Educatie, Societate si Bridge

Divide et impera este o strategie economico-politica descoperita din antichitate a carei idee de baza este sa desparti sau sa previi unirea unor centre de putere pe ideea ca sunt mai usor de cucerit/dominat grupurile mici decat un grup mare si unit.

Strategia este adusa la perfectiune in societatea romaneasca actuala. Nu cred ca am fost niciodata atat de divizati si nici nu cred ca ne-am urat vreodata atat de mult.

Nebugetarii ii urasc pe bugetari pentru locurile de munca stabile si salariile mari platite din impozitele lor. Bugetarii ii urasc pe nebugetari pentru ca multi lucreaza la negru si nu ajung banii de impozite sa li se plateasca salariile. Medicii sunt urati de toate categoriile pentru ca iau spaga, ca lucreaza in mai multe locuri, ca nu isi fac treaba bine. Profesorii sunt urati iarasi pentru ca lucreaza putin, castiga din meditatii, cer intotdeauna salarii mai mari. Politia este urata pentru ca da amenzi, pentru ca nu da amenzi suficiente, pentru ca au salarii mari, pentru ca trateaza diferit pe cei cu bani de cei fara bani. Functionarii publici sunt urati pentru ca lucreaza putin, ca nu zambesc, ca nu isi fac treaba bine. Oamenii cu bani sunt urati pentru ca probabil i-au furat, cei fara bani pentru ca n-au bani. Cei cu educatie ii dispretuiesc pe cei fara educatie si cei fara educatie ii urasc pe cei care au asa ceva. Judecatorii, politicienii, oamenii de afaceri sunt toti urati de celelalte categorii. Pietonii ii urasc pe soferi si soferii pe pietoni si toti pe biciclisti sau pe motociclisti care iarasi au si ei ceva de reprosat.

Este greu sa gasesti in Romania 2 grupuri sociale intre care nu exista divizare si relatii incordate.

Relatiile de incordare si de ura sunt in general doar partial motivate si probabil apar dintr-o frustrare generala, fiecare facand ce poate pentru a supravietui pentru ca traim intr-o societate care iti permite aproape orice. Nu stiu daca aceasta divizare este realizata intentionat sau este doar un efect al frustrarii de care vorbeam mai sus dar ea poate fi observata destul de usor citind din cand in cand articole si comentarii din online (daca e cineva interesat putem incerca sa facem o mica cercetare in domeniu)

Aceasta divizare face ca romanii sa fie usor de manipulat pentru ca nu sunt considerate niciodata interesele comune. Intotdeauna problema este ce se intampla cu cealalta categorie sociala pe care guvernul o favorizeaza nu ce se intampla cu noi ca popor per ansamblu. Promisiunea cresterii cu 50% a salariului pentru profesori a fost unul din aceste elemente a divizarii societatii. Dintr-o data societatea s-a divizat inprofesori – cei care falimenteaza tara si distrug sistemul de invatamant – si restul lumii. O eroare medicala mediatizata pe larg accentueaza diviziunea intre societate si medici. Nu conteaza ca medicii aia invata o viata ca dupa aia sa lucreze in niste conditii mizere pe niste salarii de nimic cu riscul ca o mica greseala sa omoare un pacient.

Intrebarile pe care mi le pun ar fi: putem sa combatem aceasta divizare intr-un fel? Exista garantii ca daca facem asta ne va merge mai bine?

Joi, ora 14 in EC105 are loc prima sesiune de prezentari dintr-o serie mai lunga (speram noi) dedicata tehnologiilor web. Prezentarile de joi vor fi referitoare la Social Games si dezvoltare de aplicatii web folosind Android. Sunt convins ca va vor interesa si veti reveni si la urmatoarele. Mai multe detalii precum si formularul de inscriere puteti gasi pe site-ul evenimentului.

Am fost si eu la Prima Evadare si am reusit sa si termin. Inainte de cursa imi fixasem 3 obiective: sa termin in prima treime, in 3 ore – 3 ore jumate si sa ma intorc pe bicla. Nu am reusit sa ating niciunul. Am terminat in 4 ore si un sfert pe la locul 500 cred din 1200+.

