci ni s-a introdus acest concept de “spirit de turma”. Celor mai tineri conceptul le-a fost introdus de parintii lor, crescuti in epoca de aur. Comunistii au infiintat cooperativele dar au lucrat permanent pentru a desfiinta orice dorinta de comunitate deoarece oamenii uniti si lucrand pentru un tel comun puteau deveni periculosi. Am fost asadar crescuti in ideea ca a fi intr-un grup si a actiona impreuna cu grupul este rau, este in “spirit de turma”, ca ne asemuim cu dobitoacele daca facem asta.

Suntem crescuti sa fim individualisti, sa ne diferentiem de ceilalti si sa nu incercam sa ne integram. Nu apartinem niciunei comunitati pentru ca o comunitate nu urmareste intotdeauna toate telurile individului ci ale grupului per ansamblu. Noi nu reusim sa asimilam ideea ca binele turmei va aduce bine si individului si ne detasam de orice comunitate care nu ne urmareste 100% interesele.

Dupa 20 de ani de la caderea comunismului, un numar mic de romani au avut ocazia sa vada, sa se educe in alte societati si un numar si mai mic au fost dispusi sa aduca aceste modele si cunostinte si in .ro. Poate ca n-ar fi rau sa ascultam ce au de spus acestia din urma si sa mai incercam sa ne integram din cand in cand si in cate o turma. Iar daca nu suntem in stare macar sa fim mai toleranti cu cei din jur.

despre adevar in societate

Multi dintre noi am crescut intr-un mediu in care adevarul era pretuit. Trebuie sa nu minti – spuneau si parintii si doctrina crestina. Pe masura ce am crescut am descoperit ca e mai bine cateodata sa minti. “Vaza s-a spart singura”, “eu am invatat dar am luat nota mica pentru ca profesorul are ceva cu mine”, “mi s-a stricat hardul exact inainte sa trimit tema”. In general insa pretuim adevarul ca valoare umana. Nu stiu daca il vom mai pretui mult timp pentru ca in ultimul timp societatea ne invata altfel. Devine mult mai putin important sa spui ca jucai fotbal prin casa si ai spart vaza sau ca n-ai avut chef sa inveti pentru ca …, si mult mai important sa repeti cu multa convingere minciuna si sa convingi suficient de multe surse de adevarul spuselor tale.

Pe masura ce am avansat in varsta am aflat nu numai ca este important sa nu minti dar ca exista o disciplina, logica, in care spunem ca propozitiile au valori de adevar, Adevarat sau Fals si putem sa facem operatii cu propozitii, valorile de adevar obtinute in urma acestor operatii fiind bine determinate.

Si mai tarziu, unii dintre noi am aflat ca exista propozitii pentru care nu putem demonstra ca sunt adevarate sau false folosind  axiomele cunoscute.

Ce am observat eu acum (poate altii cu mult inaintea mea, nu am studii de filozofie) este ca adevarul are 2 caracteristici: este social si temporal.

Pentru a le exemplifica pornesc tot de la cele 3 exemple de minciuni pe care le-am oferit mai devreme.

“Vaza s-a spart singura”. Propozitia va fi “mai adevarata” daca vine fratiorul mai mare sau mai mic si spune – “da tati am vazut si eu cum a cazut singura – cred ca a fost cutremur”.

“Proful are ceva cu mine” – vine prietenul si spune – “asa e, are ceva cu toata lumea, nu e sanatos proful ala, si mie mi-a dat 4 fara motiv”.

“mi s-a stricat hard-diskul” – “da, e colegul meu de camera, am fost cu el de dimineata sa recuperam datele si nu e nici o speranta”.

Numarul celor ce sustin afirmatia si puterea lor decide efectiv valoarea de adevar a unei propozitii si nu neaparat dovezile concludente: “N-a fost nici un cutremur astazi, stiu ca iar v-ati jucat fotbal spune tatal decizand care este adevarul”.