Prima parte a traseului a fost drumul Obor – Baneasa facut in vreo 20-30 de minute (10km) impreuna cu Andrei (un fost student). A urmat o lunga pauza pana la start in care am mai schimbat impresii si am mai facut mici setari (Andrei m-a ajutat sa-mi ridic saua). Am fost uimit de numarul extrem de mare de biciclisti si de numarul incredibil de biciclete f scumpe. Trek, Cube, Merida, Kona dominau peisajul. Foarte rar biciclete mai slabute. Cativa nebuni pe cursiere (vreo 2 cred ca au ajuns si la finish).

La 10.05 s-a dat startul (din fericire nu l-au mai asteptat pe primar care trebuia se pare sa faca o baita de multime) Am pornit foarte tare de pe la mijlocul plutonului si in zona de asfalt de la inceput si de padure am castigat foarte multe locuri. Asta se pare ca mi-a creat ulterior un mic avantaj deoarece am beneficiat de un drum ceva mai bun. Dupa ce am iesit din padurea de la Baneasa am dat de o bucata cu iarba si noroi subtire si foarte alunecos (clisa?) si din lipsa de experienta am cazut de 2 ori pana sa ma conving sa merg mai incet. Si am scazut mult viteza pe principiul better safe than sorry. A urmat o bucata de pietris pe care am inteles ca multi au rupt (schimbatoare, lant, …) si pe care iar din lipsa de experienta am dat f tare ca sa curat cauciucurile si sa mai recuperez ceva timp. Am avut noroc aici. Dupa asta iar pe campie alunecoasa pana la km 24 la prima alimentare. Am oprit doar 2 minute cat am baut un pic de limonada si am mancat o banana si am plecat mai departe sa nu imi ies din ritm. Primii 24 km i-am facut intr-o ora si un sfert (10.05-11.20). Dupa asta a urmat o bucata mai dificila cu cateva pante pe care nu le-am abordat corect (am mers cu foaia mare si repede) si am pierdut multa energie si dupa aia au urmat o gramada de kilometri prin padure. Padurile de aci n-au mai fost ca prima, prilej de sprint ci de viteza foarte mica pentru ca erau santuri mari pline cu apa si trebuia sa mergi cu bicla pe ridicaturile foarte alunecoasa dintre santuri sau de pe marginea lor. Iarasi tehnica deficitara si frica de cazaturi m-a facut sa inaintez ff lent. Am mai recuperat pe niste bucati de drum forestier dar media orara a scazut f mult si km 31 a venit pe la ora 12-12.10 si km 40 (a doua realimentare la 1.10). Aici am oprit mai mult. Am baut o sticla de apa, am mancat banana, snickers, glucoza si am dat 2 telefoane sa zic ca sunt bine. Pe bucata urmatoare s-a cam terminat benzina, am mai cazut de 2 ori, o data mergand pe langa bicicleta pe o bucata f alunecoasa si ingusta. Am reusit cu chiu cu vai sa termin pe la 14.20 reusind spre mandria mea sa sprintez f tare (3/6) pe ultimii 500 de metri de asfalt. Senzatia de la finish a fost extraordinara. Chiar daca am terminat ca ultimul melc a fost un moment in care m-am simtit extraordinar pentru ca am reusit sa termin si am simtit ca toata oboseala a meritat.

La sfarsit am schimbat impresii cu Andrei care a mers excelent, am privit tombola (la care desigur nu am castigat nimic), am mancat si am baut niste bere. Ne-am intors cu autobuzul pana la Baneasa si apoi prin ploaie sprint pana la Obor.

M-au terminat ploaia care a facut drumul foarte greu si cateodata invizibil de la apa si noroiul de pe ochelari si portiunile foarte alunecoase pe care nu aveam tehnica sa le trec corect. A fost dealtfel prima mea iesire offroad de cand aveam un pegas si mai mergeam pe maidanurile de langa bloc pe la 10-12 ani. Am cazut de 4 ori si de nenumarate ori am pus piciorul jos in ultimul moment. O cazatura am luat-o in timp ce mergeam pe langa bicicleta pe o bucata f alunecoasa si f subtire. Am facut o gramada de vanatai, zgarieturi de la crengi si pedale. M-a durut ingrozitor genunchiul si la final aveam probleme sa-l mai indoi. Pe scurt a fost foarte placut.

Vreau sa le multumesc organizatorilor care au facut o treaba extraordinara. Traseul a fost foarte bine marcat, zonele de realimentare dotate cu tot ce trebuia – banane, apa, glucoza, red bull (eu mi-am luat mancare destul de multa la mine si am regretat ca am carat atat), mancare la finish (paste), voluntarii au fost extraordinari ajutandu-te pe langa mancare si cu o vorba buna si un zambet, oamenii de pe ATV verificau daca ai probleme in caz ca erai oprit si imi cer scuze celor pe care nu i-am mentionat aici. Nota 10!

Nota 10 si pentru Neuzer, firma care a produs minunata mea bicicleta – Altrix Mistral. Trebuie sa o felicit ca nu mi-a facut absolut nici o problema tot traseul ceea ce mi se pare incredibil la ce am vazut si am auzit: lanturi rupte, schimbatoare rupte, lanturi sarite, Trek cu cadrul fisurat!, si multe altele. Este probabil cea mai buna bicicleta dpdv raport calitate pret de pe piata. La final si cateva poze:

La start – in planul 3 in tricoul portocalei mecanice, cautand culoar de depasire

imediat dupa finish

Impreuna cu Andrei si cu eroinele principale, bicicletele Altrix Mistral in stanga si Cube Aim in dreapta.

O intrebare cu un raspuns aparent simplu. Tuturor carora le spun care este una din principalele mele probleme in aceasta perioada ma iau in ras.

Ce incercam sa vindem? Stagii. Incercam sa convingem companiile de IT sa ofere stagii studentilor

Cum procedam?

a. Contactam toate firmele care au participat in anii precedenti. Avem datele de contact ale factorilor de decizie (directori de HR, directori tehnici, etc.) Le spunem ca am lansat programul, ca suntem dispusi sa le oferim toate detaliile despre program in caz ca au uitat, ca nu ii costa nimic sa participe. In majoritatea cazurilor aceste convorbiri dureaza 5-10 minute si se incheie cu promisiunea participarii si ulterior cu inscrierea unui numar de stagii. Cateodata, si aici avem cele mai mari deziluzii, pierdem si 1-2 participanti traditionali. Motivele sunt ori economice (criza, inghetarea oricarui tip de angajare) ori de natura umana (s-a schimbat HR-ul si noul HR nu ne stie sau nu are incredere in noi sau pur si simplu nu are incredere intr-un mecanism de stagiatura). Pierderea unui astfel de partener traditional este dureroasa pentru ca in general aducerea lui in program necesita o cantitate extrem de mare de timp investit.

b. Direct marketing – Contactam firme dintr-0 lista mai lunga de firme pe care am strans-o de-a lungul anilor. La unele din aceste firme avem numerele de telefon ale unor persoane de contact, la celelalte avem doar numere de la poarta. Anul trecut am sunat eu si cu Traian si am trimis si scrisori oficiale din partea facultatii in care invitam firmele de IT sa participe la program. Anul acesta am beneficiat de ajutorul enorm al Alexandrei care s-a luptat cu cerberii de la firme. Termenul lupta poate sa-l primiti cu un zambet dar este foarte bland pentru ce se petrece de fapt. Sunam la firma si cerem sa vorbim cu o persoana de la HR. Precizam ca este vorba de un program oficial al Facultatii de Automatica si Calculatoare si ca este gratuit pentru firme (daca nu se ofera termenul gratuit refuzul vine de 10 ori mai repede). Dupa ce ni se mai cer inca vreo 20 de precizari total inutile pentru ca persoana respectiva nu are nici o competenta in domeniu ni se spune ca persoana de la HR este in concediu/in sedinta/nu a ajuns inca la birou (in general sunam pe la 10-12 sau pe la 2-4)/vorbeste la telefon/… si ca sa revenim in 1/2/10 zile. Cand revenim (pentru ca revenim, nu ne lasam batuti) toata povestea se reia. In general am putea intra in bucla infinita numai cu cerberul de la poarta. In 10-20% din cazuri ajungem la un manager de HR si reluam toate explicatiile si in 10-20% din aceste cazuri ajungem sa obtinem o intalnire sau sa ii convingem sa inscrie un stagiu. Este o experienta absolut demotivanta si greu de crezut. Ma intreba recent un coleg: “Cum e asa de greu sa-i convingi pe cei de la X sa se inscrie. Am vorbit cu un prieten de acolo si mi-a zis ca ei cauta stagiari”. Raspunsul e simplu. Nu am reusit sa ajungem la factorii de decizie sau cand am ajuns la HR, HR-ii nu stiau ca inginerii cauta si sunt dispusi sa ia stagiari si nici nu au fost interesati sa comunice. Comunicarea in firmele nu este cu mult mai simpla decat in caracatita birocratica dintr-o institutie de stat.