Al doilea caracter este cel temporal. Conteaza valoarea de adevar a unei propozitii la un anumit moment.  In functie de factorul social valoarea de adevar se modifica in timp si aceasta valoare de adevar conteaza doar in momentul in care o decizie este luata. Va fi foarte putin relevant daca se demonstreaza peste 2 ani ca intr-adevar hardul a fost stricat sau vaza s-a spart singura atata timp cat vinovatii sunt pedepsiti astazi in functie de forta sociala a celor ce sustin o anumita valoare de adevar.

Cum spuneam nu am studii de filozofie si lecturile mele sociologice sunt de nivel incepator dar asa mi se pare mie ca merg lucrurile in societate. Adevarul apartine celor care au cel mai mare impact social la un anumit moment de timp. Daca intelegem acest principiu simplu ne va fi mult mai usor sa navigam printre adevarurile pe care le auzim zilnic.

am votat si eu

am votat si eu. am venit special de la munte cu o zi mai devreme sperand ca votul meu va schimba ceva.

am votat la deputati cu singurul reprezentant al comunitatii IT din parlamentul romaniei din ultimii ani, cu reprezentantul Uniunii Armenilor din Romania si la senatori cu un medic ce preda si in invatamantul superior. nu stiu daca cei pe care i-am votat vor ajunge in parlament si daca vor ajunge acolo nu stiu daca vor schimba ceva dar nu-mi ramane decat sa sper:)

nu sunt insa foarte multe sperante vazand cine a castigat alegerile.

vanghelie garanteaza pentru rectorul politehnicii bucuresti

am vazut astazi un afis electoral care arata cat de jos am ajuns ca societate. pe un afis electoral in care doamna profesor universitar doctor inginer Ecaterina Andronescu isi anunta candidatura pentru senatul romaniei (intentionat cu r mic) scria “garantat Vanghelie”. 

nu pot sa cred. un cunoscut analfabet garanteaza pentru rectorul politehnicii bucuresti si pentru un fost ministru al educatiei? ce garanteaza? cui garanteaza, cred ca am o vaga idee, dar nu inteleg de ce ai face un afis cu text pentru targetul lui vanghelie.

ce mai lipseste? sa garanteze un cunoscut oier pentru presedintele academiei? vreun cunoscut manelist pentru ministrul culturii? 

mie mi-a venit sa vars cand am vazut afisul ala. n-am reusit sa gasesc o poza si pentru voi ca acest text sa aiba un pic de credibilitate (ca eu n-as reusi sa cred povestea asta fara o poza)

schimba lumea

fiind direct interesat de subiect m-am uitat pe lista aplicatiilor finaliste la webstock, categoria social networking.

din lista finalistilor doar una mi-a sarit in ochi si am devenit instant fan si mai mult decat atat am hotarat sa povestesc tuturor despre ea. “Schimba lumea” este o idee care imi place (putin spus). Cred cu convingere ca fiecare dintre noi daca face un mic efort isi poate aduce contributia in societate si poate sa aduca o schimbare in bine in lume. Schimba lumea face un prim pas in aceasta directie oferind o platforma foarte intuitiva pentru a schimba idei, a gasi solutii si a promova actiuni care sa rezolve problemele sesizate. Ideea este minunata intr-o tara in care implicarea sociala este foarte scazuta, implementarea pare a fi si ea foarte ok. Tot ce mai ramane este sa se constituie masa critica de utilizatori si sa se implice personal din ONG-uri care sa organizeze actiunile decise si sa faca proiecte care sa implementeze solutiile discutate.

Absolut super idee. Felicitari realizatorilor!

intrebari in trafic

ieri mergeam cu masina prin bucuresti si m-am oprit la o trecere de pietoni sa acord prioritate unui batran. batranul avea un baston intr-o mana si o umbrela intr-alta. in timp ce traversa sontac-sontac prin fata mea vad ca muta bastonul in cealalta mana si cu mana ramasa libera isi scoate palaria intr-un semn de multumire. gestul m-a impresionat dar mai mult de atat m-a facut sa-mi pun urmatoarea intrebare: era batranul excesiv de politicos sau in societatea noastra normalitatea a devenit ceva atat de rar incat trebuie apreciata?

inclin oarecum spre a doua varianta din pacate.