3. Social marketing (nu stiu daca asta e termenul corect – eu asa intuiesc)

Am luat frumos lista de conexiuni de pe linkedIn/messenger/facebook si am trimis mailuri celor pe care ii stiam pe la companii care nu s-au inscris. Am facut acelasi lucru cu listele prietenilor care ma mai ajuta si i-am rugat sa le scrie persoanelor indicate. Am obtinut o lista de cateva zeci de persoane care lucreaza in pozitii ok pe la firme de IT, le-am contactat si le-am cerut recomandari catre HR-i sau sa propuna locuri de stagiu sau sa faca lobby. Unii dintre voi au primit cereri de la mine. Rata de raspuns a fost mult mai mica decat ma asteptam si aici. M-a dezamagit lipsa de implicare a unor oameni care au beneficiat de pe urma programului dar m-a si impresionat efortul facut de unii dintre fostii colegi/studenti.

4. Canale media

Comunicate de presa, articole pe hotnews, in romania libera, site-uri de stiri… Ne aduc 2-3 companii anual. Este greu sa convingi dintr-un articol si cred ca asocierea proiectului nostru cu atat de hulitele si prost gestionatele fonduri structurale ne creaza un deserviciu de imagine.

Problema este in general cu firmele foarte mici care nu pricep cu ce ii poate ajuta un stagiar si cu firmele foarte mari pentru care CSR-ul exista numai in conditiile in care contribuie la PR-ul firmei.

Cam astea ar fi concluziile mele dupa 2-3 ani in care m-am ocupat destul de serios de acest aspect al gasirii stagiilor pentru studenti. Daca aveti ceva de adaugat nu ezitati.

Am fost solicitat sa raspund la cateva intrebari despre Stagii pe Bune si am zis sa pun intrebarile si raspunsurile mele si aici ca poate sunt interesante si pentru voi.

am constatat ca nu am mai scris de 3 luni pe blog si e timpul sa fac un mic comeback nu de alta dar principalul meu target (planeta.cs) s-a transformat in planeta MM (nu ca ar fi rau – no offense).

Intr-o discutie cu cativa colegi care lucreaza in multinationale sau isi fac doctoratul in afara (profil IT) ei au sumarizat globalizarea in felul urmator:

“Globalizarea asta ). Eu ii injur pe francezi pentru ca nu i-au pus pe spanioli si portughezi la munca cum trebuia si acum echipamentele mele japoneze facute in singapore o cam iau pe coaja ). Si mai sunt si niste nemti pe undeva pe la mijloc .”

“Din olanda globalizarea pare altfel: francezii si italienii muncesc dar firma italiana se inchide deoarece americanilor li se pare ca nu merge treaba, portughezii din londra se muta la loc in portugalia dar nu au de munca, iar cu nemtii este cel mai fun sa iesi la bere.”

“Indienii sunt inlocuiti de vietmanezi (se vehiculeaza termenul de ultra-low cost). Americanii sunt inlocuiti de romani. Chinezii se tin pe pozitie, indienii pierd teren. La scotieni se trage oblonul, la fel ar trebui sa fie si cu francezii, dar deh, e mai greu cu legislatia. Surprinzator as zice eu, Cehia creste puternic. Evident, Israelul se mentine pe pozitii cheie si caldute.”

M-am gandit ca s-ar putea sa va intereseze si sa porneasca o alta discutie interesanta cum nu a mai fost de ceva timp pe acest blog.

Da, titlul este foarte ambiguu. In urma cu cativa ani as fi inteles si as fi crezut ca suntem chemati la ore pe 25 decembrie si cadoul este un deadline la o tema. Dar lucrurile s-au schimbat si recunosc, cateodata nu-mi vine nici mie sa cred cat de mult. Anul acesta Facultatea de Automatica si Calculatoare a inchiriat un patinoar(!!!) si invita atat profesorii cat si studentii sa vina si sa patineze si sa se simta bine impreuna la un eveniment de socializare care va fi sper primul dintr-o lunga lista.

Descrierea completa si invitatia pentru participarea la eveniment o puteti gasi pe Facebook (da, acum facultatea se mediatizeaza pe Facebook)

Ce sa zic, felicitari organizatorilor si ne vedem acolo!

Multi dintre noi am crescut intr-un mediu in care adevarul era pretuit. Trebuie sa nu minti – spuneau si parintii si doctrina crestina. Pe masura ce am crescut am descoperit ca e mai bine cateodata sa minti. “Vaza s-a spart singura”, “eu am invatat dar am luat nota mica pentru ca profesorul are ceva cu mine”, “mi s-a stricat hardul exact inainte sa trimit tema”. In general insa pretuim adevarul ca valoare umana. Nu stiu daca il vom mai pretui mult timp pentru ca in ultimul timp societatea ne invata altfel. Devine mult mai putin important sa spui ca jucai fotbal prin casa si ai spart vaza sau ca n-ai avut chef sa inveti pentru ca …, si mult mai important sa repeti cu multa convingere minciuna si sa convingi suficient de multe surse de adevarul spuselor tale.

Pe masura ce am avansat in varsta am aflat nu numai ca este important sa nu minti dar ca exista o disciplina, logica, in care spunem ca propozitiile au valori de adevar, Adevarat sau Fals si putem sa facem operatii cu propozitii, valorile de adevar obtinute in urma acestor operatii fiind bine determinate.

Si mai tarziu, unii dintre noi am aflat ca exista propozitii pentru care nu putem demonstra ca sunt adevarate sau false folosind  axiomele cunoscute.

Ce am observat eu acum (poate altii cu mult inaintea mea, nu am studii de filozofie) este ca adevarul are 2 caracteristici: este social si temporal.

Pentru a le exemplifica pornesc tot de la cele 3 exemple de minciuni pe care le-am oferit mai devreme.

“Vaza s-a spart singura”. Propozitia va fi “mai adevarata” daca vine fratiorul mai mare sau mai mic si spune – “da tati am vazut si eu cum a cazut singura – cred ca a fost cutremur”.

“Proful are ceva cu mine” – vine prietenul si spune – “asa e, are ceva cu toata lumea, nu e sanatos proful ala, si mie mi-a dat 4 fara motiv”.

“mi s-a stricat hard-diskul” – “da, e colegul meu de camera, am fost cu el de dimineata sa recuperam datele si nu e nici o speranta”.

Numarul celor ce sustin afirmatia si puterea lor decide efectiv valoarea de adevar a unei propozitii si nu neaparat dovezile concludente: “N-a fost nici un cutremur astazi, stiu ca iar v-ati jucat fotbal spune tatal decizand care este adevarul”.

Al doilea caracter este cel temporal. Conteaza valoarea de adevar a unei propozitii la un anumit moment.  In functie de factorul social valoarea de adevar se modifica in timp si aceasta valoare de adevar conteaza doar in momentul in care o decizie este luata. Va fi foarte putin relevant daca se demonstreaza peste 2 ani ca intr-adevar hardul a fost stricat sau vaza s-a spart singura atata timp cat vinovatii sunt pedepsiti astazi in functie de forta sociala a celor ce sustin o anumita valoare de adevar.

Cum spuneam nu am studii de filozofie si lecturile mele sociologice sunt de nivel incepator dar asa mi se pare mie ca merg lucrurile in societate. Adevarul apartine celor care au cel mai mare impact social la un anumit moment de timp. Daca intelegem acest principiu simplu ne va fi mult mai usor sa navigam printre adevarurile pe care le auzim zilnic.

Am scris foarte puțin în ultimul timp și cred că nu am trecut în revistă toate lucrurile interesante care se întâmplă sau s-au întâmplat pe la facultate în ultimul timp (și mai ales cele pe care le știu sau în care am avut o contribuție).

La începutul anului școlar, cu sprijinul lui Daniel Rosner si al lui Valentin Stanciu si finanțat din proiectul PACT am realizat a 2-a ediție a Ghidului Studentului din Anul I. Am realizat cu sprijinul colegilor din Boboc Advisory Board – îndeosebi Ciprian Dobre și Florin Pop și un mic blog pentru boboci care începe să prindă contur și unde deja s-au strâns multe întrebări interesante. Tot din această serie de evenimente în primul weekend din octombrie am participat la Turul Campusului organizat de Daniel Rosner. Din păcate acest tur nu a avut un succes deosebit din cauza ploii abundente ce ne-a stricat un pic planurile.

Pe 31 octombrie a avut loc prima conferință How-to-web organizată de ASPI și Wembrio. Un eveniment educațional din care am învățat atât eu cât și studenții.

Începând de lunea trecută am început să organizăm și întâlniri săptămânale cu studenții din anul I pe teme legate de carieră, de cunoașterea facultății. Lunea viitoare discutăm despre student vs. angajat.

Chestii interesante la care nu particip și pe care vreau să le semnalez – a 3-a ediție a deja cunoscutului joc World of USO. Anul acesta începusem și eu să mă joc dar din cauză că jucau mai mulți studenți din ani mari decât bobocii cărora le este adresat accesul ”seniorilor” a fost suspendat momentan:(

Rosedu organizeaza Tech Talks. Discuții foarte interesante pe subiecte diverse – compilatoare, WSGI, SSH, SVN. Singurul regret este că nu am putut încă să asist la una. Din câte știu se găsesc și online. A mai fost și un Lan Party foarte tare la care am reușit să și câștig un meci la FIFA (suspectez că a fost blat totuși).

Finally, a început un nou semestru de EAP. EAP este un laborator de electronică aplicată realizat de un grup de studenți deosebit de entuziaști. Cum eu am detestat această materie cât eram student tocmai pentru că laboratoarele erau îngrozitoare (7 oameni pe un aparat de măsură și pe o schemă care nu înțelegeai la ce ar putea folosi) salut această inițiativă excelentă. În primul an au avut rezultate excelente și în anul 2 singurul lucru care le mai trebuie sunt piese/bani de piese. Studenții pleacă de la laborator cu montaje reale și funcționale și acest lucru costă. Sistemul de achiziții al politehnicii a reușit să piardă jumătate din piese și o parte din organizatori au pus bani din buzunar. Deci dacă sunteți atât de pasionați de facultate încât ați ajuns la finalul acestui post poate vă gândiți la o metodă prin care voi sau firma din care faceți parte poate să-i ajute. Promit să revin cu un articol pe această temă.

Dacă puteți da un răspuns afirmativ la întrebarea de mai sus sau dacă pur și simplu vă plac concursurile interesante acum aveți ocazia să vă afirmați. Freescale organizează un super concurs la care trebuie să faceți o mașinuță de curse să meargă singură. De fapt nu numai să meargă, mai important să meargă cât poate de repede pe un circuit pe care îl învață singură. Începe să sune interesant? Daca da, atunci să știți că sunt 23 de mașinuțe destinate celor 23 de echipe care se pot înscrie din partea Facultății de Automatică și Calculatoare și înscrieri se pot face doar până pe 27 noiembrie. Premiile și eventuala șansă de a concura împotriva unor concurenți din alte țări sunt un foarte plăcut bonus.

Baftă!